ICCJ. Decizia nr. 2647/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2647/2009
Dosar nr. 2790/1/2009
Şedinţa publică din 29 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1032/ PI din 4 noiembrie 2008, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC C.L. SRL TIMIŞOARA în contradictoriu cu pârâţii P.M. TIMIŞOARA şi C.L.M. TIMIŞOARA.
De asemenea, a fost respinsă şi cererea reconvenţională.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a formulat o acţiune în constatare negativă, de consacrare judecătorească a faptului că nu are nici o datorie faţă de pârâţi, o astfel de acţiune fiind inadmisibilă în condiţiile prevăzute de art. 111 C. proc. civ.
Cu privire la cererea reconvenţională s-a avut în vedere faptul că s-a cerut calculul diferenţei de chirie, majorări şi penalităţi de întârziere pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 28 februarie 2003, fără a se lua în considerare că în cauză contractul de închiriere nr. 995/2000 a fost încheiat între reclamanţii reconvenţionali şi SC C.P. SA. Pârâta reconvenţională SC C.L. SRL a încheiat contractul de închiriere al aceluiaşi spaţiu sub nr. 1293 numai la data de 15 octombrie 2001, iar aceasta din urmă nu a preluat activul şi pasivul celei dintâi, ci s-a constituit prin aport de capital social.
Deţinerea părţii sociale de un asociat în cadrul societăţii comerciale nu atrage răspunderea patrimonială a societăţii pentru debitele personale ale asociatului.
Însăşi reclamanţii reconvenţionali învederează că pentru spaţiul cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă situat în Timişoara Piaţa Victoriei închiriat la SC C.P. SA a rezultat o diferenţă de chirie în cuantum de 14.140 lei aferentă contractului de închiriere nr. 995/2000 iar pentru SC C.L. SRL a rezultat o diferenţă de chirie de 23.278 lei aferentă contractului de închiriere nr. 1293/2001. Adresa de înştiinţare referitoare la debitele de SC C.L. SRL s-a făcut numai la data de 4 octombrie 2006, mult peste termenul general de prescripţie de 3 ani.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia nr. 27/ A/COM din 12 februarie 2009, a respins apelul pârâtelor reclamante reconvenţionale P. TIMIŞOARA, M. TIMIŞOARA şi C.L.M. TIMIŞOARA împotriva sentinţei nr. 1032/ PI din 4 noiembrie 2008 dată de Tribunalul Timiş, secţia comercială, fiind preluate, în esenţă, toate argumentele primei instanţe.
Împotriva deciziei civile nr. 27/ A/COM din 12 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, au promovat recurs pârâţii M. TIMIŞOARA prin P., P.M. TIMIŞOARA şi C.L.M. TIMIŞOARA, care au criticat pentru nelegalitate şi netemeinicie această hotărâre, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului cu consecinţa admiterii în întregime a cererii reconvenţionale.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că sumele obţinute din închirierea sau cesionarea spaţiilor aflate în administrarea C.L.M. Timişoara reprezintă venituri ale bugetului local, sunt asimilate creanţelor bugetare şi ca atare termenul de prescripţie aplicabil este cel prevăzut de legea specială, respectiv Legea nr. 571/2003 şi este un termen special de 5 ani.
Având în vedere că SC C.L. SRL nu a achitat diferenţa de chirie până la data de 31 decembrie 2004 conform H.C.L.M.T. nr. 18/2004 au rezultat penalităţi de întârziere pe perioada 1 ianuarie 2005 – 31 decembrie 2005 în sumă de 2.245 lei şi majorări de întârziere pe perioada 1 ianuarie 2005 – 31 octombrie 2007 de 252.191 lei, calculate conform contractului de închiriere.
Intimata reclamantă SC C.L. SRL TIMIŞOARA a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de toate criticle aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul pârâţilor, pentru următoarele considerente.
Atât instanţa de fond cât şi cea de apel, printr-o completă şi integrală apreciere a probelor, au stabilit cu rigurozitate o corectă situaţie de fapt şi de drept, soluţionând litigiul de natură comercială prin respingerea cererii reconvenţionale, constatând că dreptul la acţiune pentru plata diferenţelor de chirie aferente perioadei 1 ianuarie 2001 – 28 februarie 2003 este prescris extinctiv.
Este de necontestat că între SC C.L. SRL TIMIŞOARA în calitatea de locatar şi P.M. TIMIŞOARA în calitatea de locator a fost încheiat contractul de închiriere pentru suprafeţele locative cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă nr. 1293 din 15 octombrie 2001 având ca obiect închirierea şi exploatarea spaţiului construit în suprafaţă de 161,82 m.p. situat în Piaţa Victoriei din Timişoara.
Prin libera manifestare de voinţă, părţile au stabilit întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, respectiv termenul, preţul şi modalitatea de plată a chiriei, răspunderea contractuală şi clauzele speciale.
Apare cât se poate de evident că raporturilor juridice locative, descrise anterior le este aplicabil dreptul comun, izvorul obligaţional nefiind de origine fiscală.
A fost dată eficienţă juridică art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă care statorniceşte că dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. În această materie, termenul de prescripţie extinctivă desemnează intervalul de timp înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acţiune ori dreptul de a cere executarea silită, sub sancţiunea pierderii acestor drepturi de către titularii lor. Potrivit art. 2 alin. (1) din actul normativ expus anterior termenul general de prescripţie pentru dreptul la acţiune este de 3 ani.
Din verificarea documentaţiei rezultă că cererea reconvenţională a fost depusă în dosarul nr. 2116.1/30/2007 aflat pe rolul Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, la data de 28 august 2008, context în care, aşa cum amplu documentat s-a motivat de instanţa de apel, dreptul la acţiune pentru plata diferenţelor de chirie corespunzător perioadei 1 ianuarie 2001 – 28 februarie 2003 este prescris extinctiv.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge, ca nefondat, recursul pârâtei împotriva deciziei nr. 27/ A/COM din 12 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii M. TIMIŞOARA, P.M. TIMIŞOARA şi C.L.M. TIMIŞOARA împotriva deciziei nr. 27/ A-COM din 12 februarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2644/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2648/2009. Comercial → |
|---|
