ICCJ. Decizia nr. 25/2009. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 25/2009

Dosar nr. 4710/114/2007

Şedinţa publică din 13 ianuarie 2009

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 1 din 8 ianuarie 2008, Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes invocate de pârâta SC C. SA şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii P.A. şi L.R.D. prin procurator Ţ.D.Ş. împotriva acestei pârâte şi a pârâtului Municipiul Buzău – prin primar.

Reclamanţii au învestit instanţa cu o cerere prin care au solicitat să se dispună sistarea lucrării edificiilor aflate în perimetrul Cartierului O. din Municipiul Buzău, invocând faptul că sunt proprietarii de drept ai suprafeţei de 24 ha pe care se efectuează lucrările de construire.

Instanţa fondului a reţinut în considerentele hotărârii, că prin Hotărârea nr. 8 din 28 aprilie 2005, Consiliul Local Buzău a aprobat asocierea în participaţiune a Municipiului Buzău cu SC C. SA în vederea finanţării şi realizării unui ansamblu de locuinţe pe terenul – proprietate privată a municipiului, în suprafaţă totală de 230.900 m.p., ce face parte din suprafaţa de 33 ha teren arabil, trecut în proprietatea Municipiului Buzău prin ordinul prefectului nr. 146 din 24 iulie 2001.

S-a considerat că nu prezintă relevanţă faptul că reclamanţii au atacat ordinul prefectului câtă vreme, aceştia nu au un titlu care să ateste dreptul lor de proprietate asupra terenului ce face obiectul asocierii mai ales că, prin chiar cererea introductivă, au arătat că au formulat o plângere în baza Legii nr. 247/2005 pentru atribuirea terenului pe vechiul amplasament.

Cu privire la excepţia lipsei de interes şi la cea a lipsei calităţii procesuale a reclamanţilor, instanţa a apreciat că sunt nefondate, fiind evident că aceştia au şi calitate şi interes în situaţia în care pretind că au calitatea de a li se reconstitui dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.

Apelul formulat de reclamanţi împotriva sentinţei a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 104 din 20 mai 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că terenul în litigiu face parte din suprafaţa de 33 ha – proprietatea privată a Municipiului Buzău, înscris în cartea funciară la nr. 10225, iar reclamanţii pretind că acest teren ar reprezenta vechiul amplasament al proprietăţii lor ce urmează a le fi reconstituită conform Legii nr. 247/2005.

Faptul că reclamanţii au promovat un litigiu în baza legii menţionate şi că au formulat o cerere de intervenţie cu privire la terenul pe care se execută lucrările însă, nu le conferă un drept cu privire la teren pentru a solicita sistarea lucrărilor ce se execută în temeiul unui contract valabil încheiat.

De asemenea, s-a considerat că reaua – credinţă a pârâţilor nu a fost dovedită, iar reclamanţii nu au demonstrat existenţa dreptului subiectiv al lor ca şi condiţie indispensabilă pentru a atrage eventuala sistare a lucrărilor ce se efectuează pe terenul în litigiu.

Mai mult, instanţa a reţinut şi faptul că, deşi proiectul a fost demarat în anul 2005, apelanţii nu au notificat părţile din contractul de asociere în participaţiune.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii care, au invocat motivele de nelegalitate reglementate de prevederile art. 304 pct. 7 şipct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora au susţinut următoarele:

- Ordinul Prefectului nr. 146/2001 prin care terenul în litigiu a fost trecut din domeniul public în domeniul privat al Municipiului Buzău şi în baza căruia s-a încheiat contractul de asociere în participaţiune, a avut drept scop sustragerea terenului de sub jurisdicţia Legii nr. 247/2005 şi eludarea dispoziţiilor acesteia.

- Considerentul pentru care s-a formulat cererea de sistare a lucrărilor a constat în faptul că terenul este supus procedurii de restituire foştilor proprietari prin aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 247/2005, procedură nefinalizată şi care face obiectul dosarului nr. 10260/2006 aflat pe rolul Judecătoriei Buzău.

Un alt considerent ce a stat la baza cererii l-a constituit faptul că, prin contractul de asociere în participaţiune s-a stabilit edificarea construcţiei după scoaterea terenului din circuitul agricol.

- Instanţele anterioare nu au examinat aceste situaţii de fapt şi mai mult, au respins cererea de probe cu înscrisuri, din care să rezulte îndeplinirea formalităţilor de scoatere a terenului din circuitul agricol şi stadiul procedurii de restituire.

- În considerentele hotărârilor anterioare, instanţele au făcut referire doar la aparenţa de drept, determinată de existenţa contractului de asociere în participaţiune.

În plus, cu ocazia dezbaterilor, reclamanţii au invocat încă un motiv de recurs în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., respectiv acela al omisiunii instanţei de apel de a se pronunţa asupra cererii de completare a probatoriilor cu înscrisuri.

Prin notele scrise depuse de intimata SC C. SA Buzău, la data de 13 ianuarie 2009, s-a solicitat respingerea recursului, întrucât criticile invocate de recurenţi nu se încadrează în motivele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru modificarea sau casarea hotărârii, în contextul în care aceştia au solicitat casarea deciziei în vederea administrării probei cu înscrisuri.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În cuprinsul cererii de recurs, recurenţii au indicat ca temei prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., respectiv nearătarea motivelor pe care se sprijină hotărârea atacată sau motivarea contradictorie ori arătarea unor motive străine de natura pricinii şi prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ce vizează lipsa de temei legal, aplicarea greşită ori încălcarea legii.

Cu toate acestea, dezvoltarea motivelor de recurs invocate şi argumentele folosite de recurentă nu fac posibilă încadrarea lor în reglementările indicate ca şi temei al recursului.

Astfel, recurenţii au expus pe larg considerentele ce au stat la baza promovării cererii introductive, aspecte ce vizează situaţii de fapt, susţinând că aceste chestiuni nu au fost examinate de instanţele anterioare care, au făcut referire, în hotărârile date, doar la aparenţa de drept, determinată de existenţa contractului de asociere în participaţiune.

Faţă de această situaţie, în considerarea prevederilor art. 304 C. proc. civ. în conformitate cu care, modificarea ori casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate strict şi limitativ prevăzute la punctele 1-9 criticile recurenţilor ce vizează stabilirea situaţiei de fapt care, reprezintă atributul exclusiv al instanţelor anterioare, nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală.

De asemenea, după ce – în cuprinsul recursului – se susţine că s-a respins administrarea probei cu înscrisuri din care să rezulte îndeplinirea formalităţilor de scoatere a terenului din circuitul agricol şi stadiul procedurii de restituire, cu ocazia dezbaterilor, recurenţii au invocat un nou motiv de recurs pretins a fi de ordine publică şi anume – omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra cererii de completare a probelor cu înscrisuri.

Înalta Curte constată că noul motiv invocat nu constituie unul de ordine publică, de natură a face obiectul controlului judiciar.

În realitate, recurenţii încearcă, sub adăpostul prevederilor art. 306 alin. (1) şi 2 C. proc. civ. – să invoce un posibil motiv de nelegalitate peste termenul legal.

În concluzie, faţă de considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii P.A. şi L.R.D. împotriva Deciziei nr. 104 din 20 mai 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 25/2009. Comercial