ICCJ. Decizia nr. 1123/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1123/2009
Dosar nr. 2790/2/200.
Şedinţa publică din 2 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Judecătoria Zimnicea, judeţul Teleorman, prin încheierea nr. 362 din 7 mai 2007, având în vedere încheierea nr. 3080 pronunţată la data de 16 aprilie 2007 în dosarul nr. 2049/2007 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin care a fost admisă cererea de strămutare formulată de petentul P.I.P., în baza art. 40 C. proc. civ. a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea dosarului la Judecătoria Slobozia.
Judecătoria Slobozia, judeţul Ialomiţa prin sentinţa civilă nr. 1771 din 22 august 2007 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul P.P. în contradictoriu cu pârâta SC E.B. SRL în favoarea Tribunalului Ialomiţa, având în vedere că primul capăt de cerere este obligaţia de a face şi al cărui obiect este neevaluabil în bani.
Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 34/F din 29 ianuarie 2008 a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă şi a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul P.I.P. domiciliat în localitatea Pietroşani judeţul Teleorman împotriva pârâtei SC E. SRL cu sediul în comuna Bujoru judeţul Teleorman, în sensul că a obligat pârâta să ridice, pe cheltuiala ei, patru stâlpi din lemn implantaţi pe terenul proprietatea reclamantului, respectiv suprafaţa de 7.040 mp, având categoria de folosinţă „arabil" conform titlului nr. 5500987 din 4 decembrie 2002 eliberat de Comisia Judeţeană funciară Teleorman.
A mai fost respins ca nedovedit capătul de cerere privind plata despăgubirilor, cu obligarea pârâtului reclamant la plata sumei de 8,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut, din actele prezentate, răspunsurile la interogatoriu şi dispoziţiile martorilor că societatea pârâtă a amplasat fără voia reclamantului patru stâlpi din lemn pentru telefonie fixă pe terenul în suprafaţă de 7040 mp proprietatea acestuia.
Astfel, capătul unu din cerere a fost admis şi pârâta obligată pe cheltuiala ei, să ridice cei patru stâlpi implantaţi nelegal pe terenul proprietatea reclamantului, conform art. 494 alin. (1) şi (2) C. civ.
Capătul doi din cerere, privind despăgubirile cerute de reclamant, estimate la 20.000 lei RON a fost respins ca nedovedit, potrivit art. 1169 C. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 316 din 9 septembrie 2008 a respins ca nefondat apelul reclamantului P.I.P. împotriva sentinţei nr. 34/F din 29 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, fiind preluate toate argumentele primei instanţe.
Împotriva deciziei nr. 316 din 9 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a promovat recurs reclamantul P.I.P., care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul admiterii ca întemeiat şi al capătului de cerere privind acordarea despăgubirilor.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că plata despăgubirilor este justificată deoarece prin amplasarea acestor stâlpi de telegraf pârâta a împiedicat buna exploatare a proprietăţii, terenul prin poziţia sa deţinând un potenţial de dezvoltare din perspectivă comercială, industrială, mixtă şi eventual rezidenţială.
Intimata pârâtă SC E. SRL Bujoru a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei, pentru următoarele considerente.
Aşa cum a precizat în cererea de chemare în judecată, reclamantul P.I.P. a considerat că este îndreptăţit a fi obligată pârâta la plata sumei de 20.000 lei (RON) cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciile şi vătămările suferite prin implantarea stâlpilor de telegraf pe terenul proprietatea sa, deoarece s-a aflat în imposibilitatea de a-şi cultiva terenul înfiinţat vreo cultură agricolă, cu consecinţa de a culege fructele cuvenite.
Deşi în faza procesuală a fondului a fost efectuat un raport de expertiză tehnică agricolă, care prin concluziile sale, în două variante de calcul a stabilit un eventual prejudiciu, corect instanţele judecătoreşti anterioare au apreciat că reclamantul nu a făcut dovada unei legături de cauzalitate între acesta şi fapta culpabilă a pârâtei, simpla intenţie de a cultiva terenul descris anterior, nefiind suficientă pentru acordarea despăgubirilor.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.I.P. împotriva deciziei nr. 316 din 9 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul P.I.P. împotriva deciziei comerciale nr. 316 din 9 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1122/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 114/2009. Comercial → |
|---|
