ICCJ. Decizia nr. 1720/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1720/2009
Dosar nr. 6023/86/2007
Şedinţa publică din 3 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Suceava la data de 26 septembrie 2006 sub nr. 2787/86, reclamanta SC T. SA Suceava a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Primăria Suceava, instanţa să pronunţe o hotărâre, prin care, „observând nulitatea procesului-verbal nr. 108787 din 9 iulie 2001, să constate nulitatea titlurilor executorii nr. 324/2001, 325/2001, 887/2002, 888/2002, 1387/2002 şi 42/2003 şi, deopotrivă, să dispună obligarea Primăriei Municipiului Suceava la restituirea sumei de 55.703.602.694 lei, reprezentând plată nedatorată efectuată prin O.P. nr. 459 din 18 februarie 2004 cu titlu de contravaloare impozit pe clădiri, dobânzi şi penalităţi de întârziere.
Tribunalul Suceava, prin sentinţa nr. 4133 din data de 6 decembrie 2006, a respins cererea având ca obiect contestaţie la executare.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia nr. 66 din data de 28 iunie 2007, a admis apelul declarat de reclamanta SC T. SA, împotriva menţionatei sentinţe, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Tribunalul Suceava, în rejudecare, prin sentinţa nr. 3068 din data de 2 noiembrie 2007, a admis excepţia inadmisibilităţii formulării cererii, invocată de pârâtă şi a respins, ca inadmisibilă, acţiunea având ca obiect constatare nulitate act.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia nr. 125 din data de 29 septembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC T. SA, împotriva sentinţei Tribunalului Suceava nr. 3068 din data de 2 noiembrie 2007.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că acţiunea a fost în mod corect respinsă ca inadmisibilă, întrucât instanţele judecătoreşti se pronunţaseră irevocabil asupra titlurilor executorii ce fac obiectul acţiunii de faţă şi, deopotrivă, că, potrivit OG nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, în vigoare la data emiterii titlurilor executorii nr. 324/2001, 325/2001, 887/2002 şi 888/2002 şi în temeiul art. 169 C. proCod Fiscal, împotriva oricărui act de executare cei interesaţi pot face contestaţie la executare.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a formulat recurs reclamanta SC T. SA, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ.
Recurenta a arătat, în esenţă, că procesul-verbal nr. 108787/2001 ce constituie titlu de creanţă nu a fost anulat prin sentinţa nr. 2868/2003 rămasă irevocabilă.
Recurenta a mai arătat că acţiunea în constatarea nulităţii titlurilor executorii a fost promovată în termenul general de prescripţie, soluţiile date într-o altă procedură nefiind, aşadar, relevante, întrucât titlul de creanţă nu era încă desfiinţat.
Recurenta a arătat de asemenea, că nulitatea titlului de creanţă sus -menţionat atrage desfiinţarea titlurilor executorii nr. 324, nr. 325, nr. 887, nr. 888, nr. 1387 şi nr. 42, deschizând calea restituirii sumelor în cuantum de 6.846.529,81 lei RON, necuvenit încasate de Primăria Municipiului Suceava în aplicarea dispoziţiilor art. 117 C. proCod Fiscal
Recurenta a solicitat „admiterea recursului, desfiinţarea deciziei atacate, casarea sentinţei Tribunalului Suceava nr. 3068/2008 şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi precizată în apel" (fila 2 dosar recurs).
Recursul este fondat.
- Procesul-verbal nr. 108787 din data de 9 iulie 2001 întocmit de pârâtă stabilea în sarcina reclamantei obligaţia de plată a sumei de 26.129.228.873 lei, cu titlu de impozit pe clădiri aferent perioadei 1999 – 2001, dobânzi şi majorări de întârziere;
- În dosarul nr. 1092/2003, Judecătoria Suceava prin sentinţa nr. 2868 din data de 1 octombrie 2003 a admis acţiunea formulată de reclamanta SC T. SA, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Suceava şi a anulat dispoziţia Primarului Municipiului Suceava nr. 111419 din data de 23 iulie 2001 prin care a fost respinsă contestaţia introdusă împotriva procesului-verbal nr. 108787 din 9 iulie 2001, hotărâre rămasă irevocabilă prin Decizia Tribunalului Suceava nr. 723 din 9 noiembrie 2004 prin care a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de pârâta Primăria Municipiului Suceava, astfel că, fiind anulată numai dispoziţia Primarului nu şi titlul de creanţă, nu putea fi constatată nulitatea titlurilor executorii, procesul-verbal în baza căruia fuseseră emise titlurile executorii nefiind desfiinţat.
- În dosarul Tribunalului Suceava nr. 2787/86/2006, reclamanta SC T. SA a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Suceava, instanţa să pronunţe o hotărâre prin care, „observând nulitatea titlului de creanţă", să constate nulitatea titlurilor executorii emise în baza acestuia şi să oblige pârâta la restituirea sumei de 55.703.602.694 lei reprezentând plată efectuată, dar nedatorată cu titlu de contravaloare impozit pe clădiri aferent perioadei 1999 – 2001, dobânzi şi penalităţi de întârziere;
- Tribunalul Suceava prin sentinţa nr. 4133 din data de 6 decembrie 2006 a respins cererea având ca obiect „contestaţie la executare", instanţa reţinând, în esenţă, că nu a fost dispusă desfiinţarea titlurilor executorii contestate, fiind anulată numai dispoziţia Primarului nr. 111419 din 23 iulie 2001 prin sentinţa Judecătoriei Suceava nr. 2868 din 1 octombrie 2003.
- Curtea de Apel Suceava prin Decizia nr. 66 din data de 28 iunie 2007 a admis apelul formulat de reclamanta SC T. SA, împotriva sentinţei Tribunalului Suceava nr. 4133 din 6 decembrie 2006, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, instanţa de apel reţinând, în esenţă, că prima instanţă, învestită să soluţioneze o acţiune în constatarea nulităţii titlurilor executorii, s-a pronunţat asupra unui alt obiect, neanalizând nici excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de partea potrivnică prin întâmpinare şi neintrând nici în cercetarea fondului cauzei;
- În rejudecare, Tribunalul Suceava prin sentinţa nr. 3068 din data de 2 noiembrie 2007 a admis excepţia inadmisibilităţii formulării cererii, invocată de pârâtă şi a respins acţiunea având ca obiect „constatare nulitate act", ca inadmisibilă, instanţa reţinând, în esenţă, că, împotriva titlurilor executorii a căror nulitate s-a solicitat, reclamanta a formulat contestaţie la executare care a fost anterior respinsă, ca nefondată, prin sentinţa Judecătoriei Suceava nr. 1517/2005, rămasă irevocabilă prin Decizia Tribunalului Suceava nr. 660/2002.
- Curtea de Apel Suceava prin Decizia nr. 125 din data de 29 septembrie 2008 a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinţei Tribunalului Suceava nr. 3068 din 2 noiembrie 2007, instanţa de apel reţinând, în esenţă, că împotriva oricărui act de executare cei interesaţi pot face contestaţie la executare, în cauza de faţă, contestaţia formulată fiind respinsă anterior prin sentinţa Judecătoriei Suceava nr. 1517/2005, irevocabilă prin Decizia Tribunalului Suceava nr. 660/2005, „aşadar, cele două instanţe de judecată au analizat legalitatea şi valabilitatea titlurilor executorii emise de către intimată, executarea silită fiind de altfel finalizată, astfel încât cererea de faţă a SC T. SA privind reanalizarea legalităţii şi valabilităţii aceloraşi titluri executorii, survenită după cinci ani, apare ca inadmisibilă, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond" şi, de asemenea, că prin sentinţa Judecătoriei Suceava nr. 2868 din 1 octombrie 2003 a fost anulată numai dispoziţia Primarului Municipiului Suceava nr. 111419 din 23 iulie 2001, nu şi procesul-verbal ce reprezenta titlul de creanţă, aşa încât, nu se poate constata nulitatea titlurilor executorii, nefiind desfiinţat titlul de creanţă în baza căruia au fost emise titlurile executorii.
Aşa fiind, este de subliniat faptul că reclamanta SC T. SA a solicitat ca instanţa de judecată să pronunţe o hotărâre prin care să constate nulitatea unor titluri executorii, pornind de la „observarea nulităţii titlului de creanţă", respectiv, a procesului-verbal nr. 108787 din data de 9 iulie 2001 şi, deopotrivă, să oblige pârâta Primăria Municipiului Suceava la restituirea sumei plătită, însă, nedatorată, cu titlu de contravaloare impozit pe clădiri aferent perioadei 1999 – 2001, dobânzi şi penalităţi de întârziere.
Aşadar, reclamanta a cerut ca, instanţa, apreciind nulitatea actului prin care pârâta a individualizat creanţa fiscală, să constate nulitatea înscrisurilor întocmite de către pârâtă în virtutea cărora creanţa stabilită şi consemnată în sus-menţionatul proces-verbal se putea pune în executare pe cale silită.
Prin întâmpinarea formulată de către pârâtă (filele 49 – 52 dosar Tribunalul Suceava nr. 2787/86/2005), aceasta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii având în vedere că reclamanta a formulat contestaţie la executare împotriva aceloraşi titluri executorii, soluţionată irevocabil prin respingerea sa, instanţa constatând valabilitatea şi rămânerea în vigoare a titlurilor executorii a căror executare a fost contestată.
Recurenta-reclamantă a formulat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Suceava nr. 125 din data de 29 septembrie 2008, pronunţată în dosarul nr. 6023/86/2007 care a menţinut soluţia dată de către Tribunalul Suceava prin sentinţa nr. 3068 din 2 noiembrie 2007, ambele instanţe reţinând, în esenţă, că reclamanta „a atacat titlurile executorii menţionate în petitul acţiunii cu contestaţie la executare, conform OG nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, în vigoare la data emiterii titlurilor, de asemenea, conform legislaţiei ulterioare, inclusiv Codului de procedură fiscală (art. 169), iar, prin sentinţa Judecătoriei Suceava nr. 1517/2005, irevocabilă prin Decizia Tribunalului Suceava nr. 660/2005, contestaţia la executare a fost respinsă, instanţele analizând, deci, legalitatea şi valabilitatea titlurilor executorii, executarea silită fiind finalizată, astfel încât, cererea de faţă a SC T. SA privind reanalizarea legalităţii şi valabilităţii aceloraşi titluri executorii, survenită după cinci ani, apărând ca inadmisibilă; totodată, susţinerea reclamantei SC T. SA conform căreia titlurile de executare sunt nule, motivată de faptul că titlul de creanţă a fost desfiinţat, nu poate fi primită, fiind nereală, întrucât prin sentinţa Judecătoriei Suceava nr. 2868 din 1 octombrie 2003 a fost anulată doar Dispoziţia Primarului Municipiului Suceava nr. 111419 din data de 23 iulie 2001, aşa cum a solicitat reclamanta, nu şi procesul-verbal", (fila 17 dosar Curtea de Apel Suceava nr. 6023/86/2007).
Potrivit art. 111 C. proc. civ., „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept; cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
Dispoziţiile evocatului text legal sunt derogatorii de la dreptul comun care prin art. 109 C. proc. civ. consacră cererea în realizare, statuând asupra caracterului subsidiar al acţiunii în constatare în raport cu acţiunea în realizare.
Interpretarea prevederilor art. 111 C. proc. civ. conduc la teza conform căreia reclamantul nu poate evita acţiunea în realizare de drept comun prin formularea unei acţiuni în constatare, reclamantul neavând latitudinea alegerii acţiunii introductive decât în parametrii determinaţi prin lege, pe cale de consecinţă, în prezenta pricină, rezultă, indubitabil, intenţia reclamantei de a cere însăşi realizarea dreptului, scopul material urmărit constituind sintagma ce desemnează criteriul esenţial de delimitare a cererilor în constatare de cererile în realizarea dreptului.
Prin intermediul acţiunii în realizare, în speţa de faţă reclamanta tinde la desfiinţarea titlului de creanţă şi a titlurilor executorii privite ca acte juridice, aşadar, reclamanta are ca ţel însăşi schimbarea situaţiei juridice, aspect ce nu se regăseşte într-o acţiune în constatare. De asemenea, reclamanta într-un litigiu în realizare solicită instanţei obligarea pârâtului la executarea unei obligaţii, în prezenta pricină aceasta constând în restituirea contravalorii impozitului, dobânzilor şi penalităţilor de întârziere. Faţă de cele de mai sus se impune a face precizarea că instanţa nu poate transforma, din oficiu, acţiunea în constatare în acţiune în realizarea dreptului, însă, obligaţia instanţei într-o atare situaţie cum este şi cea din prezenta pricină în care reclamanta nu a abordat calea acţiunii în realizare, constă în motivarea temeinică, consecinţă a verificării atente a admisibilităţii acţiunii în constatare, a soluţiei adoptate, deopotrivă, cu indicarea acţiunii în realizare admisibile în concret, obligaţie pe care, în rejudecare, prima instanţă şi, în continuare, instanţa de apel, au ignorat-o cu desăvârşire.
Cele două instanţe nu au examinat, cum ar fi avut obligaţia, nulitatea absolută, ce se cerea a fi cercetată, asupra titlului de creanţă şi asupra titlurilor executorii, ca sancţiune aplicată acestor acte juridice, întrucât s-a considerat a fi fost încheiate cu încălcarea normelor legale imperative.
Practic, din cercetarea hotărârilor pronunţate în rejudecare, se constată neconcordanţa dintre dezvoltarea considerentelor acestora şi dispozitivul lor, consecinţă a neînţelegerii obiectului real al acţiunii şi a clasificării acesteia în funcţie de scopul procesual urmărit de către reclamantă.
Ambele instanţe, determinând greşit natura juridică a acţiunii, printr-o interpretare simplistă şi exclusiv literală a conţinutului acesteia, au produs grave inadvertenţe în stabilirea corectei situaţii în speţă şi nici nu au motivat în drept soluţia dată prin combaterea temeiurilor invocate de către reclamantă, strict incidente „întoarcerii executării", neavând nicio relevanţă asupra acţiunii propriu-zise de constatare a nulităţii deja menţionatelor acte juridice, respectiv, dispoziţiile art. 4041 - art. 4043 C. proc. civ. la care a făcut trimitere reclamanta în cererea introductivă.
Este de observat, totodată, că, în rejudecare, ambele instanţe au nesocotit şi ansamblul mijloacelor de realizare a dreptului, fie sub forma contestaţiei la executare, fie a acţiunii în realizare de drept comun.
Este necesar de subliniat faptul că ambele instanţe, în rejudecare, au omis completamente a se pronunţa în raport cu faptul că dreptul şi pretenţiile reclamantei nu puteau fi ocrotite pe calea procesuală aleasă, aspect dedus din dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.
Instanţele inferioare au ignorat însăşi esenţa sus-menţionatului articol de lege care constă în aceea că o acţiune în constatare apare ca admisibilă când constată existenţa/inexistenţa unui raport juridic şi nu a unui fapt şi cu condiţia expresă ca partea să nu aibă deschisă calea acţiunii în realizarea dreptului.
În fine, este necesar de relevat că, în rejudecare, prima instanţă a respins acţiunea având ca obiect „constatare nulitate act", ca inadmisibilă, soluţie menţinută şi în calea devolutivă de atac a apelului, însă, în lipsa socotirii eficienţei dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ. care consacră, în adevăr, inadmisibilitatea acţiunii în constatare câtă vreme se poate cere realizarea dreptului.
Aşa fiind, cum ambele instanţe au interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi au dat soluţii fără temei legal, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., urmează să admită recursul formulat în cauză, să caseze ambele hotărâri şi să trimită cauza spre rejudecare primei instanţe.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC T. SA Suceava, împotriva deciziei Curţii de Apel Suceava nr. 125 din 29 septembrie 2008, casează Decizia atacată şi sentinţa Tribunalului Suceava nr. 3068 din 2 noiembrie 2007 şi trimite cauza Tribunalului Suceava spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2539/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1724/2009. Comercial → |
|---|
