ICCJ. Decizia nr. 1724/2009. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1724/2009
Dosar nr. 3012/2/2008
Şedinţa publică din 3 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 22 mai 2008 sub nr. 3012/2/2008, contestatoarea SC M.L. SA Craiova a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata A.V.A.S., instanţa să pronunţe o hotărâre prin care să dispună lămurirea întinderii titlului executoriu al intimatei privind cuantumul creanţei rămasă neachitată şi anularea procesului-verbal de aplicare a sechestrului nr. 8815 din 14 mai 2008 şi a procesului-verbal de afişare din aceeaşi dată emise de intimată.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa nr. 169 din data de 16 octombrie 2008, a admis, în parte, contestaţia la executare, a lămurit întinderea titlului executoriu al intimatei în sensul că suma rămasă de plată, la data sesizării instanţei – 22 mai 2008 – reprezenta contravaloarea în lei a soldului consolidat în dolari SUA şi a respins, ca lipsit de interes, cel de-al 2-lea capăt de cerere.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din OUG nr. 51/1998, republicată, cu modificările ulterioare, şi, de asemenea, ale art. 2 alin. (3) din OUG nr. 95/2003, modificată prin Legea nr. 557/2003, în baza menţionatelor texte legale, intimata procedând la consolidarea în dolari SUA a debitului iniţial exprimat în moneda naţională.
Consecinţa admiterii primului capăt de cerere a constat în respingerea celui de-al doilea, ca lipsit de interes.
Împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti a formulat recurs A.V.A.S., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Recurenta a arătat, în esenţă, că, în temeiul art. 6 din OUG nr. 95/2003, modificarea creanţelor bugetare preluate se face prin metodele reglementate de OUG nr. 51/1998, republicată, „urmărindu-se încasarea integrală a creanţelor preluate".
Recurenta a apreciat că, potrivit art. 21 şi art. 22 din OUG nr. 51/1998, valorificarea creanţelor înregistrate în evidenţele A.V.A.S. urmăreşte ca nivelul de acoperire al acestora să fie cât mai apropiat de cel real, consolidarea creanţelor în dolari SUA reprezentând doar o măsură de conservare a valorii creanţelor în lipsa calculării de dobânzi şi penalităţi.
Recurenta a mai considerat că achitarea contravalorii consolidate în dolari SUA a creanţei preluate nu reprezintă o rambursare integrală a acesteia în cazul în care suma în lei achitată este mai mică decât valoarea nominală în lei preluată, ca urmare a deprecierii monedei în care s-a făcut consolidarea.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea, în parte, a sentinţei atacate, lămurirea titlului executoriu în sensul că „achitarea contravalorii consolidate în dolari SUA a creanţei preluate de A.V.A.S. nu reprezintă o rambursare integrală a creanţei când suma achitată este mai mică decât valoarea creanţei preluată – în lei -, ca urmare a deprecierii monedei în care s-a făcut consolidarea" şi menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.
Recursul este nefondat.
Prin sentinţa nr. 169 din data de 16 octombrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti a stabilit că suma rămasă de plată, la data de 22 mai 2008 – data sesizării instanţei, - reprezenta contravaloarea în lei a soldului consolidat.
În adevăr, dispoziţiile art. 21 alin. (1) din OUG nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată, statuează că în scopul valorificării creanţelor preluate de A.V.A.S. la valori cât mai apropiate de valoarea nominală, actualizată la zi, debitele în lei şi în alte valute decât dolari SUA la data preluării se consolidează în dolari SUA, în baza raportului leu/dolari SUA la acea dată, iar, potrivit art. 22 alin. (1) din acelaşi act normativ, creanţele consolidate preluate la datoria publică internă se valorifică aşa încât nivelul de acoperire a datoriei publice rezultate din aceste operaţiuni să fie cât mai apropiat de cel real.
Este de observat că, în mod corect, recurenta a procedat la consolidarea în dolari SUA a debitului iniţial – exprimat în lei -, în raport cu sus-arătatele texte legale care au ca scop prevenirea creării unui prejudiciu statului cauzat de devalorizarea monedei naţionale.
Însă, încercarea recurentei de a face aplicarea evocatelor articole de lege şi în situaţia aprecierii, temporare, a leului, neavând suport legal, nu poate conduce la admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi dezvoltat de către A.V.A.S.
Este de subliniat că nici o reglementare legală nu prevede posibilitatea consolidării în dolari SUA a soldului creanţei neconsolidate, aşadar, acestei operaţiuni inverse nu îi sunt incidente dispoziţiile alin. (1) al art. 22 şi/sau ale alin. (2) al art. 21 din OUG nr. 51/1998, cum greşit a apreciat recurenta.
Aşa fiind, pentru considerentele arătate, urmează ca, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să respingă, ca nefondat, recursul declarat în pricina de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti nr. 169 din 16 octombrie 2008, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 1720/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1728/2009. Comercial → |
---|