ICCJ. Decizia nr. 2201/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2201/2009
Dosar nr. 658/90/2008
Şedinţa publică de la 30 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, la data de 30 august 2006, sub nr. 13374/300/2006, reclamantul M.I. a chemat în judecată pe pârâta SCM. S. (SCM.), solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa şi în baza probelor ce se vor administra, să constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 3960 din 26 noiembrie 2002 la B.N.P. F.R. din Râmnicu Vâlcea, încheiat între reclamant şi pârâtă, pentru lipsa cauzei (art. 948 pct. 4 C. civ., art. 966 C. civ., cu referire la art. 969 C. civ.).
Totodată, pe cale de consecinţă, în ipoteza admiterii acţiunii sale, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 7/1996, cu modificările ulterioare, a cadastrului şi publicităţii imobiliare, a solicitat instanţei să dispună şi radierea ipotecii din evidenţele oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară a Municipiului Bucureşti â€" B.C.F. Sector 2 Bucureşti â€" (dosar nr. 31582 din 14 decembrie 2005).
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., a solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 5 octombrie 2006, pârâta SCM. S. Râmnicu Vâlcea a depus întâmpinare la dosar, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, având în vedere dispoziţiile art. 10 pct. 4 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 8799 din 15 noiembrie 2006, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, invocată de pârâtă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei promovate de reclamantul M.I., în contradictoriu cu pârâta SCM. S. (SCM.), în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secţia civilă, la data de 24 ianuarie 2007, sub nr. 616/288/2007.
Prin sentinţa civilă nr. 2024 din 6 aprilie 2007, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis cererea formulată de reclamantul M.I. în contradictoriu cu pârâta SCM. S. (SCM.); a constatat nulitatea contractului de ipotecă autentificat sub nr. 3960 din 26 noiembrie 2002 al B.N.P. F.R.; a dispus radierea ipotecii din evidenţele O.C.P.I. Bucureşti â€" B.C.F. al Sectorului 2 şi a obligat pe pârâtă la 1.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta SCM. S. Râmnicu Vâlcea, solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei civile pronunţate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, ca fiind netemeinică şi nelegală.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia civilă, la data de 1 iunie 2007, sub nr. 616/288/2007.
Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 5 octombrie 2007, Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, faţă de valoarea imobilelor în litigiu, a calificat calea de atac ca fiind recursul şi a trecut dosarul la un complet de recurs legal constituit.
Prin încheierea nr. 25, pronunţată la data de 16 octombrie 2007, în dosarul nr. 616/288/2007, Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, a scos dosarul de pe rol şi l-a înaintat la Tribunalul Vâlcea, secţia comercială.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Vâlcea, secţia comercială, la data de 18 octombrie 2007, sub nr. 4230/90/2007.
Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 10 decembrie 2007, în dosarul nr. 4230/90/2007, Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a recalificat calea de atac ca fiind apelul.
Prin Decizia nr. 2, pronunţată la data de 28 ianuarie 2008, în dosarul nr. 4230/90/2007, Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul formulat de apelanta SCM. S. împotriva sentinţei civile nr. 4246 din 6 aprilie 2007, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr. 616/288/2007, în contradictoriu cu intimatul - reclamant M.I.; a anulat sentinţa şi, pe fond, a reţinut cauza spre soluţionare la Secţia Comercială a Tribunalului Vâlcea, în primă instanţă.
La Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost înregistrată, la data de 3 martie 2008, sub nr. 658/90/2008.
La termenul de judecată din data de 27 martie 2008, Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, din oficiu, a pus în discuţia părţilor necesitatea citării în cauză a SC C. SRL Chiajna, pentru ca hotărârea ce se va pronunţa să-i fie opozabilă, prin încheierea de şedinţă de la acelaşi termen dispunând introducerea şi citarea acesteia în cauză.
Prin sentinţa comercială nr. 714/ C, pronunţată la data de 22 mai 2008, în dosarul nr. 658/90/2008, Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul M.I., în contradictoriu cu pârâţii SCM. S. şi SC C. SRL Chiajna.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut că, prin contractul de ipotecă autentificat la nr. 3960/2002 la un B.N. din Râmnicu Vâlcea, reclamantul M.I. a constituit o ipotecă în favoarea pârâtei SC S. Râmnicu Vâlcea, asupra unor imobile, teren şi construcţie proprietatea sa. Această ipotecă, aşa cum rezultă din acelaşi contract, a garantat un împrumut acordat de pârâtă (10.600 dolari S.U.A.) şi pe care însuşi reclamantul s-a obligat să-l restituie până la data de 26 noiembrie 2004. Numai că reclamantul nu a restituit acest împrumut, deşi termenii contractului încheiat sunt foarte limpezi în acest sens.
Este adevărat că reclamantul s-a apărat (chiar în acţiunea promovată) că suma menţionată în contractul de ipotecă nu i-a fost acordată acestuia, ci a fost virată la firma SC C. SRL, firmă ce-l avea asociat, însă, tot pe reclamantul M.I. Această realitate rezultă din adresa R.C. Bucureşti. Aşa încât apărarea reclamantului din aceeaşi cerere de chemare în judecată, că nu primise nicio sumă de bani de la pârâtă, nu este de bună - credinţă. Dacă s-ar accepta apărarea reclamantului ar însemna să poată fi eludate oricând înţelegerile stabilite de părţi în contracte, iar în speţa de faţă termenii contractului nu lasă loc vreunei interpretări.
În speţa de faţă, chiar şi în contractul de asociere, tot reclamantul, ca persoană fizică, se obligă să constituie garanţii asupra imobilului proprietatea sa [(art. III alin. (2) din contract)], chiar dacă parte în contractul acesta este SC C. SRL; asociat al SC C. SRL este reclamantul M.I. Reclamantul, prin acţiunea promovată, a forţat o distincţie între SC C. SRL şi persoana fizică din contractele încheiate, or această distincţie este artificială. Temeiul de drept al acţiunii, art. 948 C. civ., ce se referă la condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii nu poate fi invocat în beneficiul reclamantului.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul M.I., recurs înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 august 2008, sub nr. 658/90/2008.
La termenul de judecată din data de 10 octombrie 2008, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a pus în discuţia părţilor calificarea căii de atac ca fiind apel, iar nu recurs.
Prin Decizia 102/ A-C din 17 octombrie 2008, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, apelul formulat de M.I. împotriva sentinţei comerciale nr. 714/ C din 22 mai 2008, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 658/90/2008, intimaţii fiind S. S.C.M. şi SC C. SRL Chiajna.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:
În primul rând, s-a menţionat că apelul este calea de atac, şi nu recursul, întrucât litigiul este neevaluabil în bani, fiind soluţionat în primă instanţă de tribunal, potrivit art. 2 lit. a) C. proc. civ. şi în apel de curtea de apel, potrivit art. 3 pct. 2 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte fondul litigiului, s-a constatat că, prin contractul de asociere din data de 26 noiembrie 2002, intimata s-a angajat să aducă spaţiul, contra chiriei, şi suma de 10.600 dolari S.U.A., contra gajului asupra imobilului proprietatea recurentului, iar SC C. SRL, utilajele necesare producerii bandajului gipsat.
La data de 26 noiembrie 2002, a fost încheiat contractul de ipotecă, prin care recurentul a consimţit constituirea ipotecii asupra bunului, proprietatea sa exclusivă, garantând împrumutul în sumă de 10.600 dolari S.U.A., acordat de intimată şi obligându-se să-l restituie, până la data de 26 noiembrie 2004.
Prin acest contract, recurentul s-a angajat să restituie împrumutul pe care intimata l-a acordat, în beneficiul SC C. SRL.
Este adevărat că nu a fost acordat împrumutul recurentului, însă acesta, fiind asociatul unic al SC C., s-a obligat în locul acesteia, atât prin contractul de asociere, cât şi prin cel de ipotecă.
În cazul în care nu ar fi intervenit această obligaţie personală, nu s-ar fi putut încheia contractul de asociere, iar obligaţia asumată de către recurent nu poate fi înlăturată, câtă vreme nu probează că şi-a respectat-o sau că există alte elemente, prevăzute de lege, care să-l exonereze.
Obligaţia principală este împrumutul unei sume de 10.600 dolari S.U.A., pe care intimata l-a acordat Societăţii C. SRL, iar obligaţia accesorie este ipoteca imobilului. Încetarea contractului de ipotecă are loc numai după restituirea împrumutului, fie de către societate, fie de către recurent.
Or, câtă vreme intimata nu primeşte plata, nu pot înceta efectele convenţiilor, doar prin voinţa unei părţi, care se consideră dezavantajată, după ce a semnat.
Pe de altă parte, nu a încetat contractul de asociere şi implicit acordarea împrumutului, pentru a înceta efectele contractului de ipotecă.
Ipoteca poate fi ştearsă numai dacă datoria a fost achitată în întregime, iar ipoteca a rămas fără obiect.
Intimata preferă să execute imobilul proprietatea reclamantului, întrucât contractul de ipotecă îi conferă un drept de preferinţă, putând să urmărească bunul în orice mâini s-ar afla; ipoteca nu se poate stinge decât în condiţiile impuse de art. 1800 C. civ., şi nu pentru faptul că recurentul nu a încasat banii de la intimată.
Instanţa de fond, nu a făcut confuzie între contractul de asociere şi cel de împrumut; contractul de asociere include şi contractul de împrumut.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamantul M.I., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi, hotărând asupra fondului pricinii, admiterea acţiunii sale, astfel cum a fost formulată, iar, drept consecinţă: să se constate nulitatea absolută, pentru lipsa cauzei, a contractului de ipotecă nr. 3960 din 26 noiembrie 2002 la B.N.P. F.R., iar, drept urmare, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 7/1996, cu modificările ulterioare, a cadastrului şi publicităţii imobiliare, să se dispună radierea ipotecii din evidenţele O.C.P.I.M. Bucureşti â€" B.C.F. Sector 2 Bucureşti (dosar nr. 31582 din 14 decembrie 2005) şi obligarea pârâtei - intimate S.C.M. S. la plata cheltuielilor de judecată.
În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., reclamantul a invocat, în esenţă, următoarele motive:
1) Nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.: Instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit ori vădit neîndoielnic al acestuia.
Atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel, printr-o interpretare sui generis, au făcut în mod vădit o confuzie între cele două tipuri de contracte menţionate în speţă şi, în mod arbitrar şi, totodată, artificial, au calificat în mod greşit contractul de asociere în participaţiune (încheiat între SC C. SRL şi S.C.M. S.) ca fiind un contract de împrumut între recurent, ca persoană fizică, şi intimata-pârâtă S.C.M. S.
Instanţele au schimbat în această manieră artificială de interpretare natura şi înţelesul vădit neîndoielnic al contractului de asociere, ale cărui efecte sunt guvernate de dispoziţiile art. 251 şi urm. C. com., şi nu de dispoziţiile Codului civil referitoare la contractul de împrumut, deşi în mod cert, neîndoielnic, din acest contract rezultă clar că suma de 10.600 dolari S.U.A. reprezintă participaţia pârâtei la această asociere, şi nicidecum un împrumut.
2) Nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.: Hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Astfel, este de observat că introducerea forţată în cauză a SC C. SRL nu s-a făcut la cererea uneia sau alteia dintre părţile din dosar, ci din oficiu, prin încălcarea principiului disponibilităţii în procesul civil, în condiţiile în care dreptul de a stabili cadrul procesual într-un proces civil este un drept exclusiv al reclamantului.
Susţine recurentul - reclamant M.I. că, prin introducerea forţată în proces a altei părţi, recte a SC C. SRL, i se aduc grave prejudicii, întrucât, în cazul respingerii prezentului recurs şi menţinerii hotărârilor atacate, S.C.M. S. ar putea fi încurajată ca, pe lângă executarea silită împotriva recurentului a contractului de ipotecă pentru nerestituirea pretinsului împrumut, să procedeze ulterior şi la pornirea unei acţiuni împotriva părţii introduse forţat în cauză, recte împotriva SC C. SRL, al cărei asociat minoritar este recurentul, pentru a solicita obligarea acesteia la restituirea aceluiaşi aşa - zis împrumut, fără ca recurentul - reclamant, în calitate de persoană fizică, să se poată apăra în vreun fel.
Mai apreciază recurentul - reclamant că, numai prin încălcarea legii şi prin ignorarea întregii teorii privitoare la regimul juridic al ipotecii, instanţele nu au observat că un contract de ipotecă nu poate avea o existenţă de sine stătătoare şi că acesta este un contract esenţialmente accesoriu şi urmează soarta principalului şi că, în condiţiile inexistenţei unui contract de împrumut propriu - zis, contractul de ipotecă este lovit de nulitate pentru lipsa cauzei.
Concluzionând, recurentul - reclamant M.I. a arătat că între acesta, ca persoană fizică, şi pârâta - intimată S.C.M. S. Râmnicu Vâlcea, ca persoană juridică, nu există niciun fel de contract de împrumut pentru vreo sumă de bani, care să fi constituit sau să fi putut constitui cauza juridică a încheierii contractului de ipotecă, a cărui nulitate a cerut a fi constatată.
Pârâta - intimată nu i-a acordat niciun fel de sumă de bani cu titlu de împrumut, ci banii au fost viraţi direct unei alte persoane (juridice), respectiv către SC C. SRL, al cărui patrimoniu, prin definiţie, nu se confundă cu patrimoniul persoanei fizice care a creat-o.
Pârâta - intimată nu a putut şi nici nu poate face proba existenţei unui contract de împrumut dintre recurent şi aceasta, nici în sens de negotium, nici în sens de intrumentum.
Virarea banilor nu s-a făcut în temeiul vreunui contract de împrumut, ci, dimpotrivă, în temeiul unui contract de asociere în participaţiune, cu titlu de participaţie a intimatei - pârâte S.C.M. S. la această asociere, contract ale cărui efecte sunt supuse dispoziţiilor art. 251 şi următoarele C. com., şi nicidecum regulilor aplicabile contractelor civile de împrumut.
La data de 29 aprilie 2009, intimata - pârâtă S. S.C.M. Râmnicu Vâlcea a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea deciziei comerciale nr. 102/ A-C a Curţii de Apel Piteşti şi sentinţa comercială nr. 714/ C din 22 mai 2008, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca temeinice şi legale, şi, de asemenea, obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursul reclamantului, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
1. Prin recursul formulat, recurentul - reclamant M.I. invocă un prim motiv, anume cel prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi susţine că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel, au interpretat în mod greşit contractul de asociere în participaţiune ca fiind un contract de împrumut, schimbând în această manieră natura şi înţelesul vădit neîndoielnic al contractului de asociere, ale cărui efecte sunt guvernate de dispoziţiile art. 251 şi următoarele C. com., şi nu de dispoziţiile Codului civil referitoare la contractul de împrumut.
Acest motiv de recurs este fondat, Înalta Curte reţinând următoarele.
Prin contractul de asociere în participaţiune nr. 3718 din 26 noiembrie 2002, intimata - pârâtă S. S.C.M. Râmnicu Vâlcea şi intimata - pârâtă SC C. SRL Chiajna au fost de acord să se asocieze în vedere producerii şi comercializării, în ţară şi străinătate, a produsului bandaj ghipsat pentru ortopedie, conform autorizaţiei Ministerului Sănătăţii nr. 3854 din 1999.
Ca şi aport al asociaţilor, conform contractului S. S.C.M. va aduce în asociere spaţiul corespunzător amenajat, situat în str. Morilor, Râmnicu Vâlcea, în suprafaţă de 161,85 m.p. şi suma de 355.100.000 lei, reprezentând 10.600 dolari S.U.A., sumă pentru care se va întocmi contract de gaj separat asupra imobilului proprietatea asociatului unic M.I.; SC C. SRL va aduce în asociere utilaje necesare producerii de bandaj ghipsat, proprietatea societăţii SC C. SRL şi va garanta pentru suma de 355.100.000 lei cu imobilul casă de locuit proprietatea asociatului unic M.I., situat în Bucureşti, str. Răspântiilor, Bucureşti.
Recurentul - reclamant M.I. a încheiat cu intimata - pârâtă S. S.C.M. Râmnicu Vâlcea contractul de ipotecă autentificat sub nr. 3960 din 26 noiembrie 2002 de B.N.P. F.R., prin care a consimţit să constituie ipotecă de rangul I şi interdicţie de înstrăinare şi grevare în favoarea S. S.C.M. Râmnicu Vâlcea, asupra imobilului proprietatea sa exclusivă, situat în Bucureşti, str. Răspântiilor, nr. cadastral 10062/1, garantând împrumutul acordat de aceasta, în valoare de 10.600 dolari S.U.A., pe care s-a obligat să-l restituie în dolari S.U.A. până cel târziu la data de 26 noiembrie 2004.
Contractul de asociere în participaţiune este reglementat în Codul comercial la capitolul 2 Despre asociaţiuni - Secţiunea I Despre asociaţiunea în participaţiune, art. 251- art. 256.
În conformitate cu prevederile art. 251 C. com., asociaţiunea în participaţiune are loc atunci când un comerciant sau o societate comercială acordă uneia sau mai multor persoane ori societăţi o participaţiune în beneficiile şi pierderile uneia sau mai multor operaţiuni, sau chiar asupra întregului comerţ.
Asociaţia în participaţie reprezintă, aşadar, o structură asociativă, lipsită de personalitate juridică, prin care un comerciant (persoană fizică sau juridică) oferă unuia sau mai multor terţi posibilitatea participării la beneficiile şi pierderile unui comerţ, în schimbul unui aport în numerar, în natură sau chiar în industrie.
Obiectul contractului de asociaţiune în participaţiune este reprezentat de prestaţiile reciproce ale părţilor: asociatul gerant se angajează să permită asociatului ocult participarea la beneficiile şi la pierderile unor operaţiuni comerciale, în schimbul unui aport adus în societate.
Contractul de împrumut este reglementat în Codul civil la Titlul XI - Despre împrumut, Capitolul I - Despre natura împrumutului, art. 1576 â€" art. 1579.
În conformitate cu prevederile art. 1576 C. civ., împrumutul este un contract prin care una din părţi dă celeilalte oarecare câtime de lucruri, cu îndatorire pentru dânsa de-a restitui tot atâtea lucruri, de aceeaşi specie şi calitate.
Împrumutul de consumaţie, mutuum (împrumutul propriu - zis), este un contract prin care o persoană, numită împrumutător, transmite în proprietatea unei alte persoane, numită împrumutat, o câtime de lucruri fungibile şi consumptibile, cu obligaţia pentru împrumutat de a restitui la scadenţă o cantitate egală de lucruri de acelaşi gen şi calitate.
Obiectul contractului de împrumut este reprezentat de obligaţiile reciproce ale părţilor: principala obligaţie a împrumutatului este de a restitui la scadenţă lucruri de acelaşi gen, în aceeaşi cantitate şi de aceeaşi calitate (art. 1584 C. civ.), indiferent de eventuala sporire sau scădere a valorii lucrurilor dintre momentul încheierii contractului şi acela al plăţii; în cazul împrumutului de bani, la scadenţă trebuie să fie restituită suma împrumutată, indiferent de scăderea sau sporirea valorii banilor (principiul nominalismului monetar, consacrat de art. 1578 C. civ.), cu excepţia cazului când, prin acte normative speciale, se dispune altfel.
În principiu, împrumutătorul nu are nicio obligaţie (pozitivă). Eventualele cheltuieli de conservare sunt în sarcina împrumutatului, ca proprietar. Art. 1580 C. civ., care dispune că împrumutătorul este răspunzător (delictual) de daunele cauzate prin viciile ascunse ale lucrului, cunoscute de el şi necomunicate împrumutatului, la fel ca şi comodantul, este lipsit de importanţă practică, căci lucrurile fungibile şi consumptibile numai în mod excepţional pot provoca daune.
Pornind de la aceste noţiuni teoretice, din analiza conţinutului contractului nr. 3718 încheiat între intimatele - pârâte S. S.C.M. Râmnicu Vâlcea şi SC C. SRL Chiajna, la data de 26 noiembrie 2002, rezultă, fără putinţă de tăgadă, că acesta este esenţialmente un contract de asociere în participaţiune, în înţelesul art. 251 C. com., iar nu un contract de împrumut, cum în mod eronat a reţinut instanţa de apel.
Că este aşa, rezultă nu numai din titlul pe care părţile au înţeles să-l dea contractului: Contract de participaţiune (Asociere), calificând astfel, încă de la început, categoria şi natura actului pe care urmau să-l încheie, ci, mai ales, din obiectul contractului, Capitolul II din contract stipulând, în mod clar, că cei doi asociaţi, S. S.C.A. şi SC C. SRL, sunt de acord să se asocieze în vedere producerii şi comercializării în ţară şi străinătate a produsului bandaj ghipsat pentru ortopedie, conform autorizaţiei Ministerului Sănătăţii nr. 3854 din 1999 prin aportul pe care asociaţii au înţeles să-l aducă, (Capitolul III).
Mai mult, prin prestaţiile reciproce la care părţile s-au obligat, înscrise în Capitolul V din contract - Obligaţiile părţilor, respectiv: S. S.C.A. va avea obligaţia să pună la dispoziţie un spaţiu amenajat corespunzător şi suma de 335.100.000 lei. SC C. SRL va avea obligativitatea să asigure aprovizionarea cu materii prime şi să se asigure de desfacerea produsului către unităţile sanitare, precum şi încasarea facturilor, este evident că acestea au înţeles să realizeze o structură asociativă, în scopul desfăşurării unei activităţi comerciale.
Faţă de acestea, rezultă cu evidenţă că, prin contractul în discuţie, părţile au înţeles să încheie în mod cert un contract de asociere în participaţiune, şi nicidecum un contract de împrumut, în speţă, un împrumut de bani, căci, în acest ultim caz, ar fi însemnat ca o persoană, numită împrumutător, să transmită în proprietatea unei alte persoane, numită împrumutat, o sumă de bani, cu obligaţia pentru împrumutat de a o restitui la scadenţă, ceea ce nu se poate vorbi în cauza de faţă, intimatele - pârâte stipulând expres obiectul contractului dintre ele.
Suma de 335.100.000 lei, reprezentând 10.600 dolari S.U.A., este suma adusă în asociere de către S. S.C.A., ca aport al acesteia la participaţiune, astfel cum este prevăzut la capitolul III art. 2 din contract, iar nu o sumă împrumutată recurentului - reclamant M.I.
Pe de altă parte, la Capitolul I din contractul de asociere în participaţiune, intitulat Părţile contractante, au fost menţionate S. S.C.A., reprezentată prin ec. S.M. şi SC C. SRL, reprezentată prin M.I., menţiune în raport de care cu atât mai puţin se poate vorbi despre un aşa-zis împrumut, în condiţiile în care nici nu există una dintre părţile unui astfel de contract - împrumutatul, recurentul - reclamant M.I. nefiind parte în acel contract, el având numai calitatea de asociat unic al SC C. SRL, calitate ce-i conferea numai un drept de reprezentare, iar nu şi un drept de dispoziţie.
Faţă de cele mai sus expuse, Înalta Curte constată că în mod greşit instanţa de apel a interpretat contractul de asociere în participaţiune ca fiind un contract de împrumut, devenind astfel incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Acest text de lege reglementează situaţia în care judecătorii fondului procedează la interpretarea unui act juridic dedus judecăţii, cu toate că nu aveau dreptul să o facă, clauzele stipulate fiind clare şi precise.
Prin acest motiv, se invocă încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. (1) C. civ., potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, judecătorii fiind şi ei obligaţi să le aplice, astfel cum au fost concepute şi redactate de părţile convenţiei.
În cauză, deşi actul juridic încheiat între intimatele - pârâte este cât se poate de clar, fiind vădit neîndoielnic, instanţa de apel îi schimbă natura ori înţelesul, contractul de asociere în participaţiune fiind calificat drept un contract de împrumut.
Mai mult decât atât, raportarea instanţei de apel pe contractul de asociere în participaţiune este nelegală, nu acesta a fost raportul, actul juridic fundamental dedus judecăţii, ci contractul de ipotecă autentificat sub nr. 3960 din 26 noiembrie 2002 la B.N.P. F.R., încheiat între recurentul - reclamant M.I. şi intimata - pârâtă S.C.M. S. Râmnicu Vâlcea, aşa cum rezultă din petitul acţiunii introductive de instanţă.
Referitor la acest contract de ipotecă, Înalta Curte reţine următoarele:
Pentru garantarea sumei de 355.100.000 lei, reprezentând 10.600 dolari S.U.A., adusă ca şi aport în asociere de către S. S.C.A., la capitolul III, art. 2 şi 4 din contractul de asociere în participaţiune nr. 3718 din 26 noiembrie 2002, s-a stipulat că se va întocmi contract de gaj separat asupra imobilului proprietatea asociatului unic M.I., iar SC C. SRL va garanta pentru suma de 335.100.000 lei cu imobilul casă de locuit proprietatea asociatului unic M.I., situat în Bucureşti, str. Răspântiilor, Bucureşti.
Prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 3960 din 26 noiembrie 2002, de B.N.P. F.R., încheiat între S. S.C.A., în calitate de creditoare, şi M.I., în calitate de debitor ipotecar, acesta din urmă a consimţit să constituie ipotecă de rangul I şi interdicţie de înstrăinare şi grevare în favoarea S. S.C.A. Râmnicu Vâlcea, asupra imobilului proprietatea sa exclusivă, situat în Bucureşti, str. Răspântiilor, nr. cadastral 10062/1, .., garantând împrumutul acordat de aceasta, în valoare de 10.600 dolari S.U.A., pe care s-a obligat să-l restituie în dolari S.U.A., până cel târziu la data de 26 noiembrie 2004.
Faţă de conţinutul acestui contract de ipotecă, prin raportare la conţinutul contractului de asociere în participaţiune, Înalta Curte apreciază că obiecţiunile recurentului - reclamant M.I. privind valabilitatea contractului de ipotecă, în sensul că acesta ar fi lipsit de cauză, sunt temeinice, pe fond, soluţia de respingere a acţiunii în anularea contractului fiind greşită, ignorând dispoziţiile art. 968 C. civ. şi art. 1746 C. civ.
Garanţie reală imobiliară, ipoteca este, după definiţia dată de Codul civil, un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligaţii (art. 1746). Ipoteca poate fi de două feluri: convenţională şi legală (art. 1748 C. civ.); ipoteca este convenţională atunci când ia naştere din convenţia părţilor, cu formele prevăzute de lege [(art. 1749 alin. (2) C. civ.)].
Efectul oricărei obligaţii este dreptul pe care aceasta îl conferă creditorului de a pretinde şi de a obţine de la debitor îndeplinirea exactă a prestaţiei la care el este obligat: creditorul are dreptul de a obţine îndeplinirea exactă a obligaţiei, dispune art. 1073 C. civ.
Ca drept real accesoriu, ipoteca însoţeşte obligaţia pe care o are debitorul faţă de creditor, a cărei soartă o împărtăşeşte integral.
Caracterul accesoriu al ipotecii decurge şi din faptul că ipoteca însoţeşte şi garantează un drept principal, care este dreptul de creanţă al creditorului ipotecar; aşadar, existenţa dreptului de ipotecă depinde de existenţa dreptului de creanţă. Dreptul de ipotecă urmează soarta dreptului principal, conform principiului accesorium sequitur principalem.
În speţă, recurentul - reclamant M.I. a încheiat actul de ipotecă a cărui anulare a solicitat-o, garantând împrumutul acordat de aceasta - S. S.C.M. Râmnicu Vâlcea s.n., în valoare de 10.600 dolari S.U.A.â€.
În realitate, însă, Înalta Curte reţine că, prin contractul de asociere în participaţiune, intimata - pârâtă S. S.C.M. Râmnicu Vâlcea a adus, ca aport în asociere, suma de 355.100.000 lei, reprezentând 10.600 dolari S.U.A., sumă pentru care intimata - pârâtă SC C. SRL s-a obligat să garanteze prin constituirea unei ipoteci de rangul I asupra imobilului proprietatea exclusivă a recurentului - reclamant M.I., situat în Bucureşti, str. Răspântiilor, ipotecă constituită prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 3960 din 26 noiembrie 2002 de B.N.P. F.R.
Aşadar, întrucât ipoteca a fost constituită în garantarea sumei de 10.600 dolari S.U.A., sumă care reprezintă aport în numerar într-o asociere în participaţiune, şi nicidecum o sumă acordată cu titlu de împrumut, se constată inexistenţa obligaţiei de garantat în aşa - zisul contract de împrumut şi, pe cale de consecinţă, lipsa cauzei în contractul de ipotecă.
Cauza prevăzută în Codul civil este un element esenţial, atât al actului juridic de formaţie bilaterală ori multilaterală, cât şi al actelor de formaţie unilaterală, şi reprezintă acea condiţie de fond, esenţială, de validitate şi generală a actului juridic civil, care constă în obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act.
Noţiunea de cauză cuprinde două elemente: scopul imediat al consimţământului sau scopul obligaţiei şi scopul actului sau scopul mediat al consimţământului.
Spre deosebire de scopul imediat al consimţământului, care are un caracter abstract, obiectiv şi invariabil în aceeaşi categorie de acte juridice, scopul mediat al consimţământului are un caracter subiectiv şi variabil de la caz la caz, în cadrul aceleiaşi categorii de acte.
În actele (contractele) reale, scopul imediat constă în remiterea (predarea) lucrului, obligaţia de restituire având în vedere tocmai faptul (reprezentarea) predării lucrului.
În contractul de ipotecă, spre exemplu, scopul imediat constă în remiterea lucrului, obligaţia de restituire având în vedere tocmai obligaţia de plată, obligaţie pe care o are debitorul faţă de creditor.
Cauza trebuie să existe, să fie reală şi să fie licită (art. 966 C. civ.); cazurile legale de nulitate ale obligaţiei din pricina cauzei îmbracă una din următoarele forme: absenţa sau inexistenţa cauzei, cauza falsă şi cauza ilicită.
Obligaţia fără cauză .. nu poate avea niciun efect prevede art. 966 C. civ.
În această accepţiune, noţiunea de cauză se dovedeşte a fi un instrument preţios la dispoziţia instanţelor judecătoreşti pentru asigurarea conformităţii actelor juridice cu legea şi cu regulile de convieţuire socială.
Cel mai adesea, absenţa sau inexistenţa voinţei părţilor nu este conţinută în însuşi actul juridic, adică în scopul imediat al consimţământului, ci în scopul mediat al acestuia, adică al voliţiunii de a face însuşi actul, scop esenţialmente concret şi variabil de la o persoană la alta în cadrul aceleiaşi categorii de acte juridice.
În actele juridice reale, lipseşte scopul imediat atunci când lucrul nu a fost predat (remis).
În contractele dând naştere numai la obligaţii unilaterale, cum este ipoteca, cauza o formează predarea materială. Creditorul ipotecar a avut în vedere dobândirea unei siguranţe reale, iar obligaţia de restituire a împrumutatului şi a creditorului ipotecar îşi are cauza tocmai în faptul material al primirii banilor.
Persoana care, dintr-o simplă atitudine reverenţiară faţă de o altă persoană, recunoaşte într-un înscris, în speţă, contract de ipotecă, o datorie inexistentă, se obligă în temeiul unei cauze inexistente, actul juridic urmând a fi anulabil pentru inexistenţa cauzei, dată fiind dispoziţia înscrisă în art. 966 C. civ., iar sancţiunea nu poate fi decât sancţiunea care intervine atunci când, la încheierea actului, lipseşte un element esenţial, care împiedică încheierea actului: nulitatea absolută.
Obiecţiunile recurentului - reclamant M.I. privind valabilitatea contractului de ipotecă, în sensul că acesta ar fi lipsit de cauză, sunt temeinice, întrucât scopul licit pe care părţile l-au urmărit la încheierea lui nu este garantarea unui împrumut, acordat de S. S.C.M., în valoare de 10.600 dolari S.U.A., ci garantarea aportului în numerar, în sumă de 355.100.000 lei, reprezentând 10.600 dolari S.U.A., adus în asocierea în participaţiune de intimata - pârâtă S., astfel că susţinerile recurentului bazate pe dispoziţiile art. 966 C. civ., în sensul că obligaţiile asumate în temeiul contractului de ipotecă ar fi fără cauză şi, deci, convenţia n-ar avea niciun efect, sunt fondate.
În plus, a susţine că a garanta cu ipoteca obligaţia născută dintr-un contract de asociere în participaţiune, nu este suficient, chiar dacă recurentul - reclamant a fost asociat unic al societăţii, parte în contractul de asociere în participaţiune, deoarece patrimoniul acestei societăţi nu se confundă cu patrimoniul asociatului.
Faţă de acestea, în condiţiile inexistenţei unui împrumut propriu - zis, ca premisă sine qua- non, contractul de ipotecă, care este un contract esenţialmente accesoriu şi urmează soarta principalului (accesorium sequitur principalem), este lovit de nulitate absolută, pentru lipsa cauzei.
Şi cel de-al doilea motiv de recurs formulat este fondat, prin introducerea în cauză, din oficiu, în calitate de pârâtă, a intimatei SC C. SRL, fiind încălcat principiul disponibilităţii în procesul civil, principiu care constă în posibilitatea părţilor de a dispune de obiectul procesului şi de a stabili cadrul procesual, cu atât mai mult cu cât SC C. SRL nu a fost parte în contractul de ipotecă.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte apreciază că recursul reclamantului este fondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., îl va admite; va modifica Decizia recurată, în sensul că va admite apelul formulat de reclamant împotriva sentinţei comerciale nr. 714/ C din 22 mai 2008, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, pe care o va schimba în tot şi va admite acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta S. S.C.M. Râmnicu Vâlcea; va constata nulitatea contractului de ipotecă autentificat sub nr. 3960 din 26 noiembrie 2002 al B.N.P. F.R.; va dispune radierea ipotecii din evidenţele O.C.P.I. Bucureşti â€" B.C.F. al Sectorului 2 Bucureşti.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., va obliga intimata - pârâtă S. S.C.M. Râmnicu Vâlcea să plătească recurentului - reclamant suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul M.I. împotriva deciziei nr. 102/ A-C din 17 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică Decizia recurată, în sensul că admite apelul formulat de reclamant împotriva sentinţei comerciale nr. 714/ C din 22 mai 2008, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, pe care o schimbă în tot şi admite acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta S. S.C.M. Râmnicu Vâlcea.
Constată nulitatea contractului de ipotecă autentificat sub nr. 3960 din 26 noiembrie 2002 al B.N.P. F.R.
Dispune radierea ipotecii din evidenţele O.C.P.I. Bucureşti â€" B.C.F. al Sectorului 2 Bucureşti.
Obligă intimata - pârâtă S. S.C.M. Râmnicu Vâlcea să plătească recurentului - reclamant suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2875/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2794/2009. Comercial → |
|---|
