ICCJ. Decizia nr. 2545/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2545/2009
Dosar nr. 42776/3/2007
Şedinţa publică din 22 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 2415 din 21 februarie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis excepţia netimbrării capătului de cerere privind plata contravalorii construcţiei din cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A.C.G.R. SRL, împotriva C.L. al oraşului Buşteni, iar pentru petitul privind obligarea pârâtului să preia construcţia pieţei agroalimentare edificată de reclamantă a fost admisă excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată, cu consecinţa anulării acestui capăt de cerere.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta se află în procedura insolvenţei fiind desemnat lichidator judiciar SC A.L. SRL, aşa încât, potrivit art. 77 din Legea nr. 85/2006 directorul nu mai putea semna cererea de chemare în judecată ci doar lichidatorul desemnat, conform art. 18 din aceeaşi lege.
Pentru petitul privind plata contravalorii construcţiei edificate s-a constatat netimbrarea cererii, în speţă, neoperând scutirea de taxă câtă vreme cererea de chemare în judecată nu a fost semnată şi promovată de lichidator sau administrator special.
Apelul declarat de reclamantă, prin administrator special P.D., împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia comercială nr. 448 din 31 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a V-a comercială, ca şi cererea de intervenţie în interesul apelantei formulată în această fază procesuală de intervenientul P.C., iar sentinţa tribunalului a fost desfiinţată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la fond.
Instanţa de apel a reţinut că soluţionarea excepţiei privind lipsa calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 161 C. proc. civ., de către instanţa de fond, deoarece nu a fost pusă în discuţia părţilor această excepţie şi nu s-a cerut reclamantei să facă dovada calităţii, deşi în petitul cererii se menţionase că semnatarul cererii este administratorul special al reclamantei.
De asemenea, instanţa nu a avut rol activ şi nu a pus în discuţie citarea lichidatorului, motiv pentru care s-a apreciat că potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 administratorul special putea reprezenta societatea reclamantă, soluţia de fond fiind greşită sub acest aspect.
Întrucât reclamanta este în faliment s-a apreciat de instanţa de apel că greşit i-a fost anulat, ca netimbrat, şi petitul privind plata contravalorii construcţiei, cererea fiind scutită de taxa de timbru în temeiul art. 77 din Legea nr. 85/2006.
În consecinţă, sentinţa a fost desfiinţată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul C.L. al oraşului Buşteni solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul critică Decizia din apel pentru greşita reţinere a împrejurării că excepţia lipsei calităţii de reprezentant nu ar fi fost pusă în discuţia părţilor la fond, dovezile din dosarul de fond probând contrariul.
De asemenea, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 233 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora, după dizolvarea societăţii, persoana fizică ce a reprezentat societatea până la acea dată îşi pierde calitatea de reprezentant, nemaiputând realiza acte juridice de natură a angaja societatea, în caz contrar actele sale fiind nule conform art. 46 din Legea nr. 85/2006.
Recurentul consideră că în apel s-a făcut şi o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 18 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2006, mandatul administratorului special fiind redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor şi nu de a reprezenta debitoarea, sarcină ce incumbă lichidatorului sau administratorului judiciar.
În final, recurentul apreciază că cererea de intervenţie formulată în apel de P.C. era inadmisibilă, el nereclamând drepturi personale ale societăţii intimate, iar cu privire la netimbrarea petitului privind contravaloarea construcţiei, doar acţiunile promovate de lichidatorul sau administratorul judiciar erau scutite de plata taxelor de timbru, cerinţă neîndeplinită în speţă.
Prin întâmpinarea formulată la 10 iunie 2009 intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de astăzi, după închiderea dezbaterilor, intimata reclamantă, prin avocat, a invocat nulitatea recursului, excepţie asupra căreia Curtea nu are a se pronunţa, ea fiind invocată după închiderea dezbaterilor.
Recursul pârâtului este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din actele dosarului rezultă că acţiunea reclamantei a fost înregistrată la fond la 3 decembrie 2007, fiind promovată prin director P.D., cel ce a şi semnat cererea de chemare în judecată în această calitate.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a lui P.D., susţinându-se că din 11 martie 2003, prin încheierea Tribunalului Bucureşti dată în dosarul nr. 1401/2002, irevocabilă prin Decizia comercială nr. 590 din 16 aprilie 2004, s-a dispus dizolvarea societăţii reclamante şi intrarea în faliment, instanţa acordând termen la 24 ianuarie 2008 pentru a se proba stadiul falimentului şi situaţia reclamantei, aspecte cărora reclamanta le-a răspuns prin „răspunsul la întâmpinare".
În atare situaţie instanţa de apel greşit a reţinut că excepţia lipsei calităţii de reprezentant nu a fost pusă în discuţia părţilor fiind încălcate dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 161 C. proc. civ., încheierea din 24 ianuarie 2008 cât şi practicaua sentinţei de fond probând contrariul, aşa încât, criticile recurentului sub acest aspect sunt fondate.
De asemenea, Curtea apreciază, ca întemeiate, şi criticile recurentului privind încălcarea dispoziţiilor art. 233 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora directorii unei societăţi comerciale dizolvate nu mai pot întreprinde operaţiuni în numele societăţii.
Ori, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamantă reprezentată prin directorul său P.D., deşi aceasta era în faliment cu mult înainte de promovarea cererii.
Împrejurarea că P.D. a probat în speţă că el a fost desemnat administratorul special al reclamantei la 29 ianuarie 2008, după promovarea acţiunii, nu este de natură a face dovada calităţii sale de reprezentant al reclamantei aflată în faliment deoarece, potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 mandatul administratorului special este redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor, în timp ce debitoarea falită este reprezentată de lichidator sau administratorul judiciar, potrivit aceluiaşi text.
În consecinţă, instanţa de apel a pronunţat Decizia recurată cu încălcarea dispoziţiilor art. 233 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 reţinând că administratorul special poate reprezenta interesele societăţii în faliment.
De asemenea, instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind scutirea de taxe de timbru în cazul în speţă, deoarece, potrivit acestui text, numai acţiunile introduse de lichidatorul sau administratorul judiciar al unei societăţi în faliment sunt scutite, nu şi cele introduse de alte persoane.
Cât priveşte critica privind inadmisibilitatea cererii de intervenţie accesorie formulată de P.C. în apel, Curtea apreciază critica drept nefondată deoarece ea a fost formulată cu respectarea dispoziţiilor art. 49 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 51 C. proc. civ., interesul său în susţinerea apărărilor apelantei fiind susţinut de calitatea sa de acţionar al apelantei, după cum rezultă din cererea formulată.
De altfel, criticile recurentei pe acest aspect se bazează pe confuzia recurentului asupra cererii formulate de P.C., acesta formulând intervenţie accesorie întemeiată pe dispoziţiile art. 51 C. proc. civ. şi nu cerere de chemare în judecată a altor persoane întemeiată pe dispoziţiile art. 57 C. proc. civ., cum susţine recurentul.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că recursul pârâtului este întemeiat urmând a fi admis în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar Decizia din apel modificată în sensul respingerii apelului reclamantei ca nefondat şi a cererii de intervenţie formulată în interesul acesteia de P.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul C.L. Buşteni împotriva deciziei comerciale nr. 448 din 31 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Modifică Decizia recurată în sensul că respinge apelul reclamantei A.C.G.R. prin lichidator A.L. IPURL Bucureşti şi cererea de intervenţie accesorie formulată de P.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2534/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2547/2009. Comercial → |
|---|
