ICCJ. Decizia nr. 210/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 210/2009
Dosar nr. 5436/110/200.
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1406 din 16 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 5436/110/2007 a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul A.A.V. în contradictoriu cu pârâţii L.C. şi SC A.C. SRL BACĂU.
A fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea privind predarea documentelor şi bunurilor solicitate, pârâtul L.C. fiind obligat către reclamant la plata sumei de 1 lei cu titlu de daune interese şi 10,15 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul L.C., care nu a semnat apelul.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 33 din 15 aprilie 2008 a constatat nul apelul pârâtului şi a respins cererea intimatului A.A.V. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că deşi în cauză s-au acordat mai multe termene, apelantul-reclamant nu s-a prezentat în instanţă pentru a semna cererea de apel iar cu privire la cererea de cheltuieli formulată de intimatul-pârât a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., apelantul neavând culpă procesuală prin neînsuşirea apelului declarat de către apărător.
Împotriva deciziei, în termen legal pârâtul A.A.V. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate numai sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată solicitate.
Recurentul prin motivele de recurs invocate a arătat că instanţa, sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată, a pronunţat hotărârea cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii şi anume instanţa a încălcat dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., disculpându-l pe apelant care cu toate că nu şi-a îndeplinit cu bună credinţă drepturile procesuale nu a fost obligat la cheltuieli de judecată.
În drept, pârâtul şi-a întemeiat recurs pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul declarat de pârâtul A.A.V. este fondat şi va fi admis pentru următoarele argumente.
Din analiza actelor şi înscrisurilor dosarului se constată că la judecarea apelului reclamantului, pârâtul a fost reprezentat de avocat, care a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu, cheltuieli care au fost dovedite cu chitanţa nr. 18 din 18 noiembrie 2008 aflată la fila 10 ( dosar apel) iar instanţa de apel prin aplicarea greşită a art. 274 C. proc. civ., nefondat a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul-pârât prin avocat.
În consecinţă, în cauză este incident art. 304 pct. 9 C. proc. civ., situaţie în care va fi admis recursul declarat de pârât, va fi modificată în parte Decizia atacată în sensul că obligă pârâtul-apelant la 1190 lei cheltuieli de judecată în apel către reclamantul-intimat, menţinându-se celelalte dispoziţii ale deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul A.A.V. împotriva deciziei nr. 35 din 15 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte Decizia recurată în sensul că obligă pârâtul-apelant L.C. la 1190 lei cheltuieli de judecată către reclamantul-intimat A.A.V. Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2009 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 205/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2139/2009. Comercial → |
|---|
