ICCJ. Decizia nr. 158/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 158/2009
Dosar nr. 1825/87/2007
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată la 27 august 2007 reclamanta A.S.S. a solicitat obligarea pârâtei A.V.A.S. la plata sumei de 134.340,80 lei, majorată ulterior la 2.456.272 lei reprezentând penalităţi achitate de reclamantă şi actualizarea preţului contractului nr. 15/2000 cu indicele de inflaţie pe perioada 2000 – 2007 ca urmare a constatării nulităţii contractului nr. 15/2000 prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă a Tribunalului Teleorman.
Tribunalul Teleorman prin sentinţa comercială nr. 116 din 31 martie 2008 a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 2.388.879 lei reprezentând actualizarea preţului cu indicele de inflaţie la data de 31 decembrie 2007, 256.623 lei actualizarea penalităţilor cu indicele de inflaţie la 31 decembrie 2007 şi la 43.762 lei reprezentând actualizarea la aceeaşi dată a sumei de 34.035 lei achitată de reclamantă.
Apelul declarat de pârâta A.V.A.S. cu sediul în Bucureşti împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia comercială nr. 324 din 19 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială prin care s-a anulat hotărârea instanţei de fond şi s-a trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia a VI a comercială.
S-a reţinut în considerentele deciziei că instanţa de fond a dat o interpretare eronată obiectului acţiunii, deoarece aceasta nu are ca obiect îndeplinirea unei obligaţii a pârâtei asumate printr-un contract. Că ne aflăm în prezenţa unei obligaţii comerciale constând în plata unei sume de bani şi competenţa alternativă este în afară de cea a domiciliului pârâtului, instanţa „locului plăţii".
Potrivit art. 1104 alin. (3) C. civ., plata se face la domiciliul debitorului, ceea ce în speţă înseamnă că instanţa competentă teritorial atât în temeiul art. 5 cât şi al art. 10 pct. 4 C. proc. civ. este instanţa de la domiciliul pârâtului, adică Tribunalul Bucureşti.
Împotriva acestei decizii reclamanta A.S.S. a declarat recurs şi a solicitat casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului Curţii de Apel Bucureşti pentru soluţionarea pe fond a acestuia.
S-a susţinut că Tribunalul Teleorman investit cu soluţionarea cauzei, în mod corect în raport de dispoziţiile art. 10 pct. 4 C. proc. civ. a respins excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe. Că în mod greşit instanţa de apel a apreciat că nu poate fi avut în vedere locul încheierii contractului întrucât în speţă nu se pretinde executarea unei obligaţii contractuale.
A precizat recurenta că obligaţia de plată a sumei din litigiu achitate în baza contractului nul este o obligaţie comercială ce a luat naştere din raportul juridic născut în legătură cu contractul de vânzare - cumpărare acţiuni din 13 martie 2000 în Teleorman şi nu în Bucureşti.
Că în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. competenţa este alternativă aşa încât pe lângă instanţa domiciliului pârâtului este competentă şi instanţa locului unde obligaţia a luat naştere, respectiv Tribunalul Teleorman.
Prin întâmpinare, intimata A.V.A.S. cu sediul în Bucureşti a invocat excepţia nulităţii recursului întrucât nu au fost indicate motivele de casare sau modificare conform art. 303 alin. (3) C. proc. civ.
Pe fond s-a solicitat respingerea recursului deoarece în mod corect s-a reţinut că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 1104 alin. (3) C. civ. conform cărora plata se face la domiciliul debitorului, respectiv Tribunalul Bucureşti.
În ceea ce priveşte excepţia privind nulitatea recursului conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ., aceasta a fost respinsă de instanţă la termenul de azi cu motivarea că din expunerea de motive rezultă încadrarea în drept a recursului ca fiind dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Sub aspectul criticilor invocate, recursul reclamantei este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta A.S.S. a solicitat prin acţiune obligarea pârâtei A.V.A.S. la plata unor sume de bani reprezentând penalităţi achitate de aceasta şi actualizarea preţului contractului nr. 15/2000 cu indicele de inflaţie ca urmare a constatării nulităţii absolute a acestuia prin sentinţa civilă nr. 2841 din 14 octombrie 2002 a Tribunalului Teleorman rămasă irevocabilă prin Decizia comercială nr. 327/30 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială.
Rezultă deci că litigiul dedus judecăţii nu se referă la executarea contractului nr. 15/2000 încheiat între părţi, el priveşte restituirea unor sume de bani achitate de reclamantă şi pretinse de aceasta în urma constatării nulităţii absolute a contractului prin hotărâre judecătorească, rămasă irevocabilă.
Aşa fiind, în speţă, sub aspectul competenţei teritoriale sunt incidente dispoziţiile art. 10 pct. 4 C. proc. civ. care prevăd că în afară de instanţa domiciliului pârâtului, mai este competentă în cererile privitoare la obligaţii comerciale şi instanţa locului plăţii.
Prin contractul nr. 15 din 13 martie 2000 încheiat între părţi, acestea au prevăzut expres locul unde se vor efectua plăţile şi distinct pentru vânzător în Bucureşti conform clauzei de la pct. 6.1.1 şi pentru cumpărător în Alexandria potrivit clauzei de la pct. 6.1.2.
Faţă de cele reţinute, fiind în prezenţa unei competenţe alternative, iar reclamanta este cea care are alegerea între instanţele deopotrivă competente conform art. 12 C. proc. civ., aceasta a promovat litigiul dedus judecăţii la Tribunalul Teleorman cu respectarea dispoziţiilor art. 10.4 C. proc. civ. instanţa în a cărei rază teritorială a efectuat plata sumelor de bani pretinse prin acţiune.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca potrivit art. 312 alin. (3) C. proc. civ. să se admită recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei instanţei de apel ce se va casa şi se va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru soluţionarea pe fond a apelului declarat de intimata A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.S.S. Alexandria împotriva Deciziei comerciale nr. 324 din 19 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială, casează Decizia recurată şi trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială pentru judecata apelului pârâtei A.V.A.S. Bucureşti pe fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 13/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 16/2009. Comercial → |
|---|
