ICCJ. Decizia nr. 2873/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2873/2009
Dosar nr. 4641/105/2008
Şedinţa publică de la 12 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta O.N.T. Carpaţi SA Bucureşti i-a chemat în judecată pe pârâţii M.M. şi M.G. pentru ca instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate rezilierea contractului de închiriere nr. 3 din 1 august 1999 încheiat între reclamantă şi pârâţi, din culpa exclusivă a acestora, să dispună evacuarea părţilor de îndată şi fără trecerea vreunui termen din spaţiul pe care-l ocupă, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea reclamantei, cu obligarea acesteia din urmă la plata către pârâţi a cheltuielilor de judecată în sumă de 550 lei, aşa cum rezultă din sentinţa nr. 364 din 14 martie 2007.
Prin Decizia nr. 549 din 12 iulie 2007 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul formulat de reclamanta O.N.T. Carpaţi SA Bucureşti, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Rejudecând cauza, Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1051 din 10 noiembrie 2008 a admis acţiunea formulată de reclamantă, a dispus rezilierea contractului de închiriere încheiat între părţi şi evacuarea pârâţilor din spaţiul închiriat în Sinaia, judeţul Prahova, precum şi obligarea pârâţilor la plata către reclamantă a sumei de 204,3 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâţii M.M. şi M.G. împotriva sentinţei mai sus menţionată a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 37 din 13 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, conform căreia apelanţii pârâţi au fost obligaţi să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1.190 lei.
Împotriva acestei decizii pârâţii M.M. şi M.G. au formulat recurs pe care nu l-au timbrat.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că recurenţii pârâţi au fost citaţi cu menţiunea de a timbra, în solidar, cererea de recurs cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar (filele 6 şi 7 dosar recurs), obligaţie pe care însă nu şi-au îndeplinit-o.
Or, este de reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 20 pct. 1 şi 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru datorată şi/sau timbrul judiciar, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Constatând că recurenţii pârâţi, deşi au fost citaţi cu menţiunea de a timbra recursul, nu şi-au îndeplinit această obligaţie, motiv pentru care în conformitate cu dispoziţiile legale menţionate mai sus, Curtea urmează a anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâţii M.M. şi M.G. împotriva deciziei nr. 37 din 13 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2870/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2874/2009. Comercial → |
|---|
