ICCJ. Decizia nr. 3195/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3195/2009
Dosar nr. 38515/3/2007
Şedinţa publică din 3 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 2412 din 20 februarie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost admisă în parte cererea reclamantului L.S. din Bucureşti şi, în contradictoriu cu pârâta SC T.D. SRL Bucureşti, s-a dispus anularea pct. 4 şi 5 din hotărârea A.G.A. nr. 654 din 9 octombrie 2007, privitoare la majorarea capitalului social al SC T.D. SRL de la 100.000 lei la 2.100.000 lei prin emiterea unor noi părţi sociale, precum şi la repartizarea noilor părţi sociale către SC B.I. SRL. Restul punctelor din aceeaşi hotărâre a asociaţilor a fost menţinut.
În esenţă, instanţa de fond a reţinut – în temeiul dispoziţiilor art. 20, art. 23 şi art. 12 din statutul societăţii precum şi al dispoziţiilor art. 192 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 – că hotărârea adoptată pe cele două aspecte s-a adoptat cu votul a trei dintre cei patru asociaţi, dispoziţiile legale la care face trimitere în art. 12 din Statut, prevăzând necesitatea votului tuturor asociaţilor în cazul modificării capitalului social, modificare ce reprezintă în fapt o modificare a actelor constitutive.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 381 din 6 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Instanţa de apel a reţinut – prin interpretarea celor stipulate în art. 23 şi art. 12 din Statut prin prisma dispoziţiilor art. 982 C. civ. – că voinţa comună a părţilor a fost aceea ca hotărârea de majorare sau micşorare a capitalului social să se poată face „potrivit dispoziţiilor legale în vigoare", adică în condiţiile art. 192 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 ce impun votul tuturor asociaţilor şi nu în condiţiile art. 210 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 cum a susţinut apelanta.
Cum hotărârea asociaţilor ce formează obiectul judecăţii s-a luat doar prin votul a trei asociaţi din patru, s-a reţinut că în mod temeinic şi legal a fost anulată în cele două puncte.
Nemulţumită de această decizie pârâta a declarat recurs solicitând casarea ei pentru nelegalitate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea în sensul admiterii apelului şi respingerii acţiunii reclamantului.
În motivarea recursului recurenta, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., invocă nulitatea deciziei din apel întrucât ea a fost dată cu încălcarea formelor procedurale referitoare la publicitatea şedinţei prevăzută de art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, judecata făcându-se în şedinţă publică şi nu în camera de consiliu.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. toate actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sunt sancţionate cu nulitate.
Prin cea de-a doua critică, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta critică Decizia din apel pentru că a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 210 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 31/1990, dispoziţii la care face referire art. 221 din acelaşi act normativ.
Deşi instanţa a plecat de la premisă corectă, respectiv „dispoziţiile legale în vigoare" la care face trimitere art. 12 din statut, ajunge însă la o concluzie eronată în sensul că ar fi fost necesar votul tuturor asociaţilor şi nu doar al majorităţii cum era corect, majorarea capitalului social făcându-se prin emiterea unor noi părţi sociale.
Prin întâmpinare intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar la 23 iunie 2009 P.I. a formulat cerere de intervenţie, calificată astăzi de Curte drept o intervenţie în nume propriu, susţinând că este acţionarul mai multor societăţi comerciale de distribuire a băuturilor iar în cazul când va fi admisă acţiunea pârâta nu va mai putea să reprezinte un competitor pentru societăţile al căror acţionar este.
Această cerere a fost respinsă ca inadmisibilă astăzi pentru considerentele deja arătate.
Recursul pârâtei este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 cu referire la art. 105 alin. (2) C. proc. civ. nu poate fi primită deoarece, după cum rezultă din dosar, judecata fondului s-a făcut în camera de consiliu, cu respectarea dispoziţiilor art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, lege care însă nu dispune şi asupra procedurii judecării căilor de atac.
În atare situaţie recurenta nu poate invoca încălcarea formelor procedurale legale şi deci nulitatea deciziei din apel, dată în judecata efectuată în şedinţă publică, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. ar fi trebuit să probeze vătămarea suferită şi care nu ar fi putut fi înlăturată decât numai prin anularea deciziei, fapt neprobat în speţă.
Neîntemeiată este şi cea de-a doua critică întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu referire la încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 210 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 31/1990 deoarece acest text vizează majorarea capitalului social în societăţile pe acţiuni şi nu în societăţile cu răspundere limitată, cum este pârâta recurentă.
Instanţa de apel corect a reţinut, având în vedere cele stipulate în art. 12 din Statut, că în speţă erau incidente dispoziţiile art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv, majorarea capitalului social având un astfel de efect, este necesar votul tuturor asociaţilor şi nu al majorităţii lor, cum greşit susţine recurenta.
În consecinţă, criticile fiind apreciate ca nefondate, recursul urmează a fi respins în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC T.D. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 381 din 6 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3194/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3196/2009. Comercial → |
|---|
