ICCJ. Decizia nr. 1332/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1332/2009
Dosar nr. 12664/3/200.
Şedinţa publică din 7 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 10 aprilie 2007 reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pe pârâtele SC I. SRL şi SC A. SA solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligate la plata sumei de 101.685,252 lei penalităţi de întârziere.
În susţinerea cererii, reclamanta a arătat că la data de 18 februarie 2004 între A.P.A.P.S. pe de o parte şi SC I. SRL, SC S. SA şi A. SA pe de altă parte a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare de acţiuni nr. 11 prin care s-a convenit vânzarea pachetului de acţiuni reprezentând 65,2796% din capitalul social al SC C. SA Teleorman. Clauza 3 din contract a prevăzut obligaţia vânzătorului de a transfera cumpărătorului dreptul de proprietate asupra acţiunilor vândute, la data plăţii preţului prevăzut la art. 4.
Potrivit clauzelor stipulate în contract în cazul neîndeplinirii în tot sau în parte a oricăreia dintre obligaţiile asumate cumpărătorul se obligă să plătească vânzătorului o penalitate de 5% din preţul de cumpărare, în termen de 30 de zile de la data notificării de către vânzător a neîndeplinirii obligaţiei.
Pârâta A. SA a invocat excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată.
Prin sentinţa nr. 10792 din 1 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis excepţia prematurităţii şi, pe cale de consecinţă s-a respins acţiunea ca prematur formulată.
S-a motivat de către prima instanţă că nu a existat un moment valabil de reprezentare, iar convocarea la conciliere a fost semnată de consilierul juridic al societăţii. Procesul verbal de conciliere este un document oficial, ce trebuie semnat şi ştampilat de persoane legal împuternicite opozabil societăţii.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamanta care arată că potrivit dispoziţiilor alin. (4) din art. 720 C. proc. civ. „rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere a fiecărei părţi".
Art. 720 C. proc. civ. nu impune nici o altă formalitate legată de îndeplinirea concilierii, legată de mandatul pe care părţile trebuie să îl reprezinte la data stabilită în convocare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 140 din 28 martie 2008 a admis apelul, a desfiinţat sentinţa criticată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
In fundamentarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că dispoziţiile art. 720 C. proc. civ. impun numai ca reclamantul să convoace partea adversă, arătându-i pretenţiile sale precum şi temeiul legal, iar rezultatul concilierii să fie consemnat într-un înscris, cu arătarea punctului de vedere al fiecărei părţi, condiţii respectate de A.V.A.S., dovadă fiind procesul verbal de conciliere.
S-a apreciat că instanţa de fond nu numai că a interpretat în mod restrictiv dispoziţiile legale referitoare la procedura concilierii dar a şi adăugat o condiţie suplimentară celor solicitate de legiuitor, stabilind că şi procesul verbal de conciliere trebuie întocmit cu respectarea anumitor formalităţi respectiv să fie încheiat „la nivelul organelor de conducere".
Cu petiţia înregistrată la data de 19 iunie 2008 A. SA a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel, criticile vizând modul de interpretare a dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ. privind concilierea prealabilă,
Se susţine că s-a făcut o interpretare eronată a dispoziţiilor legale referitoare la reprezentarea în relaţiile cu terţii a unei persoane juridice.
De asemenea se susţine că persoana pretins desemnată nu a prezentat un document care să ateste calitatea deţinută la instituţia respectivă.
Recursul este nefondat.
Art. 720 C. proc. civ. nu impune obligativitatea prezentării unui mandat expres de reprezentare de către cel care formulează invitaţia la conciliere.
Dispoziţiile legale menţionate impun numai ca reclamantul să convoace partea adversă, arătându-i pretenţiile sale precum şi temeiul legal, iar rezultatul concilierii să fie consemnat într-un înscris, cu arătarea punctului de vedere al fiecărei părţi, condiţii respectate de intimata A.V.A.S., dovada fiind procesul verbal de conciliere anexat acţiunii.
Pentru a putea invoca nerespectarea procedurii concilierii prealabile era necesar ca pârâţii să facă dovada faptului că au fost vătămaţi, ca urmare a faptului că procesul verbal de conciliere nu a fost semnat „la nivelul organelor de conducere", ori în speţă nu s-a făcut dovada că recurenta ar fi fost vătămată.
De altfel instanţele de judecată trebuie să facă o interpretare tehnologică, logică şi realistă a prevederilor art. 7201 C. proc. civ. pentru ca acestea să-şi atingă scopul avut de legiuitor, fără însă a îngreuna nejustificat activitatea comercianţilor şi acţiunile reclamantului pentru realizarea drepturilor sale.
În acest sens, se consideră că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 7201 C. proc. civ. şi în cazul în care concilierea a fost realizată nu la nivelul organelor de conducere ale părţilor, ci prin persoane desemnate din partea conducerii (avocat, consilier juridic, desfacere, aprovizionare etc).
În vederea îndeplinirii activităţii sale, consilierul juridic nu trebuie să prezinte terţilor un mandat de reprezentare, întrucât acest mandat îi este conferit chiar de către legiuitor (Legea nr. 514/2003) singura dovadă care trebuie făcută este aceea a calităţii de consilier juridic, dovada care se face prin intermediul legitimaţiei de serviciu.
Faţă de cele arătate criticile formulate nu pot fi reţinute astfel că văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtele SC A.R.A. SA Bucureşti, SC I. SRL Zimnicea şi SC S. SA Zimnicea împotriva deciziei nr. 140 din 28 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1330/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1334/2009. Comercial → |
|---|
