ICCJ. Decizia nr. 11/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 11/2009
Dosar nr. 3413/107/2007
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 18 din 23 ianuarie 2008, Tribunalul Alba, secţia comercială şi contencios administrativ a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta SC L. SA Alba Iulia în contradictoriu cu pârâta SC A. 2000 SA Bucureşti pe care, în consecinţă, a obligat-o să predea reclamantei act valabil de intabulare asupra imobilului înscris în C.F. 17146 Alba Iulia, asupra construcţiilor iar în caz de neconformare hotărârea să ţină loc de act valabil pentru intabulare; a obligat-o pe pârâtă să reglementeze situaţia juridică a terenului aferent construcţiei şi să încheie contract de vânzare – cumpărare cu reclamanta pentru cota indiviză de teren de 50,85/361 părţi din CF nr. 17146 Alba Iulia sub condiţia plăţii contravalorii acestuia; a respins cererea reclamantei pentru plata daunelor cominatorii pe zi de întârziere de către pârâtă şi a obligat serviciul de Carte Funciară să procedeze la intabularea în favoarea reclamantei a imobilului înscris în CF nr. 17146; a respins acţiunea faţă de pârâta SC F. SRL Alba Iulia.
Instanţa de fond a apreciat că pârâta SC F. SRL Alba Iulia fiind o societate cu capital integral privat încă din 2001, imobilele pe care aceasta le-a administrat şi care nu au fost înstrăinate, au fost predate Primăriei Alba Iulia prin protocol în baza Hotărârii Consiliului Local Alba Iulia nr. 136/1996.
Între reclamantă şi pârâta SC A. 2000 SA (fosta SC S. SA., fosta C.E.P.C.N.) în calitate de locator s-a încheiat contractul de leasing imobiliar având ca obiect imobilul în speţă, care la art. 1 alin. (2), prevedea că terenul aferent imobilului, în cota indiviză de 25 m.p. nu face obiectul contractului, iar la art. 3 că, cota indiviză de teren aferentă activului va fi vândută la expirarea contractului, la valoarea de piaţă.
Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia nr. 51/ A din 18 aprilie 2008 a respins apelul declarat de pârâta SC A. 2000 SA, criticile acesteia cu privire la imposibilitatea înstrăinării terenului prin contract de vânzare – cumpărare în lipsa avizului A.V.A.S. fiind înlăturate de instanţa de apel.
În considerentele deciziei s-a reţinut că prin art. 3 din contractul de leasing pârâta s-a obligat la cererea reclamantei să-i vândă acesteia şi cota indiviză din teren aferentă spaţiului comercial, pârâta fiind aceea care nu şi-a îndeplinit obligaţia de diligenţă în vederea reglementării situaţiei juridice a terenului.
În contra deciziei menţionate a declarat recurs pârâta SC A. 2000 SA, dezvoltarea criticilor formulate încadrându-se în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta invocă nesocotirea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 27 din OUG nr. 88/1997 privind privatizarea societăţii comerciale astfel cum a fost modificată, a art. 105 din HG nr. 577/2002 şi ale Legilor nr. 137/2002 şi nr. 133/1999 abrogate prin Legea nr. 346/2004 întrucât vânzarea de active de către societăţile comerciale la care statul este acţionar majoritar se face cu aprobarea A.G.A. sau a Consiliului de Administraţie a instituţiei publice implicate iar avizul reprezentantului A.V.A.S. a lipsit deşi societatea pârâtă a întocmit documentaţia şi a aprobat în principiu vânzarea aşa încât nu se impunea obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata SC L. SA Alba Iulia a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului arătând că avizul a fost dat la momentul încheierii convenţiei, că nu există nici un impediment pentru achiziţionarea construcţiei iar intenţia de achiziţionare a terenului şi-a manifestat-o prin chiar petitul acţiunii.
Recursul este fondat pentru considerentele care urmează:
Prin acţiunea formulată reclamanta a solicitat să fie obligată pârâta la predarea unui act valabil de intabulare asupra imobilului ce a format obiectul contractului de leasing pe care părţile l-au încheiat la 1 noiembrie 2001, în temeiul art. 18 şi art. 24 din acest contract şi art. 12 din Legea nr. 133/1999 coroborat cu art. 12 din Legea nr. 346/2001.
Acţiunea iniţial formulată a fost completată cu un nou capăt de cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la încheierea unui contract de vânzare – cumpărare având ca obiect cota indiviză de teren de 50,85/361 părţi sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii.
Instanţa de fond, cu încălcarea principiului disponibilităţii obliga pârâta şi la ceea ce nu s-a cerut: reglementarea situaţiei juridice a terenului aferent construcţiei.
Or, judecătorul fondului trebuia să admită noul capăt de cerere formulat şi să oblige pârâta la încheierea contractului de vânzare – cumpărare a cotei indivize de teren numai dacă constata clarificată situaţia juridică a terenului, determinat preţul vânzării şi pus la dispoziţia pârâtei vânzătoare.
Cum instanţa de apel nu a răspuns la principala critică formulată de pârâta – apelantă cu privire la îndeplinirea condiţiilor prealabile vânzării cotei indivize de teren în raport de incidenţa legislaţiei speciale a privatizării, în speţă a existenţei avizului instituţiei publice implicate confirmând soluţia fondului cu privire la culpa apelantei dincolo de această verificare, Înalta Curte va admite recursul, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru a răspunde în concret la motivul de apel formulat, cu respectarea principiului disponibilităţii, situaţie în raport de care se va aprecia şi asupra cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC A. 2000 SA Bucureşti împotriva Deciziei nr. 51 din 18 aprilie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare a apelului, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 12/2009. Comercial → |
|---|
