ICCJ. Decizia nr. 250/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 250/2009
Dosar nr. 2390/36/2006
Şedinţa publică din 3 februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
La data de 24 februarie 2005, reclamantul I. a chemat în judecată pe pârâtele F. Constanţa şi SC V. SRL Constanţa pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea actului de vânzare-cumpărare încheiat la 8 aprilie 2004 privind o platformă de asfalt în suprafaţă de 1040,85 mp şi gard de împrejmuire, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta F. Constanţa a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat evacuarea reclamantului I.I. şi a societăţii la care acesta este asociat unic, SC O. SRL, Constanţa de pe platforma betonată proprietatea sa, precum şi constatarea nulităţii absolute parţiale a procesului verbal din 6 octombrie 1995, cu obligarea SC O. SRL să dezmembreze baraca construită.
La data de 29 martie 2005, SC O. SRL Constanţa a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu, prin care a solicitat, în principal admiterea acţiunii reclamantului şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare în fraudarea legii, iar în subsidiar, a cerut să se constate nulitatea absolută parţială a contractului respectiv pentru suprafaţa de 229,49 mp.
Prin sentinţa civilă nr. 1390 din 31 martie 2006, Tribunalul Constanţa a respins atât acţiunea principală a reclamantului, cât şi cererea reconvenţională formulată de pârâtă, precum şi cererea de intervenţie în interes propriu.
In motivarea acestei soluţii s-a reţinut că vânzarea este valabilă conform art. 45 lit. g) din Statutul F., iar terenul de sub construcţie, baracă a fost transmis către adjudecatar în folosinţă.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 160 din 28 iunie 2007 a respins apelurile formulate de pârâta F. Constanţa şi intervenienta în interes propriu SC O. SRL, ca nefondate, cu obligarea intervenientei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 400 lei către pârâta SC V.D. SRL Constanţa.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, au declarat recurs, atât pârâta F. Constanţa cât şi intervenienta SC O. SRL Constanţa.
Prin recursul său intervenienta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând, în esenţă, admiterea cererii sale de intervenţie în interes propriu aşa cum a fost precizată, în sensul constatării nulităţii contractului de vânzare cumpărare intervenit între pârâtele SC V. SRL şi F. Constanţa, pentru care instanţele greşit au respins expertizele solicitate.
Prin recursul său pârâta F. Constanţa a susţinut că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi hotărârea este lipsită de temei legal, solicitând, în esenţă, admiterea cererii sale reconvenţionale şi să se constate nulitatea transmiterii către adjudecatar al dreptului de folosinţă asupra terenului, de către o altă persoană decât titularul dreptului de folosinţă (respectiv de L. SA chiar dacă era asociată la F.).
Recursurile declarate în cauză sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta în continuare:
În ceea ce priveşte recursul intervenientei în nume propriu SC O. SRL Constanţa, este de reţinut că susţinerile acesteia nu întrunesc condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru a se putea dispune modificarea hotărârii atacate, aşa cum greşit se solicită.
În speţă, având în vedere concluziile expertizei tehnice imobiliare efectuate în cauză corect instanţa de apel a identificat existenţa bunului în litigiu, şi a constatat că dispoziţiile legale invocate ca temei al nulităţii contractului de vânzare reglementează atribuţiile biroului executiv al F. şi protejează un interes particular, al organizaţiei cooperatiste, ceea ce nu poate conduce la nulitatea actului autentic încheiat.
Corect instanţa de apel a înlăturat şi susţinerea subsidiară a intervenientei privind nulitatea parţială a contractului respectiv pentru suprafaţa de teren de 229,49 mp aferent construcţiei baracă, aflată pe platforma betonată în litigiu, întrucât această cale aparţine numai părţilor contractante, intervenienta fiind un terţ care nu a participat la încheierea actului juridic a cărei nulitate s-a solicitat.
În ceea ce priveşte recursul pârâtei se constată că motivele invocate de aceasta, prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., nu se pot circumscrie acestor condiţii legale, pentru a se putea solicita modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii reconvenţionale.
În acest sens, motivele de nulitate a procesului verbal de licitaţie din 6 octombrie 1995, invocate de pârâtă, prin simpla menţionare a unor acte normative pe baza cărora s-a desfăşurat licitaţia, nu pot conduce la constatarea nulităţii acesteia, nefiind indicate temeiurile legale ale nulităţii, şi nici faptul că SC L. SA care făcea parte din F. nu putea transmite folosinţa, nu constituie o situaţie ce poate atrage nulitatea absolută, aşa cum corect s-a reţinut prin hotărârea ce se atacă.
În consecinţă, nu se putea primi nici cererea de evacuare de pe teren şi de demolare a construcţiei întrucât intervenienta a dobândit proprietatea construcţiei şi folosinţa asupra terenului aferent potrivit procesului verbal de licitaţie menţionat mai sus, situaţie în care aceasta deţinea cu titlu legal folosinţa construcţiei în litigiu.
Având în vedere cele de mai sus, recursurile declarate de intervenienta SC O. SRL Constanţa şi pârâta F. Constanţa se privesc ca nefondate şi vor fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de intervenienta SC O. SRL Constanţa şi pârâta F. Constanţa împotriva deciziei civile nr. 160/COM din 28 iunie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios-administrativ şi Fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 248/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 252/2009. Comercial → |
|---|
