ICCJ. Decizia nr. 1107/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1107/200.
Dosar nr. 703/118/200.
Şedinţa publică din 2 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Judecătoria Constanţa prin sentinţa civilă nr.4644 din 15 mai 2006 a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Constanţa invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat cauza privind pe reclamanta SC M. SA Braşov în contradictoriu cu pârâta SC P.M. Mamaia spre competentă soluţionare Tribunalului Constanţa, având în vedere dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., obiectul litigiului fiind neevaluabil în bani, vizând obligaţia de a face.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 411/COM din 19 februarie 2008 a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC M. SA Braşov în contradictoriu cu pârâta SC P.M. Mamaia, în sensul că a obligat pe pârâtă să furnizeze în imobilul proprietatea reclamantei situat în Năvodari, Popas III Mamaia, apă menajeră.
A mai fost obligată pârâta să plătească reclamantei daune cominatorii de 500 lei pe zi, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea obligaţiei.
De asemenea a mai fost obligată pârâta să plătească reclamantei cu titlu de daune sumele de 1.820 lei şi 11.080 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului.
În final pârâta a mai fost obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 940,26 lei taxă de timbru şi 1.300 lei onorariu expert.
Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 1231/COM din 13 mai 2008, aceiaşi instanţă, a admis cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 411/COM din 19 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 703/118/2006, formulată de expertul B.E., dispunând completarea dispozitivului în sensul că respinge cererea de majorare a onorariului de expert.
S-a reţinut, în principal, că raportul contractual iniţial stabilit între părţi este consacrat prin contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului 3A situat în imobilul P+7 nivele, reclamanta dobândind un drept de proprietate asupra acestui apartament. Prin respectivul contract, reclamanta s-a obligat să constituie împreună cu ceilalţi proprietari o asociaţie de proprietari, iar până la data constituirii acesteia să achite plata utilităţilor privind apa, canalizare şi gunoi către SC S.T. SRL, pe baza facturilor emise de furnizori.
Clauza contractuală relativă la plata preţului utilităţilor către SC S.T. SRL se întemeiază pe existenţa raportului contractual dintre SC P.M. SA şi SC S.T. SRL.
La data de 31 iulie 2006, între reclamantă şi pârâtă s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 1831/2006 prin care SC P.M. SA., în calitatea de prestator, s-a obligat să presteze în beneficiul SC M. SA serviciul constând în asigurarea apei curente la Blocul tip P+7E, ap. 3A.
Obligaţia pârâtei de a furniza reclamantei apa menajeră rezultă din obligaţiile asumate contractual, iar refuzul nejustificat de îndeplinire a obligaţiei face aplicabil cadrul legal instituit de art. 1073 C. civ. potrivit căreia creditorul are dreptul de a cere îndeplinirea exactă a obligaţiei descrisă anterior.
Obligaţia constând într-un fapt personal, în vederea aducerii acesteia la îndeplinire, pârâta va fi obligată la plata daunelor cominatorii, ca mijloc civil de constrângerea debitorului la îndeplinirea obligaţiei.
Daunele interese pretinse de reclamantă îmbracă forma daunelor compensatorii şi au ca scop acoperirea prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării obligaţiei, prejudiciul constând în pierderea efectiv suferită. Aceasta constă în imposibilitatea exercitării dreptului de folosinţă asupra apartamentului, impropriu folosirii ca locuinţă în absenţa furnizării apei menajere.
Întinderea prejudiciului a fost stabilită prin expertiza contabilă efectuată şi este în cuantum de 11.080 RON iar daunele produse datorită inundaţiei determinată de sistarea anterioară a furnizării apei sunt de 1.820 RON.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială maritimă, fluvială contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 154/COM din 8 octombrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC P.M. SA Mamaia împotriva sentinţei comerciale nr. 411 din 19 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa secţia comercială, în dosarul nr. 703/118/2006 şi intimatul expert B.E., fiind preluate în esenţă toate argumentele expuse de prima instanţă.
Împotriva deciziei civile nr. 154/COM din 8 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs pârâta SC P.M. SA care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei atacate cu consecinţa respingerii acţiunii formulate de reclamantă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că instanţa de apel a ignorat împrejurarea că reclamanta este o persoană juridică al cărui scop în funcţionare este desfăşurarea de activităţi comerciale iar nu liberalităţi, fiind dată o apreciere eronată a probatoriului, între părţi neexistând raporturi contractuale vizând servicii de furnizare a apei menajere la apartamentul 3A proprietatea intimatei. De asemenea nu sunt îndeplinite nici condiţiile antrenării răspunderii civile delictuale, neputându-se reţine culpa reclamantei şi obligarea la plata unui prejudiciu care deja a fost reparat.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P.M. SA pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2021 din 8 noiembrie 2004 la Biroul Notarului Public M.P. din Bucureşti, între SC P.M. SA Mamaia în calitatea de vânzător şi SC S.T. SRL Mamaia în calitatea de utilizator al terenului, pe de o parte şi SC M. SA Braşov în calitatea de cumpărător, pe de altă parte, a intervenit vânzarea-cumpărarea apartamentului 3A din blocul tip P+7 nivele situat în localitatea Năvodari judeţul Constanţa.
De comun acord părţile au stipulat ca SC M. SA să se oblige ca împreună cu ceilalţi proprietari ai imobilului să se constituie în Asociaţie de Proprietari până la data de 30 ianuarie 2005. Până la data constituirii în Asociaţie de Proprietari, aceiaşi cumpărătoare s-a obligat să achite, începând cu data autentificării contractului, către SC P.M. SA energia electrică aferentă apartamentului 3 A, pe baza facturilor emise de aceasta, iar utilităţile privind apa, canalizarea şi gunoiul să le achite către SC S.T. SRL, pe bază de facturi emise, conform celor stabilite de furnizorii de utilităţi (filele 15 – 18 dosar nr. 13974/2005 al Judecătoriei Constanţa).
Întreaga documentaţie şi corespondenţa părţilor, în special contractul de vânzare-cumpărare descris anterior, conduc la teza că reclamanta să achite contravaloarea serviciilor de furnizare a apei către SC S.T. SRL. De remarcat, aşa cum bine au stabilit instanţele judecătoreşti anterioare, că furnizarea apei menajere pentru imobilul în care este situat şi apartamentul proprietatea reclamantei, era asigurată potrivit convenţiei dintre SC S.T. SRL şi SC P.M. SA, aceasta din urmă având calitatea de subconsumator.
Chiar dacă reclamanta nu s-a constituit alături de ceilalţi locatari în Asociaţie de proprietari, în termenul stipulat în contractul de vânzare-cumpărare nu o exonerează pe pârâtă de obligaţia asumată iniţial contractual, deoarece asocierea şi constituirea asociaţiei vizează consimţământul celor interesaţi în respectiva formă de asociere.
Mai mult, contractul de subfurnizare a apei către subconsumatori încheiat între SC P.M. SA în calitatea de subconsumator şi SC S.T. SRL în calitatea de consumator, la art. 2 din capitolul III intitulat durata contractului precizează că la acest contract de furnizare a apei potabile îşi va produce efectele până la data la care consumatorul va putea să încheie un contract în nume propriu cu regia A.J.A. Constanţa.
Chiar pârâta SC P.M. SA în răspunsul dat reclamantei, urmare a notificării nr. 523 din 25 octombrie 2005, în partea finală menţionează că va fi continuată furnizarea de apă menajeră la presiune normală.
Expertiza contabilă întocmită de expert V.D., amplu motivat şi bine argumentat, pe bază de criterii obiective, a concluzionat că valoarea lipsei de folosinţă a apartamentului, pentru perioadele de timp supuse expertizării este de 11.080 RON.
Deoarece inundaţia apartamentului a fost cauzată de sistarea furnizării apei, s-a impus şi acordarea unor daune în sumă de 1.820 RON, stabilite tot pe bază de expertiză efectuată în cauza respectivă.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P.M. SA Mamaia împotriva deciziei nr. 154/COM din 8 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC P.M. SA STAŢIUNEA MAMAIA împotriva deciziei nr. 154/COM din 8 octombrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială maritimă fluvială contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1103/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1108/2009. Comercial → |
|---|
