ICCJ. Decizia nr. 172/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 172/2009
Dosar nr. 6656/55/2007
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 12 noiembrie 2007 s-a înregistrat la Tribunalul Arad, după declinarea competenţei materiale, de către Judecătoria Arad, prin sentinţa civilă nr. 7295 din 2 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 6656/55/2007, acţiunea comercială formulată de reclamanta SC R.I. SRL Arad împotriva pârâtei SC I.S.R. SRL Valea Crişului prin care a solicitat să se dispună rezoluţiunea contractului de comision în export înregistrat sub nr. 7 din 8 ianuarie 2007 între cele două părţi şi obligarea pârâtei la plata sumei de 3.577 euro prin echivalent în lei reprezentând daune interese contractuale, precum şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta Contractul de comision în export înregistrat sub nr. 7 din 8 ianuarie 2007 prin care s-a obligat ca, până cel târziu la data de 22 ianuarie 2007 să livreze reclamantei cantitatea de 48 m3 material lemnos la preţul de 160 euro/m3 şi că pârâta nu şi-a respectat obligaţia de livrare a materialului lemnos la termenul cuvenit şi nici până la data formulării prezentei acţiuni – 20 iunie 2007 – astfel că reclamanta s-a văzut nevoită să solicite restituirea dublului avansului plătit, pe calea emiterii unei ordonanţe care să conţină somaţia de plată, cererea sa fiind admisă doar în privinţa avansului în sumă de 3.577 euro.
Prin sentinţa comercială nr. 26 din 14 ianuarie 2008 Tribunalul Arad a admis acţiunea comercială formulată de reclamanta SC R.I. SRL Arad împotriva pârâtei SC I.S.R. SRL Valea Crişului, a dispus rezoluţiunea contractului de comision expert nr. 7 din 08 ianuarie 2007 încheiat între părţi şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 3.577 euro, echivalentul în lei la data plăţii, la cursul BNR, reprezentând interese contractuale şi 919 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că potrivit art. 12 din contractul părţilor, inserat la capitolul VI „Răspunderea contractuală", „în cazul în care comitentul nu livrează marfa până la data de 22 ianuarie 2007, se obligă să restituie comisionarului dublul avansului încasat până la data de 1 februarie 2007", obligaţie nerespectată de pârâtă şi cum singurul caz de exonerare prevăzut în contract se referă la „forţa majoră" care nu a fost dovedită, iar pârâta nu a făcut nici o dovadă privind lipsa culpei în respectarea obligaţiilor contractuale ce îi reveneau, instanţa de fond a constatat că întreaga culpă îi revine acesteia, deoarece reclamanta şi-a îndeplinit atât obligaţia de achitare a avansului convenit, cât şi pe cea de contracte cu o firmă de transport pentru asigurarea ridicării materialului lemnos, în cauză fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 969 alin. (1), art. 970, art. 1020 şi art. 1021 C. civ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC I.S.R. SRL solicitând desfiinţarea hotărârii atacate pentru încălcarea nomei de competenţă şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Judecătoria Arad, iar în subsidiar, în urma rejudecării cauzei solicită respingerea cererii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, pârâta a arătat că, potrivit art. 2 C. proc. civ., litigiile comerciale mai mici de un miliard de lei sunt de competenţa judecătoriei. Prezenta cauză are drept obiect pretenţii de 3.577 euro, sumă ce se situează prin echivalenţă, sub limita prevăzută de lege. Cum instanţa era obligată să îşi verifice competenţa şi cum nu a realizat acest lucru, apelanta apreciază că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
O altă critică adusă sentinţei primei instanţe priveşte nelegalitatea acesteia în raport de încălcarea dispoziţiilor art. 82-112, art. 134 C. proc. civ., deoarece reclamanta era obligată ca la promovarea acţiunii să depună copii de pe înscrisurile de care înţelege să se folosească şi să fie comunicate spre a se putea pregăti apărarea. Din practicaua sentinţei rezultă că la data de 14 ianuarie 2008 reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri în probaţiune, care nu au fost comunicate pârâtei, astfel norma legală nu a fost îndeplinită, producându-se o vătămare care este sancţionată cu nulitatea actelor de procedură, cursul procesului trebuind a fi reluat.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia nr. 68/ A din 14 aprilie 2008 respins apelul declarat de pârâta SC I.S.R. SRL Valea Crişului împotriva sentinţei comerciale nr. 26 din 14 ianuarie 2008, pronunţată de Tribunalul Arad şi a obligat pârâta la plata sumei de 300 RON cheltuieli de judecată în apel către reclamanta SC R.I. SRL Arad.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Arad este neîntemeiată constatând că litigiul este neevaluabil în bani, dat fiind primul capăt de cerere din acţiunea reclamantei „rezoluţiunea contractului de comision", iar petitul doi al acţiunii având ca obiect pretenţii de 3.577 euro, este un accesoriu al cererii principale conform art. 17 C. proc. civ., în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) teza II-a C. proc. civ., competenţa aparţinând, în primă instanţă, tribunalului.
Cu privire la celelalte critici privind fondul litigiului instanţa de apel a reţinut culpa pârâtei în derularea contractului.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat pârâta SC I.S.R. SRL Valea Crişului criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că litigiul fiind valoric, chiar legat de rezoluţiune până la un miliard de lei, instanţele au încălcat norma de competenţă instituită de art. 2 C. proc. civ.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ. solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi motivat, casarea deciziei atacate, desfiinţarea sentinţei civile nr. 26 din 14 ianuarie 2008 a Tribunalului Arad, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa competentă.
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că ambele instanţe în mod greşit au apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză, reţinând că litigiul este neevaluabil în bani deoarece petitul principal al acţiunii comerciale este rezoluţiunea contractului de comision şi că deşi petitul doi din acţiune are ca obiect pretenţii de 3.577 euro reprezentând daune interese contractuale, fiind accesoriu capătului principal – devin incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., astfel că, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Arad.
Critica formulată de recurentă că ambele instanţe au încălcat norma de procedură prevăzută de art. 2 C. proc. civ. în sensul că au soluţionat un litigiu comercial cu o valoare de până la un miliard de lei este întemeiată.
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. „tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste un miliard lei" iar, conform art. 282 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă şi litigiile al căror obiect are o valoare de până la un miliard lei inclusiv".
Înalta Curte,SECŢIILE UNITEprin Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 (publicată în M. Of. nr. 830 din 10 decembrie 2008) a decis că „dispoziţiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) şi b) şi art. 2821 alin. (1) C. proc. civ. se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenţei materiale de soluţionare în primă instanţă şi în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile şi comerciale având ca obiect constatarea existenţei şi inexistenţei unui drept patrimonial, constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situaţiei anterioare.
Aşa fiind, constituie o cerere patrimonială şi acţiunea prin care se urmăreşte lipsirea de eficacitate a actului juridic pentru neexecutarea de către una din părţi a obligaţiilor asumate – cazul în speţă, rezoluţiunea contractului.
Astfel cererea de chemare în judecată prin care se solicită rezoluţiunea/rezilierea contractului, fără a se cere restituirea prestaţiilor efectuate de părţi este o cerere patrimonială atunci când tinde la desfiinţarea unui act juridic ale cărei efecte (drepturi şi obligaţii) au avut caracter patrimonial.
Cum, în speţă, ambele instanţe au încălcat normele prevăzute mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ. coroborat cu art. 312 C. proc. civ. va admite recursul, va casa ambele hotărâri şi trimite cauza la Judecătoria Arad pentru competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC I.S.R. SRL Valea Crişului.
Casează Decizia nr. 68/ A din 14 aprilie 2008 a Curţii de Apel Timişoara şi sentinţa civilă nr. 26 din 14 ianuarie 2008 a Tribunalului Arad şi trimite cauza la Judecătoria Arad pentru competentă soluţionare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 17/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 173/2009. Comercial → |
|---|
