ICCJ. Decizia nr. 1883/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1883/2009
Dosar nr. 9548/1/2008
Şedinţa publică din 11 iunie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 la data de 4 mai 2006 contestatorii K.A.M., K.T.G. şi T.A.M., în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. Bucureşti, au solicitat desfiinţarea măsurilor de executare silită a procesului - verbal de licitaţie din 14 februarie 2006.
Prin sentinţa civilă nr. 7633 din 16 mai 2006 Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 53 din 14 aprilie 2008 a admis excepţia tardivităţii invocată de intimata A.V.A.S. Bucureşti şi a respins contestaţia la executare ca tardiv formulată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de apel a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. raportat la art. 101 alin. (1) C. proc. civ., termenul legal de 15 zile înăuntrul căruia contestatorii aveau dreptul să conteste procesul - verbal de licitaţie menţionat a început să curgă de la data de 27 februarie 2006, data confirmării de primire a înscrisului contestat, şi s-a încheiat la 14 martie 2006, iar contestaţia a fost înregistrată la data de 4 mai 2006, după împlinirea termenului de decădere prevăzut de legiuitor.
Recursul declarat împotriva acestei sentinţe de către contestatoarele K.A.M. şi T.A.M. a fost anulat ca netimbrat prin Decizia nr. 3217 din 4 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
În argumentarea acestei decizii instanţa supremă a reţinut că, întrucât recurenta nici în condiţiile încunoştiinţării prin citaţie nu a făcut dovada achitării taxelor de timbru, s-au aplicat prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei decizii au formulat contestaţie în anulare contestatoarele K.A.M. şi T.A.M. întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., solicitând anularea deciziei nr. 3217 din 4 noiembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
În motivarea cererii contestatoarele arată că instanţa a anulat ca netimbrat recursul pe care l-au formulat, fără să verifice dacă recurentele au fost citate cu menţiunea timbrării. Contestatoarele precizează că în niciuna dintre citaţiile trimise recurentelor nu sunt menţionate obligaţia timbrării recursului şi cuantumul.
Înalta Curte, analizând criticile formulate de contestatoare constată că acestea sunt nefondate.
În susţinerea contestaţiei în anulare a fost invocat art. 318 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia Decizia pronunţată de o instanţă de recurs poate fi atacată cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, sau când, respingând recursul sau admiţându-l în parte, instanţa a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Verificând legalitatea deciziei prin prisma motivului invocat şi a dispoziţiilor procedurale referitoare la citare se constată că este nefondată contestaţia în anulare întrucât, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 4 noiembrie 2008, recurenta - reclamantă K.A.M. a fost citată cu menţiunea timbrării recursului cu 4 lei taxă judiciară de timbru şi 0,15 lei timbru judiciar.
Recursul a fost declarat atât de K.A.M. cât şi de T.A.M. Faptul că recurenta - reclamantă T.A.M. nu a fost citată cu menţiunea timbrării nu este de natură să înlăture culpa recurentei - reclamante K.A.M. de a nu timbra recursul deşi a fost înştiinţată cu privire la obligaţia de a timbra, în solidar, cererea de recurs.
În consecinţă, sancţiunea aplicată de instanţa de recurs este legală în raport de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, împrejurare faţă de care prezenta contestaţie în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarele K.A.M. şi T.A.M. împotriva deciziei nr. 3217 din 4 noiembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1882/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1896/2009. Comercial → |
|---|
