ICCJ. Decizia nr. 1103/2009. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1103/2009
Dosar nr. 25639/3/200.
Şedinţa publică din 2 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 14218 din 29 noiembrie 2007, după ce a parcurs mai multe cicluri procesuale şi rejudecând cauza, a respins excepţiile tardivităţii depunerii cererilor precizatoare, a prescripţiei dreptului la acţiune pe capătul de cerere privitor la plata sumei aferente concediului de odihnă pentru anul 2000 şi a lipsei de interes pe capătul de cerere privind emiterea preavizului formal.
De asemenea a fost respinsă ca nefondată acţiunea precizată, formulată de reclamantul M.T. domiciliat în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta SC M.F. SA cu sediul social în Bucureşti şi obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 2.752 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii, s-a reţinut, în principal, că între părţi, a fost încheiat la data de 1 martie 2000 un contract de administrare având ca obiect organizarea şi gestionarea activităţii societăţii.
Faţă de cuprinsul contractului de administrare s-a apreciat că acesta nu se completează cu normele de dreptul muncii referitoare la preaviz, la acordarea preavizului, a drepturilor băneşti aferente şi la acordarea concediului de odihnă.
Reclamantul şi-a întemeiat cererea de acordare a preavizului pe art. 19 din contractul de administrare, însă respectivul articol reglementează exclusiv obligaţia administratorului de a înapoia societăţii comerciale toate actele şi documentele deţinute în exercitarea atribuţiilor sale, iar termenul „preaviz" are în vedere perioada de timp acordată administratorului pentru înapoierea actelor, iar nu preavizul reglementat de legislaţia muncii.
Având în vedere faptul că relaţiile dintre părţi au la bază un raport de mandat comercial, în cauză sunt incidente regulile speciale de la mandat, în ceea ce priveşte revocarea acestuia. Mandatul estre irevocabil, mandantul putând revoca oricând mandatul, fără acordarea unui preaviz.
Deoarece reclamantul şi-a întemeiat pretenţiile pe contractul de administrare, nu au niciun temei pentru a solicita plata indemnizaţiei pentru concediul de odihnă neefectuat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 248 din 29 mai 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul M.T. împotriva sentinţei comerciale nr. 14.218 din 29 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 25.639/3/2007, fiind preluate în esenţă toate argumentele primei instanţe.
Împotriva deciziei nr. 248 din 29 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a promovat recurs reclamantul M.T., care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ. admiterea recursului, schimbarea în tot a deciziei atacate şi pe cale de consecinţă admiterea acţiunii principale aşa cum a fost precizată, cu menţiunea că s-a cerut reactualizarea cu indicele de inflaţie a tuturor drepturilor băneşti.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că deşi este o singură acţiune, instanţa de apel a judecat unele capete de cerere prin prisma legislaţiei muncii, iar pe altele prin prisma contractului de administrare, fiind vorba astfel de motive contradictorii. Pornind de la o premisă greşită în judecata a ceea ce însăşi instanţa stabileşte ca fiind de esenţa demersului reclamantului, mai mult de două treimi din dispozitivul hotărârii se referă la lipsa de fond a primului capăt de cerere prin prisma neaplicării legislaţiei muncii.
Prin interpretarea dată a fost schimbat înţelesul lămurit al art. 19 din Contractul de administrare, fiind practic desfiinţat.
Intimata pârâtă SC M.F. SA a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantului, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că prin cererea de chemare în judecată precizată, reclamantul M.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC M.F. SA, în cadrul obligaţiei de a face, acordarea perioadei de preaviz prevăzut contractual şi legal, prin acordarea acestuia pentru o perioadă de 30 de zile pentru funcţiile de conducere precum şi constatarea că a încetat acest contract printr-o formă nelegală. S-a mai cerut obligarea pârâtei la repunerea în situaţia avută înainte de interzicerea accesului în unitate. Potrivit precizărilor, pârâta mai trebuia obligată la achitarea drepturilor băneşti aferente preavizului, respectiv suma de 3.502 RON echivalentul indemnizaţiei lunare, actualizată cu rata inflaţiei până la data plăţii efective, la respectarea dreptului la concediu anual plătit de angajator, pentru anul 2000, respectiv suma de 3.502 RON actualizată cu rata inflaţiei până la data plăţii efective dar şi obligarea la respectarea dreptului la salarizare pentru tot timpul efectiv lucrat.
Atât instanţa de fond cât şi cea de apel au stabilit, printr-o integrală şi completă apreciere a probelor, adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu reala întindere a drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, fiind dată o corectă interpretare a clauzelor cuprinse în contractul de administrare încheiat la data de 1 martie 2000 între SC M.F. SA şi administratorul M.T.
Prin Hotărârea nr. 1 din 4 martie 2000 a Adunării Generale a Acţionarilor SC M.F. SA s-a hotărât numirea în funcţia de administrator unic al societăţii comerciale, începând cu 1 martie 2000 a ing. M.T. şi a fost aprobat Contractul de administrare.
Ulterior, prin Hotărârea nr. 2 din 6 iulie 2000 a Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor SC M.F. SA a aprobat, începând cu data de 6 iulie 2000 încetarea Contractului de administrare cu nr. 33 din 1 martie 2000 încheiat între părţi, împrejurare de care reclamantul a luat cunoştinţă prin semnarea respectivului document şi pe care nu l-a contestat.
Din chiar conţinutul Contractului de administrare, la pct. 1 s-a menţionat că acesta a fost încheiat în realizarea şi dezvoltarea atribuţiilor administratorilor, prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, iar la art. 24 s-a mai expus că prezentul contract se completează cu dispoziţiile Legii nr. 31/1990, cu prevederile codului comercial şi ale codului civil.
Din această perspectivă devin aplicabile reglementările instituţiei mandatului, ale art. 1553 C. civ. privitoare la posibilitatea recunoscută mandantului de a revoca oricând mandatul.
Amplu documentat şi bine argumentat, instanţa de apel, a analizat detaliat fiecare motiv de apel, critici reluate şi în recurs, în esenţă toate pretenţiile reclamantului fiind găsite nejustificate, deoarece cadrul legal circumscrie cu rigurozitate atribuţiile administratorului iar sintagma „preaviz stabilit" vizează numai obligaţia administratorului de a înapoia societăţii documentele şi actele deţinute în exercitarea atribuţiilor sale.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.T. împotriva deciziei nr. 248 din 29 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
În baza art. 274 C. proc. civ. urmează a obliga recurentul reclamant la plata sumei de 5.355 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SC M.F. SA Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M.T. împotriva deciziei comerciale nr. 248 din 29 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială ca nefondat.
Obligă recurentul reclamant la plata sumei de 5.355 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SC M.F. SA Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 1101/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1107/2009. Comercial → |
---|