ICCJ. Decizia nr. 2505/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2505/2009
Dosar nr. 49957/3/2008
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 20 octombrie 2009
Asupra conflictului de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1059 din 24 noiembrie 2008, Tribunalul Vâlcea, secţia civilă şi-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii promovată de reclamanţii I.M., C.I., A.D., F.A., C.M. în contradictor cu pârâta S.N. R. SA în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Instanţa civilă a reţinut că cererea cu care a fost investită priveşte legalitatea şi temeinicia deciziei nr. 8 din 2 iulie 2008 prin care Consiliul de administraţie al S.N. R. SA a avizat favorabil repartizarea profitului raportat din anii precedenţi pe destinaţiile prevăzute de OG nr. 64/2001 şi a solicitat convocarea adunării generale a acţionarilor pentru aprobare.
Reţinând caracterul comercial al actului atacat, în raport de art. 15 C. proc. civ., coroborat cu art. 63 din Legea nr. 31/1990, instanţa civilă a apreciat că în cauză competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Astfel investit, Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa nr. 1887 din 3 februarie 2009, la rândul său şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia comercială şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul la Înalta Curte pentru soluţionarea lui.
Instanţa comercială a reţinut că litigiul de faţă este de competenţa materială şi funcţională a tribunalului, secţia conflicte de muncă, în temeiul art. 284 alin. (1) codul muncii raportat la art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., deoarece reclamanţii au dedus judecăţii un conflict de muncă ce avea ca obiect îndeplinirea de către societatea angajatoare a obligaţiei de plată a unor drepturi băneşti decurgând din contractele colective de muncă valabile pe anii 2006 şi 2007 ceea ce reprezintă un conflict de drepturi în sensul art. 248 alin. (3) din C. muncii.
Înalta Curte, verificând sentinţele pronunţate în cauza, prin care instanţa civilă şi comercială şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a litigiului, socotindu-se necompetente, apreciază că litigiul de faţă are natură comercială, competent în a-l soluţiona fiind Tribunalul Bucureşti, secţia comercială.
Aceasta deoarece, cererea de chemare în judecată are ca obiect anularea Deciziei nr. 8 a Consiliului de Administraţie din data de 2 iulie 2008 cu consecinţa obligării pârâtei la plata sumelor convenite din profitul net pe anul 2006 şi 2007 când reclamanţii au avut calitatea de angajaţi, conform contractului colectiv de muncă, iar sediul materiei pentru participarea la beneficii, inclusiv a salariaţilor se găseşte în Legea nr. 31/1990 ca, de altfel şi pentru Consiliul de Administraţie organul cu atribuţii în aducerea la îndeplinire a prevederii contractuale.
Problema dedusă judecăţii fiind una de drept societar, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine, în consecinţă, instanţei comerciale, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2502/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2539/2009. Comercial → |
|---|
