ICCJ. Decizia nr. 2649/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2649/2009
Dosar nr. 9966/1/2008
Şedinţa publică din 29 octombrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 13676 din 20 noiembrie 2007, a admis în parte acţiunea principală a reclamantei S.I., în contradictoriu cu pârâtele SC S.C. SRL şi SC Q.C.I. SRL, şi în consecinţă a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 742 din 27 aprilie 2005 de B.N.P. I.L.M., încheiat între pârâte, respingând, ca nefondat, capătul de cerere privind radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei SC Q.C.I. SRL asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului în litigiu şi, ca nefondată cererea reconvenţională a pârâtei SC Q.C.I. SRL.
Prin Decizia nr. 232 din 30 aprilie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul pârâtei SC Q.C.I. SRL împotriva hotărârii instanţei de fond, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins ca nefondat capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 742 din 27 aprilie 2005, cu consecinţa admiterii cererii de intervenţie în interesul apelantei, formulată de intervenienta D.C.C.P.C.N.M. Bucureşti, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 3335 din 12 noiembrie 2008, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I. împotriva deciziei nr. 232 din 30 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Împotriva acestei ultime decizii, S.N. a formulat la 27 noiembrie 2008 contestaţie în anulare, pe care o motivează la 31 martie 2009, cu invocarea dispoziţiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., solicitând, în esenţă, admiterea contestaţiei în anulare, casarea deciziei, admiterea recursului şi respingerea apelului declarat de SC Q.C.I. SRL.
În criticile formulate, contestatorul susţine că instanţele de apel şi de recurs s-au aflat în eroare cu privire la cele două motive de nulitate invocate în acţiunea introductivă.
Intimata D.C.C.P.C.N.M. Bucureşti prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea ca inadmisibilă în principal şi ca nefondată în subsidiar, a contestaţiei în anulare formulate.
Contestaţia în anulare declarată de contestatorul S.N. este inadmisibilă.
Examinând cauza, conform art. 137 C. proc. civ., în raport cu excepţia inadmisibilităţii, pusă din oficiu de instanţă în discuţia părţilor se constată următoarele:
Secţia Comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu o contestaţie în anulare împotriva unei decizii pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca instanţă de recurs.
Prin Decizia nr. 3335 din 12 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I. împotriva deciziei nr. 232 din 30 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Conform art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare pentru motivele arătate expres, dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului sau conform art. 318 din acelaşi cod, hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţie, părţile interesate pot exercita căile de atac, în condiţiile legii procesuale.
Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabileşte hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de reformare sau retractare.
Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de legea procesual civilă.
Prin codul de procedură civilă au fost stabiliţi participanţii la procesul civil care pot exercita căile de atac şi limitele în care instanţa sesizată poate verifica hotărârea atacată.
În capitolul II titlul I C. proc. civ., au fost stabiliţi, ca titulari ai unei căi de atac, părţile şi alţi participanţi, iar prin cap. IV titlul IV şi V a fost prevăzut şi dreptul la exercitarea unei căi de atac, în numele şi în interesul unei părţi, al reprezentantului legal, al apărătorului.
În speţă, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că, contestatorul S.N. nu a declarat recurs împotriva hotărârii pronunţate în apel, fiind cunoscut că recursul poate fi promovat numai de părţile din proces.
În caz de coparticipare procesuală, oricare dintre participanţi poate exercita calea de atac numai pentru apărarea intereselor proprii, în proces, în concordanţă cu principiul interdependenţei procesuale, cu excepţia situaţiei în care lucrează ca mandatar al celorlalţi, ceea ce în situaţia de faţă nu s-a dovedit de către contestator.
Or, a recunoaşte unei căi de atac aptitudinea declanşării controlului judiciar, în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă, cu încălcarea principiului legalităţii acestora, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Prin urmare, pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina calea de atac cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesual civilă şi a respinge, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.
Faţă de considerentele expuse, urmează a fi respinsă contestaţia în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.N. împotriva deciziei nr. 3335 din 12 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2648/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2657/2009. Comercial → |
|---|
