ICCJ. Decizia nr. 1549/2009. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 1549/2009

Dosar nr. 10627/1/200.

Şedinţa publică din 21 mai 2009

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.

Reclamanta SC P. SRL prin acţiunea introdusă la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei R.A.D.E.F. Româniafilm, la executarea în natură a obligaţiei, respectiv la încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare a activului denumit cinematograful „Tineretului", situat în Bistriţa, judeţul Bistriţa, deţinut de reclamantă în calitate de locator, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa civilă nr.4316 din 28 martie 2007, a admis acţiunea reclamantei, a obligat pârâta să încheie contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare a activului „cinematograful Tineretului" reţinând în esenţă, că între părţi a avut loc o manifestare de voinţă anterior OG nr. 39/2005 în sensul încheierii contractului de leasing şi că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 27 din OUG nr. 88/1997 şi art. 12-14 din Legea nr. 346/2004.

Prin Decizia comercială nr. 13 din 12 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul pârâtei, cu obligarea sa la 5000 lei cheltuieli de judecată, reţinându-se că părţile şi-au exprimat în condiţii legale consimţământul privind operaţiunea de vânzare cumpărare a activului şi că în cauză nu pot fi incidente dispoziţiile Ordinului MC nr. 2258/2005 întrucât s-ar încălca principiul de drept al neretroactivităţii legii civile.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr.c3687 din 9 decembrie 2008, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta R.A.D.E.F. Româniafilm Bucureşti reţinând că întreaga procedură de ofertă şi acceptarea acesteia privind activul „cinematografia Tineretului" s-a derulat anterior datei de 5 septembrie 2005, când a intrat în vigoare Ordinul MCC nr. 2258 prin care s-a abrogat Ordinul nr. 2461/2004 invocat de pârâta recurentă.

Totodată s-a reţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile HG nr. 1874/2006 prin care s-a aprobat strategia de vânzare-cumpărare a sălilor de spectacole cinematografic, pentru raporturi juridice născute şi derulate sub o lege anterioară (Legea nr. 346/2004 şi OUG nr. 88/1997).

Împotriva deciziei nr. 3687 din 9 decembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a formulat cerere de revizuire pârâta R.A.D.E.F. Româniafilm Bucureşti, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

În argumentarea cererii, revizuienta a susţinut că potrivit dispoziţiilor art. 65 din OG nr. 39/2005 privind cinematografia, R.A.D.E.F. nu este proprietara sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic ci decât le administrează şi în aceste condiţii R.A.D.E.F. Româniafilm nu are competenţa legală să negocieze sau să încheie vreun contract de vânzare-cumpărare ce vizează proprietatea statului român.

De asemenea, susţine revizuienta nici dispoziţiile Legii nr. 346/2004 nu pot fi aplicabile în cauză deoarece cinematograful Tineretului nu este un activ disponibil, nefiind trecut pe Lista Activelor Disponibile întocmită de regie conform dispoziţiile art. 13 alin. (4) şi (5) din Legea menţionată, iar în prezent, conform dispoziţiilor Legii nr. 303 din 3 decembrie 2008, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic prevăzute în anexa nr. 1 a OG nr. 39/2005, au trecut în domeniul public.

Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 322 alin. (1) raportat la art. 137 C. proc. civ. a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii revizuirii şi a reţinut:

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, poate fi exercitată numai pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. Prin urmare, prin revizuire nu s-a urmărit, din punct de vedere procedural, ca părţile să aibă deschisă calea recursului la recurs.Pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca soluţia dată în această instanţă să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea altei stări de fapt de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o dezlegare a raportului juridic dedus judecăţii, alta decât cea care fusese aleasă până în acel moment.

Cererea de revizuire formulată împotriva deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care recursul a fost respins ca nefondat, este inadmisibilă întrucât, respingând recursul, instanţa nu a pronunţat ea însăşi o hotărâre asupra fondului, ci a examinat criticile invocate de recurentă prin prisma motivelor de nelegalitate, controlul privind numai aplicarea corectă a legii.

Prin urmare, în speţă Decizia a cărei revizuire se cere nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 322 alin. (19 C. proc. civ., astfel că, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta R.A.D.E.F. Româniafilm Bucureşti, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta R.A.D.E.F. ROMÂNIA FILM BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 3687 din 9 decembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 mai 2009.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1549/2009. Comercial