ICCJ. Decizia nr. 16/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 16/2009
Dosar nr. 219/118/2006
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 172 din 22 noiembrie 2007, Tribunalul Constanţa, secţia comercială a respins cererea formulată de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva pârâţilor SC O. SA şi A.O.P. Constanţa.
Reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune în nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. nr. 11 din 9 mai 1997, precum şi a înscrierilor efectuate la O.R.C. cu consecinţa restituirii către A.V.A.S. a profitului încasat şi necuvenit.
În drept, reclamanta a invocat prevederile Legii nr. 94/1992 şi ale Legii nr. 137/2002.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că motivul de nulitate invocat – frauda la lege - este neîntemeiat întrucât pârâta SC O. SA nu a încălcat prevederile legale în materie la emiterea hotărârii în litigiu şi nici Decizia Curţii de Conturi, care a stabilit în sarcina pârâtei doar obligaţia de reevaluare a mijloacelor fixe în conformitate cu normele legale.
De asemenea s-a avut în vedere că prin hotărârea contestată pârâta a dovedit că şi-a reevaluat activele pentru a proceda la majorarea capitalului social, fiind firesc ca distribuirea acţiunilor să se facă către acţionarii contemporani momentului manifestării voinţei societare şi nu către foştii acţionari.
Instanţa a considerat că susţinerea reclamantei în sensul căreia, acţiunile rezultate din majorarea capitalului social trebuiau să revină acţionarilor existenţi la data controlului Curţii de Conturi nu constituie un motiv de nulitate absolută corespondent fraudei la lege.
Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 69 din 16 aprilie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, care a reţinut că, la data adoptării hotărârii A.G.A. în litigiu prin care s-a aprobat majorarea capitalului al SC O. SA cu sumele rezultate din operaţiunea de reevaluare a activelor – aşa cum s-a dispus prin Decizia nr. 6/1996 a Curţii de Conturi – F.P.S. nu mai era acţionar al societăţii şi, în consecinţă nu mai avea legitimitate să primească acţiuni.
Cu privire la critica ce a vizat încălcarea prevederilor art. 225 C. proc. civ. s-a constatat că reclamantei i-a fost acordat un termen pentru a răspunde la interogatoriu, situaţie ce rezultă din încheierea de şedinţă din 16 octombrie 2007.
Împotriva deciziei a formulat recurs reclamanta, care a invocat motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând următoarele critici:
- Instanţa de apel nu a avut în vedere că pârâta a încălcat Decizia Curţii de Conturi prin neatribuirea acţiunilor emise ca urmare a majorării capitalului social cu valoarea rezultată din reevaluarea activelor societăţii către acţionarii de la momentul efectuării controlului şi emiterii deciziei.
- Pentru termenul din data de 16 octombrie 2007 A.V.A.S. nu a fost citată cu menţiunea de a răspunde la interogatoriu şi nici nu i s-a comunicat interogatoriul.
Consideră că instanţa a făcut aplicarea greşită a prevederilor art. 225 C. proc. civ. întrucât, ca urmare a citării cu menţiunea de a răspunde la interogatoriu pentru termenul din data de 13 noiembrie 2007, a solicitat amânarea cauzei pentru a răspunde punctual la întrebările propuse de pârâtă, însă cererea a fost respinsă.
În atare situaţie, recurenta apreciază că nu au fost îndeplinite premisele legale necesare pentru ca instanţa să facă aplicarea dispoziţiilor art. 225 teza a II-a.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Critica recurentei ce vizează aplicarea greşită a prevederilor art. 225 C. proc. civ. nu poate fi primită câtă vreme la termenul din 16 octombrie 2007 aceasta a fost citată cu menţiunea de a răspunde la interogatoriul propus de pârâtă, comunicându-i-se atât interogatoriul cât şi documentaţia ce a stat la baza emiterii hotărârii A.G.A. nr. 11 din 9 mai 1997, stabilind termen la 13 noiembrie 2007 în acest sens.
Pe de altă parte instanţele anterioare nu şi-au argumentat soluţiile pronunţate pe dispoziţiile art. 225 C. proc. civ., nedând eficienţă sancţiunilor prevăzute în text, ca urmare a nedepunerii răspunsului la interogatoriu.
Astfel, instanţele nu şi-au fundamentat soluţiile nici pe mărturisirea reclamantei şi nici nu au socotit împrejurarea menţionată anterior ca fiind un început de dovadă în folosul pârâtei, ci au analizat acţiunea pe fond, în baza înscrisurilor depuse la dosar.
În ce priveşte motivul de nulitate invocat de reclamantă s-a considerat corect că nu poate fi reţinută frauda la lege prin adoptarea hotărârii A.G.A. întrucât, prin aceasta, societatea pârâtă nu a făcut altceva decât să se conformeze obligaţiilor stabilite prin Decizia nr. 6/1996 a Curţii de Conturi.
Cum, la data hotărârii, reclamanta A.V.A.S. nu mai avea calitatea de acţionar al societăţii s-a stabilit corect că aceasta nu mai avea legitimitate să primească acţiuni ca urmare a procesului de majorare a capitalului social cu sumele rezultate din operaţiunilor de reevaluare a activelor.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva Deciziei nr. 69/ COM din 16 aprilie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 158/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 17/2009. Comercial → |
|---|
