ICCJ. Decizia nr. 3354/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3354/2009
Dosar nr. 1181/1/2009
Şedinţa publică de 11 decembrie 2009
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Istoricul cauzei.
Reclamanta SC B. SRL Ploieşti a chemat-o în faţa Curţii de Arbitraj comercial Bucureşti pe pârâta SC M.H.S. SRL Bucureşti şi a solicitat ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 150.000 euro la cursul B.N.R. din ziua plăţii motivând că a executat pentru pârâtă o clădire de birouri, că lucrarea a fost recepţionată şi cu toate acestea nu i s-a achitat diferenţa de preţ pe care o solicită prin acţiune, sumă la care se adaugă penalităţi şi cheltuieli de judecată.
Tribunalul arbitral a admis acţiunea reclamantei prin sentinţa nr. 276 din 14 decembrie 2007 şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 150.000 Euro preţ, 6.000 Euro dobânzi plus cheltuieli de arbitrare, apreciind că suma solicitată reprezintă o creanţă certă în timp ce creanţa reclamantei faţă de pârâtă, nu este certă astfel că nu poate opera compensarea pe care a solicitat-o pârâta.
În continuare, tribunalul arbitral a apreciat că suma reprezentând diferenţă de preţ acordată reclamantei este purtătoare de dobânzi şi că, în afară de dobândă, pârâta datorează şi cheltuieli arbitrale.
Împotriva sentinţei arbitrale pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial a formulat acţiune în anulare pârâta M.H.S. SRL pentru motivele prevăzute de art. 364 lit. f), g) şi i) C. proc. civ., prin care a susţinut, în esenţă, că instanţa arbitrală s-a pronunţat pe ce nu s-a cerut încălcând principiul disponibilităţii.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa nr. 60 din 18 aprilie 2008, a respins, ca nefondată, excepţia inadmisibilităţii cererii completatoare depusă de petentă prin care aceasta a invocat şi alte motive de desfiinţare a hotărârii arbitrale şi a respins în fond acţiunea în anulare motivând că tribunalul arbitral nu a schimbat temeiul de drept al cererii fără să-l fi pus în discuţia părţilor, că dispoziţiile art. 1145 C. civ., au fost puse în discuţia părţilor atunci când s-a analizat posibilitatea compensării creanţelor. A mai reţinut Curtea de apel că nici principiul disponibilităţii nu a fost încălcat din moment ce tribunalul arbitral s-a pronunţat numai asupra obiectului cererii.
Împotriva sentinţei nr. 60 din 18 aprilie 2008, prin care Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea în anulare, a declarat recurs pârâta M.H.S. SRL prin care a criticat în temeiul art. 3041 C. proc. civ., soluţia Curţii aducând argumente atât în sprijinul netemeiniciei cât şi al nelegalităţii acesteia.
În esenţă, recurenta a susţinut că prin hotărârea arbitrală, tribunalul s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, respectiv compensaţia legală, încălcând principiul disponibilităţii şi al contradictorialităţii.
Recursul a fost soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, prin Decizia nr. 136 pronunţată la data de 22 ianuarie 2009, a modificat sentinţa pronunţată de Curtea de Apel şi a anulat sentinţa arbitrală respingând acţiunea reclamantei SC B. SRL, ca nefondată.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că acţiunea în anulare este singura cale de atac împotriva hotărârii arbitrale, că prin motivele prevăzute de art. 364 C. proc. civ., instanţa cenzurează conformitatea judecăţii arbitrale cu principiile fundamentale ale procedurii civile. Potrivit instanţei de recurs, tribunalul arbitral a încălcat principiul contradictorialităţii pentru că a motivat în drept soluţia pe dispoziţiile art. 1145 C. civ., fără să pună în discuţie aceste prevederi. Tribunalul arbitral potrivit Înaltei Curţi a încălcat şi clauzele contractului, motiv care justifică aplicarea art. 364 lit. i) şi, în fine, a stabilit că nu s-au analizat apărările pârâtei care au fost invocate în faţa tribunalului.
În fond, procedând la rejudecare, Înalta Curte a constatat că suma pretinsă de reclamantă nu este datorată întrucât prin adresa nr. 775 din 12 ianuarie 2007 aceasta şi-a recunoscut culpa de a nu fi respectat termenele intermediare, că valoarea penalităţilor nu putea depăşi 8 % din valoarea contractului şi că penalităţile puteau fi reţinute din factura finală. Instanţa de recurs a mai reţinut că art. 8.1 din contract are valoarea unei clauze convenţionale care operează prin convenţia părţilor şi că nu este necesar să se verifice îndeplinirea condiţiilor prevăzute de codul civil cu privire la compensaţia legală.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamanta SC B. SRL prin care, în temeiul art. 322 pct. 2 şi 5 C. proc. civ., a solicitat desfiinţarea deciziei nr. 1018/2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi respingerea recursului pârâtei SC M.H.S. SRL declarat împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti.
În argumentarea motivului prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuienta a susţinut că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra motivului prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ., privind încălcarea principiului contradictorialităţii fapt care ar fi impus admiterea recursului şi casareahotărârii cu trimitere în vederea rejudecării.
Prin cel de-al doilea motiv întemeiat pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuienta a pus în discuţie rapoartele întocmite în diferite stadii de execuţie de către societatea A.P.M.R. SRL care acţiona în numele şi serviciul intimatei raportându-i pârâtei intimate despre stadiul lucrărilor. A mai arătat revizuienta că actele de constatare a firmei de management erau finalizate prin protocoalele pe care le-a depus la dosar, după ce a intrat în posesia lor, ele fiind deţinute de firma intermediară.
În fine s-a invocat şi existenţa unei greşeli materiale evidente care a condus la o soluţie greşită pe considerentul că soluţia s-a fundamentat pe o traducere greşită a unui act din limba germană. Din lecturarea actului tradus corect, revizuienta a susţinut că se poate observa faptul că nu a existat întârziere finală ci doar întârzieri intermediare şi că nu a existat nicio recunoaştere a societăţii în legătură cu existenţa unei culpe.
Revizuienta şi-a argumentat cererea şi pe greşita soluţionare a art. 364 lit. f), g) şi i) C. proc. civ., pe încălcarea art. 6.1 din Convenţie şi pe practica contrară a Înaltei Curţi de care nu s-a ţinut seama în recurs,prin soluţie fiindu-i încălcat dreptul de proprietate asupra sumei de 150.000 Euro.
Cererea de revizuire este nefondată.
1. Motivul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., vizează situaţia în care instanţa de recurs, care a evocat fondul, nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut.
Pentru a răspunde la această chestiune de drept trebuie să se reţină mai întâi că pe această cale a revizuirii nu se realizează un control judiciar ci, procedural, concluzie care se desprinde din caracterul revizuirii care este calificată drept cale de retractare care se adresează aceleiaşi instanţe căreia i se cere să revină asupra hotărârii atacate. În raport de această precizare se va reţine că soluţia a cărei revizuire se cere a fost pronunţată în calea de atac promovată de pârâta SC M.H.S. SRL şi că, în adevăr, unul din motivele de recurs a fost cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., însă instanţa nu era ţinută să se pronunţe distinct pe acest motiv de nelegalitate în condiţiile în care acţiunea în anulare nu avea deschisă calea apelului, situaţie în care erau incidente dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. Dincolo de faptul că această omisiune a analizării unui motiv de recurs putea fi invocată de partea care a declanşat calea de atac a recursului şi, în orice caz, într-o altă cale de retractare, se va reţine că dispoziţiile art. 322 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt incidente în cauză întrucât acestea vizează pronunţarea asupra unor lucruri care nu s-au cerut. Or, revizuienta are în vedere acest motiv pentru a susţine că sentinţa Curţii de Apel trebuia casată şi trimisă pentru rejudecare pentru a se asigura dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii. Aceste susţineri ar putea fi analizate numai în măsura în care calea de atac promovată ar permite un control judiciar.
Aşa cum s-a arătat anterior, revizuirea îşi propune retractarea hotărârii în cazul în care instanţa s-ar fi pronunţat pe ce nu s-a cerut. În cazul de faţă analiza fondului a vizat suma de 150.000 Euro care a fost solicitată prin acţiunea introductivă, astfel că pronunţarea s-a realizat în limitele investirii.
2. Motivul prevăzut de art. 322 alin. (5) C. proc. civ., poate fi invocat atunci când după …. „darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".
Din textul mai sus redat rezultă condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească înscrisul nou pentru ca acesta să conducă la retractarea deciziei pronunţată de Înalta Curte în soluţionarea recursului. Astfel, se constată că depunerea traducerii unei adrese care se găseşte la dosar nu îndeplineşte această cerinţă a dispoziţiilor procedurale referitoare la înscrisuri. Nici protocoalele depuse în sprijinul susţinerii cererii de revizuire nu îndeplinesc această condiţie întrucât nu au fost reţinute de partea potrivnică şi nici din împrejurări care erau mai presus de voinţa sa, de natură să o împiedice să le procure pentru a le prezenta instanţei în forma şi conţinutul pe care l-a dezvoltat în cererea de revizuire. Se observă că, în realitate, referindu-se la aceste protocoale, revizuienta readuce în discuţie apărările de fond privind lipsa culpei în legătură cu inexistenţa întârzierii lucrărilor în faza finală şi cu inexistenţa unei recunoaşteri a culpei pentru întârzierea în fazele intermediare ale lucrărilor.
În consecinţă, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 322 alin. (5) C. proc. civ., pentru înscrisurile prezentate, Înalta Curte nu va putea reconsidera situaţia de fapt, pentru că s-ar nesocoti puterea de lucru judecat a deciziei anterior pronunţate care nu se impune a fi retractată.
Aşa fiind, cererea de revizuire formulată de reclamanta SC B. SRL va fi respinsă.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., se va respinge cererea pentru plata cheltuielilor de judecată formulată de intimată ca nedovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuienta SC B. SRL PLOIEŞTI împotriva deciziei nr. 136 din 22 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Respinge cererea de acordarea cheltuielilor de judecată, ca nedovedită, formulată de intimata SC M.H.S. SRL BUCUREŞTI.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3353/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3356/2009. Comercial → |
|---|
