ICCJ. Decizia nr. 2139/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2139/2009
Dosar nr. 1632/3/200.
Şedinţa publică din 18 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă ;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamantul R.R.L. prin acţiunea introdusă pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în contradictoriu cu pârâtele A.M. şi SC S. SRL, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea contractului de cesiune de părţi sociale, autentificat sub nr. 3473 din 16 decembrie 2005 de BNP D.C., obligarea celor două pârâte la restituirea sumei de 48.000 Euro ca o consecinţă a anulării contractului, sumă plătită cu titlu de preţ pentru cele 2 părţi sociale cesionate.
Prin sentinţa comercială nr. 14216 din 19 decembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea reclamantului formulată împotriva pârâtei A.M., ca neîntemeiată şi împotriva pârâtei SC S. SRL ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că reclamantul la momentul încheierii contractului cunoştea situaţia reală a societăţii comerciale ale cărei părţi sociale intenţiona să le dobândească, iar nulitatea sancţionează nerespectarea unor condiţii de validitate la încheierea actului juridic.
Sentinţa instanţei de fond a fost apelată de reclamantul R.R.L. iar Curtea de apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 216 din 22 aprilie 2009, a anulat ca netimbrat apelul, reţinând că reclamantul apelant, deşi legal citat cu menţiunea plăţii taxei de timbru şi a timbrului judiciar datorate nu s-a conformat acestei obligaţii impuse în baza Legii nr. 146/1997.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul R.R.L., solicitând în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ., casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor invocate, recurentul a susţinut că instanţa de apel a pronunţat o soluţie nelegală, având în vedere că nu a fost legal citat la domiciliul său indicat în acţiunea introductivă respectiv BUCUREŞTI, potrivit dispoziţiilor art. 88 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. raportat la art. 105 C. proc. civ. Decizia astfel pronunţată este nulă.
În raport de critica formulată conform motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat normele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor procedurale referitoare la citare se constată că într-adevăr au fost încălcate prevederile art. 85 şi art. 107 C. proc. civ. prin care se stipulează că judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor. De asemenea preşedintele are obligaţia să amâne pricina ori de câte ori constată că partea nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege.
Din examinarea dovezilor de citare aflate la dosarul Curţii de Apel în raport de dispoziţiile mai sus citate se constată că pentru termenul din 22 aprilie 2009 când a fost pronunţată Decizia de anulare a apelului ca netimbrat reclamantul R.R.L. a fost citat la o altă adresă (filele 10 şi 11 dosar apel) decât cea indicată în cererea de chemare în judecată din Bucureşti, B-dul A. sector 4, respectiv a fost citat în str. F. nr. 7, care este domiciliul pârâtei.
In aceste condiţii se va reţine că şi menţiunea din citaţie ca până la primul termen, să se depună taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar nu a ajuns la cunoştinţa apelantului din moment ce nu i-a fost înmânată citaţia în condiţiile procedurale prevăzute de art. 92 alin. (2) C. proc. civ.
Aşa fiind, constatând că procedura de citare a apelantului nu a fost legal îndeplinită cu respectarea cerinţelor legale în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi admis, Decizia casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul R.R.L. împotriva deciziei comerciale nr. 216 din 22 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 210/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 216/2009. Comercial → |
|---|
