ICCJ. Decizia nr. 1324/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1324/2009
Dosar nr. 12754/3/200.
Şedinţa publică din 7 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată la data de 7 aprilie 2006 reclamanta SC S.U.M.B. SRL a chemat în judecată pârâtele C.N.A.D.N. SA şi C.N.A.D.N.R. D.R.D.I. Iaşi solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligate la plata sumei de 1.812.818,69 lei cu titlu de penalităţi, cu actualizarea acestora până la data plăţii efective, precum şi cheltuieli de judecată.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că între părţi a intervenit contractul nr. 150 din 30 septembrie 2002 având ca obiect întreţinerea periodică a îmbrăcăminţii asfaltice pe DN 2, cu precizarea zonelor deservite.
În temeiul contractului pârâta D.R.D.I. Iaşi a emis la data de 17 noiembrie 2004 şi 1 decembrie 2004 două comenzi în vederea închirierii utilajelor necesare efectuării lucrărilor contractate.
S-a mai arătat că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin convenţie, a prestat serviciile conform situaţiilor de plată semnate şi acceptate de ambele părţi contractante.
Pentru debitul principal neachitat de pârâtă în conformitate cu HG nr. 726/2005 privind autorizarea C.N.A.D.N.R. SA de a emite Bilete la Ordin şi a Scrisorii de confort nr. 183718 din 20 iulie 2005 părţile au încheiat Convenţia nr. 14259 din 25 august 2005 prin care debitul principal este recunoscut de către pârâtă stipulându-se expres că prevederile contractuale, inclusiv clauza penală convenită îşi păstrează valabilitatea.
Pârâta a arătat că nu contestă menţinerea în continuare a clauzei penale care însă nu se mai aplică pentru întârzierile anterioare convenirii debitului eşalonat, ci numai pentru viitor, în situaţia nerespectării graficului de plăţi.
Prin sentinţa nr. 7705 din 27 septembrie 2006, Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că prin încheierea convenţiei nr. 14259 din 25 august 2005, în conformitate cu HG nr. 726/2005 şi cu Scrisoarea de Confort nr. 183718 din 20 iulie 2005, reclamanta şi-a exprimat acordul cu privire la stabilirea unor noi termene scadente, precum şi cu efectuarea plăţii debitului datorat eşalonat.
S-a apreciat că, dispoziţiile referitoare la menţinerea clauzei penale cuprinse în contractul iniţial, îşi produc efectele pentru viitor raportat la îndeplinirea obligaţiei de plată aşa cum s-a prevăzut în convenţie.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamanta invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.
S-a susţinut că, în mod greşit, instanţa a reţinut caracterul de instrument de plată a Biletului la Ordin, deşi aceasta reprezintă doar un titlu de credit, o garanţie a efectuării plăţii nu o plată efectivă, supusă riscului nealimentării contului cu consecinţa neachitării sumelor datorate.
Apelanta a mai susţinut că aplicarea clauzei penale nu este condiţionată de reaua credinţă a debitorului, fiind suficientă simpla întârziere în executare. Cu toate acestea s-a mai arătat, că pârâtele nu şi-au îndeplinit în termen o obligaţie de plată, în mod culpabil, deşi dispuneau de lichidităţi suficiente acoperirii debitului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 279 din 26 mai 2008 a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa criticată şi pe fond a admis în parte acţiunea, obligând pârâtele la plata sumei de 978.926,08 lei penalităţi aferente debitului principal, până la data încheierii convenţiei nr. 14259 din 25 august 2005, cu plata cheltuielilor de judecată în sumă de 38.552,66 lei.
In fundamentarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că potrivit convenţiei încheiate sumele nedecontate până la data de 25 august 2005 de către pârâte urmau să fie achitate în baza Biletelor la Ordin, fără ca prin efectuarea plăţii în această modalitate să se modifice prevederile contractuale referitoare la modalităţile de plată, termene de plată prevăzute în contractele ce intrau sub incidenţa convenţiei.
Deşi, prin convenţie s-au prevăzut termenele scadente pentru biletele la ordin emise, însă aceasta nu valorează eşalonarea preţului datorat în temeiul contractului nr. 150/2002, cu consecinţa ştergerii sumelor datorate de pârâte, rămân aplicabile clauzele prevăzute în contractele nominalizate, dispoziţie contractuală ce nu poate fi interpretată decât în sensul că reclamanta a înţeles să accepte plata preţului în modalitatea stipulată, fără a renunţa la penalităţile de întârziere datorate în temeiul contractului.
S-a mai reţinut că în mod greşit s-a considerat că urmare a acceptării plăţii prin bilete la ordin, reeşalonarea plăţii debitului principal cu consecinţa înlăturării clauzei penale, acceptarea achitării plăţii debitului principal fără o renunţare expresă din partea creditorului în condiţiile în care s-a precizat menţinerea clauzelor contractului cu privire la toate sumele datorate contravenind intenţiei părţilor.
De asemenea s-a considerat că momentul până la care reclamanta este îndreptăţită a percepe penalităţi este data convenţiei şi a înmânării biletelor la ordin la această dată având loc stingerea obligaţiei principale.
Cu petiţia înregistrată la data de 23 iulie 2008 reclamanta SC S.U.M.B. SRL a declarat recurs, în termen şi legal timbrat împotriva soluţiei instanţei de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi cuprinde motive contradictorii, când se precizează că potrivit convenţiei, sumele datorate, nedecontate până la data convenţiei, urmau a fi achitate în baza biletelor la ordin, fără ca prin efectuarea plăţii în această modalitate să se modifice prevederile contractuale referitoare la modalităţile de plată, termene de plată prevăzute în contractele ce intrau sub incidenţa convenţiei.
De asemenea se susţine că biletul la ordin nu este un instrument de plată, ci un titlu de credit, ele reprezentând doar o garanţie că se vor plăti sumele datorate, pârâtele putându-şi achita debitele restante mai înainte de scadenţa biletelor la ordin sau la plata scadenţei acestora.
Încheierea unei convenţii nu constituie, în mod legal, un mod de plată, atât timp cât creanţa creditorului nu este satisfăcută măcar parţial, iar remiterea biletelor la ordin, titluri de credit, nu constituie, la rândul său o modalitate de stingere a creanţelor.
Recursul este nefondat.
In baza HG nr. 726/2005 Ministerul Transporturilor şi Ministerul Finanţelor Publice au emis Scrisoarea de Confort nr. 183718 din 20 iulie 2005 în anexa căreia, la poziţia 2 se regăseşte reclamanta-recurentă ca având dreptul de a beneficia de bilete la ordin în sumă totală de 138.483.746 lei, sumă în care este inclusă şi contravaloarea facturilor în litigiu.
S-a reţinut că sumele reprezentând drepturi de creanţă ale executanţilor de lucrări vor fi scadente la plată în perioada 1 septembrie 2006 - 1 decembrie 2007 şi în anul 2008, ratele scadente inserate în conţinutul Convenţiei nr. 14259 din 25 august 2005, prin care se reiterează dreptul reclamantei de a beneficia de bilete la ordin eşalonate la plată în 10 rate trimestriale.
In acest context, instanţa de apel a reţinut corect că momentul remiterii biletelor la ordin şi încheierea convenţiei nr. 14259 din 25 august 2005, reprezintă data plăţii, dată până la care curg penalităţile de întârziere stabilite conform contractului.
Instanţa de apel a reţinut corect că momentul remiterii biletelor la ordin şi încheierea convenţiei nr. 14259 din 25 august 2005, reprezintă data plăţii, dată până la care curg penalităţile de întârziere stabilite conform contractului.
Cu alte cuvinte, din analiza convenţiei de plăţi referitoare la plăţile şi termenele de efectuare a plăţilor, prin care s-a convenit ca sumele să fie achitate pe baza biletelor la ordin s-a reţinut corect că înmânarea şi acceptarea biletelor la ordin reprezintă momentul stingerii obligaţiei principale.
Potrivit principiului accesorium sequitur principale odată stinsă, la această dată, obligaţie principală, va fi stinsă şi obligaţia accesorie aşa încât penalităţile de întârziere nu mai pot fi percepute şi acordate şi după data de 25 august 2008, data convenţiei semnată fără obiecţiuni de către părţi.
Convenţia de plăţi purtând o dată ulterioară contractului iniţial, fiind deci subsecventă acestuia devine de imediată aplicare de la data semnării ei, dându-se efect deplin clauzelor privind modalitatea de achitare şi termenele de plată a debitelor, astfel, raporturilor dintre recurentă şi intimate li se aplică dispoziţiile convenţiei nr. 14259 din 25 august 2005.
Faţă de cele arătate criticile formulate urmează a fi înlăturate şi văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.U.M.B. SRL Bacău împotriva deciziei comerciale nr. 279 din 26 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1264/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1327/2009. Comercial → |
|---|
