ICCJ. Decizia nr. 2003/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2003/2009
Dosar nr. 2230/105/2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 706 din 8 septembrie 2008 Tribunalul Prahova a admis excepţia inadmisibilităţii cererii invocată de pârâta SC R.B. SA şi a respins cererea formulată de reclamantă ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în considerente că potrivit dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ. înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamanta avea obligaţia de a încerca rezolvarea litigiului prin conciliere directă, în speţă, reclamanta a notificat pârâtele în vederea concilierii pe data de 14 mai 2008, ulterior formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 7 aprilie 2008, cu menţiunea în cuprinsul notificării că toate documentele care au stat la baza pretenţiilor sale au fost depuse odată cu cererea de chemare în judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., procedura concilierii directe are caracter obligatoriu şi trebuie înfăptuită în termenele stipulate în acest text, înainte de sesizarea instanţei de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen legal reclamanta, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Prin Decizia nr. 232 din 9 decembrie 2008 Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat apelul şi a luat act de declaraţia intimatei – pârâte că nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că prima critică care vizează interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ. este nefondată, întrucât potrivit acestui text de lege, coroborat cu art. 109 C. proc. civ. şi respectiv art. 105 alin. (2) teza 1 C. proc. civ., notificarea prin care se convoacă concilierea directă trebuie să fie anterioară cererii de chemare în judecată, cu cel puţin 15 zile, aşa cum prevede în mod obligatoriu textul enunţat.
În speţă apelanta a emis notificarea prin care invita cele două pârâte la conciliere directă la 14 mai 2008, ulterior depunerii cererii de chemare în judecată la instanţă, respectiv la data de 7 aprilie 2008, încălcând astfel dispoziţiile legale mai sus-menţionate.
Şi cea de-a doua critică invocată de apelantă s-a reţinut a fi nefondată, întrucât instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ. şi a soluţionat în mod corect excepţiile invocate în cauză astfel, în lipsa concilierii directe reglementată de art. 7201 C. proc. civ. nu se putea păşi la soluţionarea celei de a doua excepţii invocate de pârâte, respectiv a lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât această a doua excepţie putea fi analizată numai în condiţiile îndeplinirii condiţiilor de fond şi formă prevăzute de normele procedurale pentru cererea de chemare în judecată.
Ultima critică s-a reţinut a fi nefondată, întrucât instanţa de fond nu a făcut o aplicare greşită a principiului neretroactivităţii legii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC C.A. CO TEHERAN invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi făcând aplicarea art. 304 alin. (3) teza 1 şi art. 304 alin. (5) C. proc. civ., trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susţinut în esenţă că instanţa a interpretat greşit prevederile art. 7201 C. proc. civ. şi că din aceste dispoziţii rezultă că sancţiunea pentru nerespectarea termenului de realizare a concilierii prealabile este nulitatea relativă a actului procedural, ce poate fi pronunţată de instanţă în cazul în care constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 105 alin. (2) teza 1 C. proc. civ.
Or, în cauză dovada vătămării drepturilor intimatei – pârâte SC R.B. SA nu s-a făcut, prin urmare excepţia lipsei procedurii prealabile trebuia respinsă.
S-a mai învederat că instanţa a încălcat dispoziţiile legale referitoare la ordinea de soluţionare a excepţiilor şi conform dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtei prevalează; că instanţa de apel a ignorat faptul că cererea de chemare în judecată are două capete de cerere – constatare rezoluţiune contract şi restituirea unei sume de bani plătită în baza contractului; că instanţa de apel a interpretat greşit atât cererea de chemare în judecată cât şi modul în care instanţa de fond a înţeles să aplice Decizia în interesul legii nr. 32/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi că instanţa nu s-a pronunţat asupra caracterului normelor procedurale ale art. 7201 şi art. 109 C. proc. civ. referitoare la data când trebuia efectuată procedura concilierii prealabile.
Intimata SC R.B. SA - sucursala PRAHOVA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor invocate de recurentă Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin prevederile art. 7201 C. proc. civ. s-a reglementat – pentru procesele şi cererile în materie comercială, evaluabile în bani – efectuarea unei proceduri prealabile în scopul de a se încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, iar prin alin. (2) – (5) sunt prevăzute termenele, conţinutul înscrisurilor şi mijloacele de manifestare a voinţei părţilor.
Raţiunea acestor reglementări a rezultat din necesitatea de a se degreva rolul instanţelor şi de a se simplifica procedura soluţionării cauzelor având ca obiect pretenţii de natură bănească, cauze care se pretează a fi soluţionate pe cale amiabilă şi într-un termen scurt, astfel încât să se dea prioritate voinţei părţilor în ceea ce priveşte soluţionarea litigiilor pe cale judecătorească.
Din materialul probator aflat la dosar nu rezultă o înţelegere amiabilă a părţilor, ci voinţa acestora de a rezolva litigiul pe cale judecătorească.
Prin urmare, Înalta Curte constată că, în cauză scopul şi finalitatea prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. au fost îndeplinite în sensul că voinţa părţilor a fost aceea de a rezolva litigiul pe cale judecătorească şi nu pe cale amiabilă, considerând că instanţele anterioare au dat o interpretare excesiv de rigidă acestor prevederi.
Înalta Curte constată că pârâta se prevalează de neîndeplinirea prevederilor art. 7201 C. proc. civ. fără a dovedi o vătămare şi fără a-şi manifesta voinţa de a rezolva litigiul pe cale amiabilă astfel încât să paralizeze demersul în justiţie al reclamantei.
Totodată, Înalta Curte reţine că termenele, condiţiile şi conţinutul înscrisurilor, conform alin. (2) din acelaşi text nu reprezintă condiţii a căror nerespectare atrage automat nulitatea concilierii prealabile, ci numai dacă partea dovedeşte o vătămare, or în cauză pârâta nu a dovedit o vătămare prin nerespectarea termenului.
De asemenea, se constată că pârâta nu a invocat nerespectarea prevederilor art. 7201 C. proc. civ. prin întâmpinare, ci la 19 mai 2008 după prima zi de înfăţişare.
Înalta Curte reţine că în condiţiile în care cererea de chemare în judecată introdusă la 5 mai 2008, anterior pronunţării Deciziei nr. 32 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie avea ca petit principal constatare rezoluţiune contract, iar celălalt capăt de cerere referitor la pretenţii avea caracter accesoriu nu se impunea realizarea procedurii concilierii directe de către părţi potrivit art. 7201 C. proc. civ., astfel că şi din acest punct de vedere hotărârile pronunţate sunt nelegale.
Interpretând greşit prevederile art. 7201 C. proc. civ., instanţele anterioare au admis în mod greşit excepţia de inadmisibilitate a acţiunii pentru neefectuarea procedurii prealabile a concilierii directe, astfel că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Având în vedere că litigiul a fost soluţionat pe excepţie fără a intra în cercetarea fondului urmează a se admite recursul, cu consecinţa casării atât a deciziei cât şi a sentinţei Tribunalului Prahova, căruia i se va trimite cauza spre soluţionate pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC C.A. CO TEHERAN împotriva Deciziei nr. 232 din 9 decembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 706 din 8 septembrie 2008 a Tribunalului Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi trimite cauza pentru soluţionare pe fond la Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2005/2009. Comercial → |
|---|
