ICCJ. Decizia nr. 870/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 870/2008
Dosar nr. 2601/95/2007
Şedinţa publică din 4 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC R. SA Târgu-Jiu a chemat în judecată pe pârâta SC U. SA Petroşani pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei de a iniţia circuitul de compensare a datoriei de 58.616,83 lei cu titlu de contravaloare marfă ridicată de la reclamantă cu penalităţile aferente şi daune cominatorii de 500 lei pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii până la îndeplinirea obligaţiei pârâtei.
În cursul judecării cauzei pârâta a invocat excepţia prematurităţii acţiunii introductive la instanţă ca urmare a neparcurgerii în prealabil a concilierii directe prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 60 din şedinţa din Camera de Consiliu de la 22 mai 2007, Tribunalul Gorj, secţia comercială şi de contencios – administrativ, a respins excepţia invocată de pârâtă iar pe fond a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta să iniţieze circuitul de compensare cu energie electrică a sumei de 21.566,94 lei debit restant şi 23.971,59 lei penalităţi de întârziere, cu 2.120,90 lei cheltuieli de judecată.
Prin aceeaşi hotărâre pârâta a fost obligată la plata daunelor cominatorii de 500 lei pe zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la îndeplinirea obligaţiei de plată prin ordin de compensare.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut în ce priveşte excepţia prematurităţii invocată de pârâtă faptul că finalitatea prevederilor art. 7201 C. proc. civ. este aceea de a simplifica şi degreva judecăţile ce pot fi soluţionate pe cale amiabilă şi într-un termen scurt ce a fost practic realizată în procedura somaţiei de plată când cele două părţi în litigiu şi-au exprimat neechivoc stăruinţa de a soluţiona litigiul; somaţia de plată s-a finalizat prin Ordonanţa nr. 6397 din 26 noiembrie 2005 pronunţată de Judecătoria Petroşani în dosarul nr. 7017/2007. Pe fondul cauzei instanţa de fond a reţinut că pretenţiile reclamantei sunt întemeiate întrucât îşi au izvorul în contractul de vânzare - cumpărare din 8 februarie 2005 încheiat de părţi.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei de mai sus a fost respins, ca nefondat de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, care, prin Decizia nr. 196 din 20 septembrie 2007 a reţinut că instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile legale aplicabile cauzei iar hotărârea acesteia a fost menţinută ca temeinică şi legală.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta SC U. SA Petroşani susţinând că au fost încălcate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
A fost astfel criticată hotărârea instanţei de apel întrucât a menţinut pretenţiile reclamantei de a iniţia circuitul de compensare pentru plata penalităţilor în cuantum de 23.971,59 lei, interpretându-se greşit legea sub aspectul aplicabilităţii art. 43 C. com.
A mai fost criticată hotărârea instanţei de apel şi pentru motivul că a fost dată cu interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, schimbând natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, respectiv – a susţinut recurenta – că în baza contractului din 8 februarie 2005 nu datorează penalităţi de întârziere întrucât acestea nu curg de drept şi nu a fost efectuată procedura de punere în întârziere, în condiţiile art. 1079 alin. (1) C. civ.
Recursul pârâtei este nefondat.
În contractul comercial din 8 februarie 2005 invocat de reclamantă ca temei al acţiunii sale, s-a prevăzut la art. 26 clauza penală în cadrul capitolului privind răspunderea contractuală convenindu-se expres de părţi că „în situaţia în care cumpărătorul nu efectuează plata la termen sau refuză nejustificat plata produselor contractate, se obligă să plătească vânzătorului penalităţi de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data scadenţei facturii până la achitarea integrală a acestora, precum şi daune în completare până la acoperirea prejudiciului cauzat".
Este de observat că instanţa de fond a aplicat prevederile contractuale cuprinse în clauza penală de mai sus, de la data scadenţei până la data plăţii efective, astfel că nu sunt întemeiate criticile din recurs.
Din anexa la ordinul de compensare din 27 iunie 2007, rezultă achitarea – parţială de către pârâtă a debitului restant. Aceasta nu o exonerează însă de obligaţia de plată a penalităţilor de întârziere, astfel că recursul pârâtei este nefondat şi în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ. se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC U. SA Petroşani împotriva deciziei nr. 196 din 20 septembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 839/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 892/2008. Comercial → |
|---|
