ICCJ. Decizia nr. 892/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 892/2008
Dosar nr. 15761/3/2005
Şedinţa publică din 5 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 4564 din 6 iunie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 95761/3/2005 s-a admis în parte acţiunea reclamantei A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâţii M.B.A., SC A.R.A. SA, SC I. SA, I.G., N.I. şi T.A. S-a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune acţiuni din 15 noiembrie 1999 încheiat între M.I.A. (autorul pârâtului M.B.A.), în calitate de cedent, şi SC A.R.A. SA în calitate de cesionar. S-a constatat şi nulitatea absolută a actelor subsecvente, respectiv a contractelor de cesiune din 16 noiembrie 1999 încheiate între SC A.R.A. SA, în calitate de cedent şi SC I. SA, I.G., N.I. şi T.A. în calitate de cesionari.
S-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de cesiune acţiuni din 15 noiembrie 1999 încheiat între M.I.A. (autorul pârâtului M.B.A.), în calitate de cedent, şi SC A.R.A. SA în calitate de cesionar.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea accesorie privind constatarea nulităţii hotărârii A.G.A. din 10 martie 2000 a SC C. SA.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că temeiul de drept al nulităţii actului de cesiune din 15 noiembrie 1999 este cel invocat de reclamantă, respectiv prevederile art. 9.1 din contract, precum şi dispoziţiile art. 33 din HG nr. 55/1998 privind privatizarea societăţilor comerciale şi vânzarea de active, fiind vorba de încălcarea unui interes general, obştesc întrucât privatizarea societăţilor comerciale se realizează în folosul general, sumele obţinute din vânzarea acţiunilor se constituie venituri la bugetul de stat, iar reglementările specifice acestor activităţi sunt menite să ocrotească un interes general.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel reclamanta A.V.A.S. şi intimaţii - pârâţi SC A.R.A. SA, N.I., SC I. SA şi M.B.A.
Prin Decizia comercială nr. 204 din 12 aprilie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis apelurile formulate de apelanţii - pârâţi SC A.R.A. SA Bucureşti, N.I., SC I. SA şi M.B.A., a schimbat în tot hotărârea atacată şi pe fond a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pe cale de consecinţă, a respins apelul formulat de reclamantă.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut că reclamanta A.V.A.S. şi-a bazat acţiunea, pe dispoziţiile art. 969 C. civ., cu referire la art. 948 C. civ. şi pe dispoziţiile art. 33 din HG nr. 55/1998, norme care ar fi fost încălcate şi care au drept consecinţă nulitatea actului juridic încheiat cu nesocotirea lor.
Examinând dispoziţiile legale ce se invocă că au fost încălcate de către părţi la încheierea contractului de cesiune de acţiuni din 15 noiembrie 1999, s-a constatat însă că:
- norma înscrisă în art. 969 C. civ., este, pe de o parte, o normă cu valoare de principiu, iar, pe de altă parte, nu constituie cauza juridică a contractului de cesiune de acţiuni. Cauza juridică a acestui contract este una reală şi licită şi nu contravine cerinţelor prevăzute de art. 968 C. civ., şi nici condiţiilor de valabilitate prevăzute de art. 948 C. civ., aşa încât contractul este valid îndeplinind cerinţele legale, devenind astfel legea părţilor;
- convenţia părţilor, a cărei nulitate se cere a se constata, nu s-a încheiat prin fraudarea legii pentru că prin aceasta nu s-au încălcat ori derogat de la normele legale imperative prevăzute în legi care interesează ordinea publică sau de la bunele moravuri, după cum se prevede în art. 5 C. civ.;
- art. 33 din HG nr. 55/1998 nu este o normă legală cu valoare de lege, ci o normă dată în executarea legii, iar frauda la lege, aplicabilă numai convenţiilor civile sau comerciale, sancţionată cu nulitatea absolută, potrivit art. 5 C. civ., presupune obligatoriu eludarea prin convenţie a legilor de ordine publică.
Ca o consecinţă, a respingerii capătului principal al cererii introductive, întrucât nu există niciun temei legal pentru a se constata nulitatea contractului de cesiune de acţiuni din 15 noiembrie 1999 s-au respins şi capetele de cerere accesorii, formulate chiar de către reclamantă ca un subsidiar al cererii principale, soluţia dată în cererea principală urmând a fi identică şi în cererile accesorii.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 296 C. proc. civ. s-au admis apelurile formulate de cei 4 pârâţi, şi s-a schimbat în tot hotărârea atacată şi pe fond şi s-a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Referitor la apelul declarat de către apelanta intimată reclamantă A.V.A.S., acesta a fost respins ca nefondat, în temeiul art. 296 C. proc. civ., pentru considerentele pentru care a fost respins capătul principal al cererii introductive, văzând caracterul accesoriu al cererii având ca obiect nulitatea hotărârii A.G.A. a SC C. SA Ialomiţa din 10 martie 2000.
Împotriva acestei hotărâri a formulat, în termen, recurs reclamanta invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. A arătat că instanţa de apel a greşit atunci când a reţinut că normele incidente nu au caracter imperativ şi că nu există cauză ilicită încălcând astfel art. 948 C. civ. deoarece cumpărătorul s-a obligat prin contractul de privatizare (art. 9.1) să nu înstrăineze o parte sau toate acţiunile dobândite prin contractul de vânzare - cumpărare acţiuni din 1999 până la data îndeplinirii obligaţiilor asumate fără acordul prealabil al vânzătorului, clauză încălcată de pârâtul M.B.A., astfel că şi actele subsecvente încheiate au fost la rândul lor încheiate cu încălcarea legii şi au afectat interesele statului, în condiţiile în care nici până în prezent, recurenta reclamantă nu a confirmat îndeplinirea obligaţiilor contractuale, iar divizarea ulterioară a SC C. SA Ialomiţa, prin desprinderea unei părţi din patrimoniul acesteia, către o nouă societate SC I.C. SA a afectat drepturile acesteia.
Intimaţii - pârâţi M.B.A. şi SC A.R.A. SA au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor de fapt şi de drept invocate se găseşte nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, în conformitate cu art. 948 C. civ., cauza actului juridic trebuie să îndeplinească mai multe condiţii, să fie reală, licită şi morală, iar cauza este ilicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri şi ordinii publice.
A.V.A.S. a susţinut cauza ilicită în condiţiile în care încălcându-se contractul şi art. 33 din HGR. nr. 55/1998, cumpărătorul acţiunilor din contractul din 1999 a înstrăinat fără acordul său o parte dintre acestea la data de 15 noiembrie 1999, moment la care nu erau îndeplinite, în opinia recurentei - reclamante, obligaţiile contractuale.
Or, dispoziţiile art. 33 din HG nr. 55/1998 erau abrogate la momentul încheierii contractului, prin HG nr. 450/1999, iar potrivit adresei din 2000, rezultă că A.V.A.S. a cunoscut despre înstrăinarea acţiunilor astfel că, în cauză, nu se poate vorbi nici, de fraudă la lege nici, de o cauză ilicită la momentul încheierii actului de cesiune pentru a se reţine nulitatea acestuia, în realitate, sancţiunea ar fi fost, eventual, rezoluţiunea dar contractul era deja executat la data cererii de constatare a nulităţii, dovadă că anterior acestei date s-a ridicat gajul pus pe acţiuni potrivit dovezilor depuse încă de la prima instanţă.
Nefiind cauze de nulitate a acestui act nu se poate reţine, pe cale de consecinţă, nici nulitatea actelor subsecvente astfel că, în mod legal, instanţa de apel a constatat valabilitatea acestora.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi, deci, respins, iar hotărârea menţinută ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 204 din 12 aprilie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 870/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 894/2008. Comercial → |
|---|
