ICCJ. Decizia nr. 1108/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1108/200.
Dosar nr. 1280/95/200.
Şedinţa publică din 2 aprilie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Tribunalul Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 154 din 29 noiembrie 2007 a respins excepţia necompetenţei materiale a instanţei invocată de pârât.
A admis acţiunea reclamantei SC A.T. SA Bucureşti şi a obligat pârâtul INSPECTORATUL DE POLIŢIE al Judeţului GORJ TÂRGU JIU la plata sumei de 200.896 lei cu titlu de despăgubiri.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că pe 29 mai 2003, conducătorul auto N.I. a circulat în cursa aprobată de I.P.J. Gorj pe ruta Craiova - Târgu Jiu cu autocamionul Raba înmatriculat sub nr., avându-i ca pasageri pe N.N., C.C.I. şi C.V., angajaţi la aceeaşi unitate.
Pe raza comunei Plopşoru, sat Văleni, judeţul Gorj, conducătorul auto N.I. a circulat cu viteză mai mare decât limita legală, deşi carosabilul era umed, depăşind autoturismul, parcat, intrând în coliziune cu autotractorul Volvo ce venea din sens contrar, cu nr., condus de S.I.
În urma cercetărilor penale efectuate şi a expertizelor întocmite s-a concluzionat că accidentul din 29 mai 2003 în care au fost avariate autovehiculele cu numărul de înmatriculare, respectiv autovehiculul Volvo şi semiremorca Sjmitz Schi 24, autovehicule asigurate casco la reclamanta SC A.T. SA Bucureşti Târgu Jiu, s-a produs din culpa exclusivă a conducătorului auto N.I. angajat al I.P.J. Gorj.
În baza dosarului de daune întocmit de SC A.T. SA Bucureşti, sucursala Târgu Jiu, în baza contractelor de asigurare casco nr. 2173484 şi 2173485 din 14 martie 2002, încheiate de aceasta cu SC W. SRL Târgu Jiu, proprietara autovehiculelor, autotractor Volvo şi semiremorca Shmitz Schi 24, avariate în accidentul din 29 mai 2003, reclamanta în calitate de asigurator i-a plătit asiguratei suma de 280.896 lei Ron, conform dovezilor depuse la dosar.
Reclamanta a recuperat din această sumă numai 80 000 lei de la SC A. SA, în calitate de asigurator de răspundere civilă obligatorie, faţă de normele RCA pentru anul 2003.
În baza art. 22 din Legea nr. 136/1995 SC A.T. SA, sucursala Târgu Jiu, s-a subrogat în drepturile asiguratei sale, SC W. SRL pentru recuperarea sumei plătite asiguratului de la vinovatul producerii accidentului, în care a fost avariat autovehiculul asigurat casco.
Tribunalul a reţinut că reclamanta, în temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ. este îndreptăţită să solicite suma plătită ca daună de la comitentul prepusului vinovat de producerea accidentului, respectiv de la I.P.J. Gorj.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 275 din 13 mai 2008 a admis apelul declarat de pârâtul I.P.J. Gorj a schimbat hotărârea instanţei de fond în sensul că a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâtul la plata sumei de 180.806,40 lei.
Curtea de Apel Craiova a apreciat că în raport de dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 136/2005, prejudiciul cauzat autotrenului asigurat casco se datorează în principal manevrei de depăşire executate de N.I., prepusul I.P.J., aceasta reprezentând cauza propriu-zisă a impactului, dar şi circulării cu depăşirea vitezei legale de S.I., prepusul asiguratei SC W. SRL, că depăşirea vitezei legale s-a conjugat cu manevra greşită a prepusului I.P.J., care a determinat o avariere mai mare a autoturismului, că în cazul în care prejudiciile sunt cauzate de prepuşii unor comitenţi diferiţi, comitentul şi prepusul răspund solidar, dar numai în limita părţii de prejudiciu care este imputabilă acestuia.
Ca urmare, avându-se în vedere concluziile raportului de expertiză, I.P.J. conform art. 1000 alin. (3) C. civ. răspunde numai pentru prejudiciul cauzat de prepusul său, în limita sumei de 180.806,40, lei asiguratorul SC A.T. SA subrogat în drepturile SC W. SRL putându-se îndrepta cu acţiune în regres împotriva I.P.J. Gorj, comitentul celuilalt prepus care a cauzat prejudiciul raportat la gravitatea culpei acestuia din urmă şi la gradul de cauzalitate dintre fapta acestuia şi prejudiciu.
Împotriva menţionatei decizii au declarat recurs ambele părţi.
Reclamanta SC A.T.A. SA TÂRGU JIU, în recursul său, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. critică Decizia instanţei de apel pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei în sensul respingerii apelului pârâtului ca nefondat.
Recurenta-reclamantă în criticile formulate, susţine în esenţă că Decizia din apel a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a prevederilor art. 998-1000 C. civ., în sensul că pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară existenţa culpei, că faţă de această situaţie obligaţia reparării prejudiciului este imputabilă persoanei care a săvârşit fapta ilicită, deci revine I.P.J. Gorj, în cazul de faţă prepusul său S.I. neavând nici o culpă în producerea prejudiciului.
Recurentul pârât I.P.J. Gorj prin recursul declarat, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ. critică Decizia instanţei de apel şi solicită admiterea recursului său în sensul obligării sale numai la plata sumei de 170.761,60 lei faţă de raportul de expertiză întocmit în cauză prin care s-a stabilit că prejudiciul cauzat autovehiculelor implicate în accidentul rutier din 29 mai 2003 se datorează în proporţie de 10 – 15% nerespectării vitezei legale de către asiguratul reclamantei care nu a constituit cauza determinantă în producerea accidentului. Ca în aceste condiţii, fiind demonstrată contribuţia asiguratului reclamantei la producerea prejudiciului în proporţie de 15% soluţia instanţei de apel nu este echitabilă şi este normal ca suma pretinsă de reclamantă să fie diminuată cu acest procent.
Examinând recursul reclamantei SC A.T.A. SA TÂRGU JIU prin prisma motivului de recurs prin care susţine că Decizia instanţei de apel este dată cu aplicarea greşită a legii, cu referire la dispoziţiile art. 998-1000 C. civ. se constată că acesta este nefondat.
Astfel se reţine că instanţa de apel a examinat dacă sunt întrunite toate condiţiile prevăzute de art. 998-1000 C. civ. pentru antrenarea răspunderii civile delictuale în cauză, avându-se în vedere situaţia de fapt, culpa ambilor şoferi în producerea accidentului, că prejudiciul cauzat autoturismului asigurat casco se datorează în principal manevrei de depăşire executate de N.I., prepusul I.P.J. Dolj, dar şi circulării cu depăşirea vitezei legale de S.I., prepusul SC W. SRL.
În cauză, cum prejudiciul a fost cauzat de prepuşii unor comitenţi diferiţi, în mod corect instanţa de apel a aplicat dispoziţiile art. 1000 alin. (3) C. proc. civ. împărţirea pagubei între persoanele responsabile făcându-se prin stabilirea răspunderii solidare şi prin aplicarea regulilor imputabilităţii, ţinând seama de gravitatea culpei, de gradul de cauzalitate.
Cum prejudiciile cauzate autoturismului asigurat casco se datorează în principal manevrei de depăşire executată de N.I., aceasta fiind de altfel cauza principală a impactului, dar şi circulării cu depăşirea vitezei legale de către S.I., repartizarea prejudiciului stabilit în dosarul de daune întocmit de SC A.T.A. SA, asiguratorul SC W., conform contractelor de asigurare casco nr. 2173484 şi 2173485 din 14 martie 2002, s-a făcut corect de 180.806,40 pentru I.P.J. Gorj şi de 20.089,60 lei pentru SC A.T.A. SA.
Ca urmare, I.P.J. Gorj în calitate de comitent al prepusului său N.I. răspunde în temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ. numai pentru prejudiciul cauzat de acesta, în raport de gravitatea culpei sale şi în raport de gradul de cauzalitate al faptei acestuia.
Referitor la recursul pârâtului I.P.J. Gorj, prin care susţine greşita interpretare de către instanţa de apel a raportului de expertiză întocmit în cauză cu privire la stabilirea prejudiciului produs celor două autovehicule implicate în accidentul rutier menţionat, s-ar datora în proporţie de 10 – 15% nerespectării vitezei de către asiguratul reclamantei, că faţă de această situaţie în care s-a demonstrat contribuţia asiguratului reclamantei în producerea accidentului, se impunea admiterea acţiunii numai pentru 170.161,60 lei nu poate fi primită.
Astfel se reţine că instanţa de apel dând eficienţă dispoziţiilor art. 2961 alin. (1) C. proc. civ. a constatat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 998 şi art. 999 C. civ. pentru antrenarea răspunderii civile delictuale şi a pârâtului, constatând în acest sens legătura de cauzalitate cu accidentul care a produs avarierea autoturismului, produs şi din vina acestuia.
Aşa fiind, cum hotărârea instanţei de apel este temeinică şi legală, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursurile reclamantei şi pârâtei, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta A.T.A. SA TÂRGU JIU şi de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIŢIE al Judeţului Gorj Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 275 din 13 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1107/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1110/2009. Comercial → |
|---|
