ICCJ. Decizia nr. 126/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 126/2009
Dosar nr. 39990/3/2005
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 6 aprilie 2004 reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pârâta A.A.Z.C.P. solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 210.145.747 lei cu titlu de daune - interese datorate ca urmare a desfiinţării contractului de vânzare - cumpărare acţiuni din 21 mai 1997, daune constând în 60.820.366 lei dobândă contractuală aferentă ratelor 3 - 5, 148.125.501 lei penalităţi de întârziere pentru neachitare la scadenţă a ratelor 2, 3 - 5 şi 1.199.880 lei dividende încasate de cumpărător pentru exerciţiul financiar al anului 1997.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că pârâta nu a achitat ratele stabilite prin contractul încheiat, fapt ce a condus la aplicabilitatea pactului comisoriu de gradul IV, respectiv la desfiinţarea de plin drept al acestuia, cu consecinţa plăţii daunelor prevăzute de art. 21 din OG nr. 25/2002.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei să îi restituie acţiunile achitate sau contravaloarea acestora în sumă de 146.520 lei actualizată cu indicele de inflaţie, reprezentând 47.264.966 lei.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 3562 din 12 martie 2008 a admis acţiunea în parte şi a obligat pârâta la plata cu titlu de prejudiciu a sumei de 6.082,04 RON dobânzi aferente ratelor nr. 3 - 5; 14.812,55 RON penalităţi de întârziere aferente ratelor nr. 2-5; 240.931,60 RON prejudiciu rezultat din diminuarea activului net contabil. S-a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 464,90 RON cu titlu de daune reprezentând dividende aferente anului 2002 cât şi cererea reconvenţională ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, având în vedere şi concluziile raportul de expertiză, că potrivit art. 21 din OG nr. 25/2002 în forma existentă la data aplicării pactului comisoriu de către reclamantă, în cazul desfiinţării contractului A.V.A.S. va reţine de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, după caz, avans, rate, dobânzi, penalităţi achitate cu orice titlu, până la data desfiinţării acestuia. În cazul desfiinţării contractului pe cale convenţională sau judiciară, pentru prejudiciile cauzate Autorităţii, cumpărătorul este obligat la plata daunelor – interese constatate din: sumele reprezentând dobânzile şi penalităţile datorate pentru ratele scadente şi neachitate până la data desfiinţării contractului, precum şi penalităţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale, la sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului. Pentru prejudiciile cauzate societăţii de către cumpărător acesta poate cere instanţei judecătoreşti daune - interese.
Expertul a mai stabilit că societatea a stabilit pentru anul 2002 dividende în cuantum de 4.649.000 ROL pentru pârâtă, însă din documentele contabile nu s-a putut dovedi dacă această sumă a fost încasată de către pârâtă.
Cererea reconvenţională a fost respinsă motivat de faptul că art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 prevede dreptul instituţiei publice implicate în procesul de privatizare de a se reînregistra ca acţionar al societăţii comerciale ale cărei acţiuni au fost vândute.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamanta care a solicitat schimbarea în parte a sentinţei şi obligarea pârâtei şi la plata sumelor de 119,99 lei reprezentând dividende aferente anului 1997 şi de 464,90 lei reprezentând dividende corespunzătoare anului 2002.
În susţinerea cererii apelanta a plecat de la dispoziţiile art. 21 alin. (1) din OG nr. 25/2002 lit. b) arătând că după desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni se cuvin cumpărătorului şi sumele reprezentând dividende încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului.
Aceste dividende revin automat instituţiei implicate în privatizare respectiv 40% din acţiunile SC A.Z.C. SA Mureş.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 231 din 19 iunie 2008 a admis apelul a schimbat în parte sentinţa criticată obligând pârâta-intimată la plata sumei de 119,99 lei reprezentând dividende încasate de cumpărător corespunzător anului 1997.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că în sarcina reclamantei –apelante, ca autor al cererii în justiţie, este plasată obligaţia de a dovedi existenţa dividendelor, a întinderii lor şi a faptului încasării lor de către cumpărătoarea - intimată pentru ca ele să fie supuse repetiţiunii.
S-a apreciat că potrivit raportului de expertiză, omologat de instanţa de fond, prin neformularea unor obiecţiuni că în privinţa dividendelor corespunzătoare anului 1997 acestea au fost cuvenite cumpărătoarei-intimate în suma brută de 199,80 lei şi au fost efectiv încasate.
Pentru diferenţa de 464,90 lei potrivit documentelor contabile analizate acestea nu relevă şi faptul încasării lor de către intimată.
Cu petiţia înregistrată la data de 24 iulie 2008 reclamanta a declarat recurs împotriva hotărârii instanţei de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că potrivit art. 21 alin. (1) din OG nr. 25/2002 pentru prejudiciile cauzate Autorităţii printre sumele la care cumpărătorul este obligat se numără şi sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului.
Pentru anul 2002 din conţinutul raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză a rezultat suma de 464,90 RON sumă ce reprezintă dividende de plată înregistrate în raportarea din 31 decembrie 2003.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 21 alin. (1) din OG nr. 25/2002, „În cazul desfiinţării contractului pe cale convenţională sau judiciară, pentru prejudicii cauzate Autorităţii, cumpărătorul este obligat la plata daunelor –interese constituite din:
- sumele reprezentând dobânzile şi penalităţile datorate pentru ratele scadente şi neachitate până la data desfiinţării contractului, precum şi penalităţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale;
- sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului.
Din economia textului precitat rezultă, că în calitate de beneficiar al dreptului subiectiv al recurentei de a primi plata acestor sume, potrivit art. 1169 C. civ. aceasta are obligaţia de a dovedi existenţa dividendelor, a întinderii lor şi a faptului încasării lor de către cumpărătoarea - intimată, pentru ca ele să fie supuse repetiţiunii.
Potrivit răspunsului la obiecţiunile formulate, dividendele corespunzătoare anului 2002, însumează 464,90 lei, potrivit documentelor contabile analizate, documente care însă nu relevă şi faptul încasării lor de către intimata-cumpărătoare.
Prin lipsa probei privind încasarea acestora, justificat instanţa de apel a considerat că acestea nu sunt datorate, întrucât dividendele efectiv neplătite au rămas în patrimoniul societăţii, obligaţia de plată către fostul deţinător al acţiunilor nu mai subzistă prin încetarea efectelor contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni.
Faţă de cele arătate văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva Deciziei nr. 321 din 19 iunie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 121/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 13/2009. Comercial → |
|---|
