ICCJ. Decizia nr. 248/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 248/2009
Dosar nr. 49031/3/2005
Şedinţa publică din 3 februarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC R.D. SA, prin lichidator judiciar SC P.T. SRL ONEŞTI, a chemat în judecată pe pârâta C.N.C.F.R. SA Bucureşti şi a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 8.184.872.641 lei reprezentând cantitatea de 415.500 Kg motorină congelată - 15, pretenţie restrânsă, prin cererea precizatoare din 3 august 2005 la suma de 773.147.003 lei.
Tribunalul Bacău, prin sentinţa civilă nr. 364 din 5 octombrie 2005 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, făcând aplicaţiunea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) C. proc. civ.
Prin sentinţa comercială nr. 247 din 25 ianuarie 2006, tribunalul astfel învestit, a respins ca nefondată cererea.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă, că prin convenţia de compensare din 15 octombrie 2003 şi biletul la ordin din 8 februarie 2003, a fost stinsă obligaţia de plată.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 51 din 29 ianuarie 2008 a respins ca nefondat apelul reclamantei considerând, faţă de suplimentul la expertiza contabilă, că intimata pârâtă a lichidat obligaţiile de plată prin metoda global valorică, prin acte de compensare propuse de reclamantă şi ordine de plată.
Instanţa de apel mai reţine, faţă de raportul de expertiză contabilă întocmit în dosarul de faliment, lipsa evidenţei contabile clare cu privire la sumele datorate de pârâtă.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţele au încălcat prevederile art. 50-51 C. com. şi ale legii contabilităţii nr. 82/1991 înlăturând din materialul probator registrele societăţii comerciale şi pronunţând astfel o hotărâre ce nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei.
Mai susţine recurenta că fişa furnizorului depusă de intimata pârâtă este un act emis de aceasta, care face dovada împotriva ei. In aceeaşi măsură expertiza contabilă arată că fişa depusă de intimată nu poartă semnătura şi ştampila furnizorului, intimatei pârâte revenindu-i obligaţia dovedirii achitării debitului.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Aplicând prevederile art. 50-51 C. com., instanţele de fond au apreciat valoarea probatorie a actelor furnizorului extrase din contabilitatea beneficiarului; în egală măsură au aplicat prevederile art. 6 şi art. 16 din Legea nr. 82/1991 acordând aceeaşi valoare probatorie documentelor contabile întocmite de părţi.
Instanţa de apel a stabilit în mod judicios motivele pe care se sprijină hotărârea pronunţată, răspunzând criticilor adresate de apelantă sentinţei nr. 247/2006 a instanţei de fond, apreciind probatoriile administrate şi modul corect de aplicare a reglementărilor. Faptul că instanţa de apel nu a reluat expunerea prevederilor legale pe care tribunalul şi-a întemeiat hotărârea, dar a apreciat legalitatea şi temeinicia acesteia nu poate echivala cu nemotivarea deciziei pentru a fi incidente prevederile art. 304 pct. 2 C. proc. civ.
În privinţa aprecierii valorii probatorii a înscrisurilor şi interpretării expertizei contabile, instanţei de recurs i-au fost limitate prerogativele de casare sau modificare a hotărârii atacate odată cu abrogarea prevederilor pct. 11 al art. 304.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 51 din 21 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC R.D. SA prin lichidator I.P.T. Oneşti împotriva deciziei comerciale nr. 51 din 29 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 245/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 250/2009. Comercial → |
|---|
