ICCJ. Decizia nr. 114/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 114/2009
Dosar nr. 5929/1/200.
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 19 iunie 2007, D.D.I. a formulat în contradictoriu cu SC S. SA SINAIA, A.P.S. prin lichidator T.P., cerere de revizuire a deciziei nr. 1874 din 17 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, pronunţată în dosarul nr. 5072/42/2006.
În motivarea cererii sale întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. revizuientul D.D.I. a arătat că au fot descoperite înscrisuri noi care sunt determinante pentru desfiinţarea hotărârii atacate.
Înscrisurile noi sunt:
- contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiate între foşti membri ai A.P.S. şi reprezentanţii S. SA
- extrase cu liste de acţionari
- Procese-verbale ale Adunării Generale ale P.S.
Prin sentinţa nr. 31 din 17 februarie 2005 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia comercială, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul D.D.I. împotriva pârâtelor SC S. SA şi A.P.S. având ca obiect constatarea calităţii de proprietar asupra unui număr de 6432 acţiuni la SC S. SA, cu 16.299.209 lei cheltuieli de judecată cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada modalităţii de dobândire a acţiunilor.
Apelul declarat de reclamant a fost admis prin Decizia nr. 162 din 15 iunie 2005 pronunţată în dosar nr. 3141/2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, cu consecinţa schimbării sentinţei şi admiterii acţiunii constatându-se calitatea de proprietar al reclamantului pentru un număr de 6432 acţiuni la SC S. SA înregistrate de la nr. 183169 la nr. 189.891 şi de la nr. 148.603 la nr. 148.612.
Recursul declarat de pârâte a fost admis prin Decizia nr. 633 din 15 februarie 2006 pronunţată în dosar nr. 2995/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, cauza fiind trimisă pentru rejudecarea apelului în vederea soluţionării accepţiilor de procedură şi de fond.
Prin Decizia nr. 256 din 13 decembrie 2006 pronunţată în dosar nr. 5072/42/2006 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, în rejudecare după casare s-au respins excepţiile invocate de intimatele A.P.S. şi SC S. SA, s-a admis apelul reclamantului, a fost schimbată în tot sentinţa atacată şi s-a admis acţiunea constatându-se că reclamantul este proprietarul unui număr de 6432 acţiuni la SC S. SA, intimatele fiind obligate şi la plata sumei de 25.125.500 lei (ROL) cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâtele SC S. SA şi A.P.S. SA criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 9 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 1874 din 17 mai 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis recursul declarat de pârâtele SC S. SA şi A.P.S. prin lichidator L.P. împotriva deciziei 256 din 13 decembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care a modificat-o în sensul că a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul D.D.I. împotriva sentinţei civile nr. 91 din 17 februarie 2005 a Tribunalului Prahova.
Pentru a pronunţa această decizie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a reţinut că reclamantul a renunţat la calitatea de membru al asociaţiei şi a încasat drepturile băneşti cuvenite şi nu mai are nici un temei legal pentru a solicita şi a obţine calitatea de acţionar al SC S., calitate ce putea fi dobândită doar în condiţiile stabilite prin statutul asociaţiei şi Legii nr. 77/1994.
Cererea de revizuire este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., „Revizuirea unei hotărârii rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat s-au s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".
Art. 322 pct. 5 C. proc. civ. se referă la îndeplinirea de către actul nou a mai multor condiţii care sunt cumulative respectiv, existenţa înscrisului la momentul judecăţii, necunoaşterea acestuia de către revizuient şi de instanţă, împiedicarea părţii de a-l prezenta şi înscrisul să fie determinant pentru soluţia în litigiu.
În cauză, rezultă că contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiate între foşti membri al A.P.S. şi reprezentanţi S. SA, extrasele cu listele de acţionari, procesele-verbale ale Adunării Generale ale P.S. erau emise la data pronunţării hotărârii, deci nu au calitatea de înscrisuri noi.
Revizuientul nu a făcut dovada împrejurării mai presus de voinţa sa care să-l fi împiedicat să le procure.
Prin împrejurarea mai presus de voinţa părţii se înţelege forţa majoră ori un fapt neobişnuit care a împiedicat-o.
Simpla împrejurare că partea a descoperit ulterior aceste înscrisuri chiar dacă au un caracter determinant nu legitimează calea procedurală a revizuirii.
Revizuientul nu a arătat motivele pentru care aceste documente nu au fost prezentate, de ce sunt considerate determinante, nu a arătat nici când au fost descoperite şi nici că ar fi fost „reţinute de partea potrivnică sau nu au putut fi înfăţişate mai presus de voinţa părţilor" cum cere textul legal.
Revizuientul nu a avut niciodată calitatea de acţionar la SC S. SA şi nici nu a fost înregistrat în Registrul Acţionarilor Societăţii, situaţie recunoscută prin răspunsul său la interogatoriul existent la dosar aşa cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 1874 din 17 mai 2007.
În speţă nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. întrucât revizuientul nu a dovedit că înscrisurile invocate au fost reţinute de partea potrivnică, că nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, dar mai ales este evident că aceste „înscrisuri" nu au caracter determinant pentru modificarea deciziei nr. 187 din 17 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
În consecinţă, cererea de revizuire formulată de revizuientul D.D.I. împotriva deciziei din 17 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, urmează a fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul D.D.I. împotriva deciziei nr. 1874 din 17 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1123/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1142/2009. Comercial → |
|---|
