ICCJ. Decizia nr. 2571/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2571/2009
Dosar nr. 922/111/2004
Şedinţa publică din 27 octombrie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Reclamanta T.B.F. reprezentată de T.C. a chemat în judecată pe pârâţii SC G.P. SRL şi B.A., solicitând dizolvarea societăţii pârâte, în temeiul art. 222 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, lichidarea societăţii, împărţirea patrimoniului acesteia, numirea unui administrator judiciar, radierea societăţii de la O.R.C., constatarea nevalabilităţii constituirii dreptului de proprietate asupra construcţiei prin înscrierea dreptului în cartea funciară, radierea acestei înscrieri şi reînscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate aparţinând lui T.G.ŞT., să constate masa succesorală rămasă după decesul defunctului T.G.Şt. iar reclamanta moştenitoare în calitate de descendent gr. I să fie predată succesiunea şi intabulată pe numele său.
În subsidiar reclamanta a solicitat să se ia act de retragerea sa din societate în cazul în care pârâtul B.A. o despăgubeşte.
Tribunalul Bihor, prin sentinţa comercială nr. 641/ COM din 20 martie 2007, a admis în parte acţiunea, a dispus dizolvarea societăţii comerciale şi a deschis procedura de lichidare numind un lichidator, a respins celelalte capete de cerere şi a obligat pe pârâţi la 34,7 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că după decesul asociatului T.G.Şt., calitatea de asociat în SC G.P. SRL, a fost preluată de succesoarea acestuia, minoră, reprezentată de curatoarea sa T.C. Neînţelegerile dintre asociaţi au devenit grave determinate de dreptul de proprietate asupra imobilului înscris pe numele societăţii şi au degenerat în divergenţe ireconciliabile între aceştia, care a dus la dispariţia elementului subiectiv al societăţii, affectio societatis.
În privinţa celorlalte capete de cerere, instanţa a considerat că lichidarea societăţii impune efectuarea operaţiunilor patrimoniale privind activul şi pasivul acesteia iar radierea nu este posibilă mai înainte de a fi finalizat procedura lichidării.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia nr. 158/ C din 6 noiembrie 2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva sentinţei nr. 641/2007 a Tribunalului Bihor, obligând pe apelant la 1963 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut că reclamanta a dobândit calitatea de asociat în temeiul art. 229 alin. (2) din Legea nr. 231/1990 şi a art. 10 alin. (2) din statutul societăţii comerciale, fără ca înscrierea acestei calităţi la O.R.C. să aibă relevanţă în privinţa transmiterii drepturilor succesorale. În privinţa neînţelegerilor grave, curtea de apel a considerat, potrivit probelor testimoniale, că funcţionarea societăţii nu mai este posibilă iar interesul reclamantei îl constituie numai împărţirea patrimoniului.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâtul B.A. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul susţine că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare a legii în sensul că succesoarea minoră a asociatului defunct nu doreşte să păstreze calitatea de asociat iar societatea ar fi în imposibilitate să-şi deruleze activitatea, când în realitate divergenţele se referă exclusiv la suma de ce i se cuvine fiecărui asociat.
Fiind o societate profitabilă care profită tuturor asociaţilor, dizolvarea nu reprezintă intenţia legiuitorului în interesul public şi nici nu are finalitatea dorită de reclamantă, care suportă concursul creditorilor societăţii.
Mai susţine recursul că reclamanta, deşi este succesoarea asociatului decedat nu a efectuat nici un act juridic care să o înregistreze ca asociat în societate.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Potrivit prevederilor art. 304 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., casarea sau modificarea hotărârii se poate cere dacă instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut sau când instanţa interpretând greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Precizând ca temei al exercitării căii de atac a recursului, textele de lege citate, cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, limitându-se numai la evocarea acestora.
Din această perspectivă, faţă de prevederile art. 3021 lit. c) recursul este supus sancţiunii nulităţii.
În privinţa interpretării dispoziţiilor art. 229 din Legea nr. 31/1990 sunt necesare câteva precizări:
Prevederile art. 229 din Legea nr. 31/1990 stabilesc dizolvarea societăţii cu răspundere limitată prin faliment, incapacitate, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaţi, când datorită acestor cauze, numărul asociaţilor s-a redus la unul singur.
Alin. (2) al textului de lege citat, invocat de recurent, exceptează de la dizolvare societatea ce prevede în actul constitutiv continuarea cu moştenitorii asociatului decedat sau când asociatul rămas hotărăşte continuarea existenţei societăţii sub forma societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic.
Pe de altă parte pactul societar stabilea dizolvarea societăţii printre altele din cauza imposibilităţii realizării obiectului acesteia (art. 11).
Prin întâmpinarea depusă pentru termenul din 27 aprilie 2004, recurentul îşi formulează apărări pe excepţii şi pe fond fără însă a face menţiunea hotărârii de a continua existenţa societăţii cu asociat unic, fapt ce a determinat instanţele să analizeze numai situaţia cauzelor de dizolvare a societăţii comerciale.
Materialul probator analizat de instanţele de fond a format convingerea acestora asupra neînţelegerilor grave dintre asociaţi care conduc la imposibilitatea realizării obiectului de activitate, situaţie de fapt pe care instanţa de recurs nu o mai poate cenzura, şi care, prin ea însăşi constituie un motiv convenţional de dizolvare.
În privinţa neînscrierii calităţii de asociat la O.R.C., instanţa de apel, judicios a considerat că această operaţiune are numai efecte de opozabilitate faţă de terţi, dreptul de a deveni asociat fiind acordat de lege (art. 229 Legea nr. 31/1990) şi de actul constitutiv al societăţii comerciale (art. 10 din statut).
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 158/ C din 6 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de B.A. împotriva deciziei nr. 158/C/2007-A din 6 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2559/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2575/2009. Comercial → |
|---|
