ICCJ. Decizia nr. 1142/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1142/200.
Dosar nr. 888/113/200.
Şedinţa publică din 3 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, reclamantul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Brăila a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Ploieşti pentru a fi obligată la plata sumei de 95.069,79 lei contravaloarea folosirii mijloacelor de transport auto proprii, 49.965,84 lei penalităţi de întârziere şi 3.948,15 lei penalităţi de întârziere pentru neachitarea facturilor reprezentând prestaţii pentru paza militară în perioada 14 august 2003 – 5 decembrie 2003.
Pârâta a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune având în vedere că pretenţiile reclamantului s-au născut în anul 2002-2003 şi 2004 şi nu mai pot fi solicitate la data de 5 martie 2007, data formulării acţiunii.
Prin sentinţa nr. 246/f com din 13 mai 2008, Tribunalul Brăila, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamant .
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut că pretenţiile reclamantului, privind suma de 95.069,79 lei, care se referă la perioada 1 iunie 2002 – 13 decembrie 2004 sunt neîntemeiate, neavând legătură cu contractul nr. 341895 din 27 mai 2002, având ca obiect prestarea de servicii de pază şi intervenţii şi nici cu actul adiţional la acest contract încheiat în data de 28 noiembrie 2003 şi 13 februarie 2004. Pe perioada 1 iunie 2002 – 13 decembrie 2004 între părţi nu a existat nici un contract cu privire la mijloacele auto, iar reclamantul primind de la pârâtă suma de 147.633 lei, mai mare decât cea solicitată prin acţiune.
În ceea ce priveşte penalităţile de întârziere, acestea au fost respinse ca urmare a respingerii capătului principal al acţiunii. De asemenea au fost respinse şi penalităţile de întârziere aferente pazei militare efectuate în perioada 14 august 2003-15 decembrie 2003, urmare efectuării expertizei contabile.
Excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune a fost respinsă având în vedere faptul că aceasta nu poate fi invocată decât faţă de obligaţii dovedite.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, iar prin Decizia nr. 84A din 24 septembrie 2008 Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială maritimă şi fluvială, a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Prin considerentele sale, instanţa de apel a reţinut că din conţinutul prevederilor contractuale, respectiv contractul de prestări servicii de pază şi intervenţie nr. 341895 din 27 mai 2002 şi actul adiţional nr. 2 la acesta, a rezultat că tariful pentru serviciul de pază şi intervenţie include şi cheltuielile aferente cu dotarea, respectiv mijloacele de transport. Din probele administrate în cauză a rezultat că pârâta a plătit reclamantei suma de 147.633 lei reprezentând cheltuieli de dotare pentru mijloacele de transport pentru perioada 1 iunie 2002 – 31 decembrie 2004.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul în temeiul art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurată în sensul admiterii acţiunii.
În concret, prin criticile formulate reclamantul a susţinut următoarele:
- în cadrul prezentei cauze se solicită plata cheltuielilor ocazionate de folosirea autovehiculelor din dotare şi nu plăţi aferente dotărilor cu mijloacele de transport;
- urmare încheierii contractului de prestări servicii, pârâta trebuia să achite contravaloarea prestaţiei de pază şi să pună la dispoziţie mijloace auto de transport pentru executarea misiunilor;
- prin actul adiţional încheiat în anul 2003, pârâta s-a obligat să suporte cheltuielile de funcţionare aferente dotării asigurate prin contractul de comodat, precum şi pentru mijloacele solicitate suplimentar de la prestator;
- pârâta nu a notificat reclamantul cu privire la faptul că nu este de acord ca transportul efectivelor să se facă cu mijloacele proprii prestatorului, ceea ce dovedeşte că şi-a însuşit obligaţia de a plată a acestor cheltuieli;
- recurenta contestă obligarea sa la plata cheltuielilor legate de efectuarea expertizei contabile;
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual criticilor recurentei.
Analizând criticile formulate, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente :
Recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cu referire la respingerea pretenţiilor solicitate prin acţiune.
Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., ipostaza referită de către pârâtă se referă la prezentarea unor considerente străine de natura pricinii sau nemotivarea soluţiei din dispozitiv.
În speţa de faţă, criticile invocate în cadrul acestui motiv de recurs, nu pot fi reţinute întrucât din punct de vedere al nelegalităţii deciziei recurată, nu ne aflăm în situaţia unei nemotivări a hotărârii.
Aspectele menţionate de către recurentă sunt lipsite de relevanţă juridică având în vedere temeiul juridic al acţiunii introductive, respectiv răspunderea civilă contractuală. În speţa de faţă, reclamanta nu a făcut dovada neexecutării obligaţiilor care decurg din convenţia părţilor, astfel încât în mod corect au procedat ambele instanţe cu privire la respingerea acţiunii.
Potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine interpretarea greşită a clauzelor contractului, respectiv a actului adiţional nr. 2/2003 şi art. 2, art. 3 şi art. 4 din contractul de comodat nr. 17407/2004, cu referire la obligaţia beneficiarului de a suporta cheltuielile de funcţionare aferente dotării asigurate prin contractul de comodat şi cheltuielile de funcţionare pentru mijloacele solicitate suplimentar. Pentru a ne afla în prezenţa schimbării naturii actului juridic, trebuie ca natura actului să fie în mod substanţial alterată, situaţie care nu se regăseşte în speţa de faţă. Instanţa de fond şi apel, au stabilit în baza probelor administrate îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 3 din contractul de prestări servicii, stabilind că tarifele achitate includ şi cheltuielile aferente cu dotarea şi mijloacele de transport. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor contractului de mandat încheiat în anul 2004, acestea nu pot fi reţinute în raport de faptul că pretenţiile reclamantului se referă la perioada 2002-2004, perioadă care nu intră sub incidenţa prevederilor acestui contract de mandat, ale cărui clauze nu pot retroactiva.
Susţinerea reclamantului privind nelegalitatea obligării sale la plata onorariului privind efectuarea expertizei contabile este nefondată, în raport de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., potrivit cărora partea care este în culpă procesuală, va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxe judiciare de timbru, onorarii de expert, etc.
Pentru aceste motive, considerând că în cauză au fost respectate dispoziţiile art. 969 C. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEŢEAN BRĂILA împotriva deciziei nr. 84A din 24 septembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 114/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1143/2009. Comercial → |
|---|
