ICCJ. Decizia nr. 3361/2009. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 3361/2009

Dosar nr. 3281/110/200.

Şedinţa publică din 11 decembrie 2009

Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 3281/110 din 16 mai 2007 reclamanta P.R.D.I., în calitate de asociat al SC E.M.G. SRL, în contradictoriu cu pârâtul T.A. şi SC E.D.A.M.G. SRL a solicitat anularea hotărârii A.G.A. din 5 aprilie 2007 prin care s-a dispus schimbarea administratorului societăţii pârâte şi a celorlalte modificări aduse prin această adunare a acţionarilor, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că reclamanta şi pârâtul T.A. sunt asociaţi cu o cotă de participare de 50 % la societatea pârâtă, iar între aceştia au apărut neînţelegeri cu privire la cota de participare a societăţii pârâte la o altă societate la o altă societate precum şi cu privire la plata şi condiţiile de plată a contravalorii părţilor sociale cumpărate de societatea pârâtă. Mai arată că la 2 martie 2007 a cesionat pârâtului T.A. 11 părţi sociale pe care le avea la societatea pârâtă reprezentând 22 & din capitalul social, iar în contractul de cesiune se prevedea că reclamanta să rămână administratorul societăţii, însă, la data de 4 aprilie 2006 asociatul pârât a convocat o adunare generală care avea ca ordine de zi schimbarea administratorului la societatea pârâtă, precum şi la care societatea devenise asociată, prilej cu care şi-a exprimat punctul de vedere referitor la ordinea de zi şi, de asemenea şi votul prin corespondenţă, prin care a votat împotriva tuturor punctelor de pe ordinea de zi; a mai susţinut că şi-a exprimat votul în data de 5 aprilie 2007 când s-a hotărât schimbarea administratorului cu încălcarea art. 192 şi urm. din Legea nr. 31/1990, deoarece şi-a exprimat votul prin corespondenţă.

Pârâţii au formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională; prin întâmpinare pârâţii au invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, faţă de faptul că administratorii nu pot ataca hotărârea adunării generale în ceea ce priveşte revocarea lor din funcţie, iar prin cererea reconvenţională pârâţii au solicitat excluderea reclamantei din societatea pârâtă întrucât aceasta a ascuns că mai are calitatea de administrator la SC M.D.P. C. SRL Bacău şi că a comis o serie de fraude şi abuz de încredere la SC E.D.A.M.G. SRL ,sens în care a arătat că există un dosar penal unde este cercetată alături de soţul ei P.M.V.

În apărare, reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională invocând excepţia lipsei calităţii de reprezentant al lui C.O.V., în susţinerea căreia a arătat că nu este administrator la societatea invocată şi existenţa unei relaţii conflictuale dintre pârât şi soţul ei.

Prin sentinţa comercială nr. 29 din 17 octombrie 2007 s-a disjuns cererea reconvenţională şi s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi, în consecinţă a fost respinsă acţiunea reclamantei ca inadmisibilă, şi a fost obligată reclamanta la plata sumei de 2380 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie tribunalul a reţinut că societatea pârâtă reclamanta are calitatea de asociat şi de administrator, cu un aport la capitalul social de 1.400 Ron, echivalentul a 14 părţi sociale, reprezentând 28% din capitalul social, având cota de participare la beneficii şi pierderi de 28 % iar în calitatea sa de asociat, a formulat, în temeiul art. 196 din Legea nr. 31/1990, o acţiune prin care a solicitat anularea hotărârii A.G.A. din data de 5 aprilie2007 a SC E.M.G. SRL Bacău , prin care a fost revocată din funcţia de administrator al acestei societăţi numindu-se în această funcţie N.I.S.

Textele legale evocate, prin care s-au instituit interdicţia pentru administratori de a ataca hotărârea adunării generale prin care s-a decis revocarea lor din funcţie, nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, întrucât raţiunea pentru care hotărârea adunării generale nu poate fi atacată, este aceea că mandatul administratorului societăţii comerciale se acordă intuitu personae şi are la bază încrederea reciprocă dintre părţi, iar dacă această motivaţie încetează, nici contractul nu mai poate fi menţionat.

Sub aspectul cererii reconvenţionale instanţa, în baza art. 165 C. proc. civ. a disjuns cererea şi a înaintat cererea reconvenţională pentru repartizarea aleatorie.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta care arată că instanţa a omis faptul că acţiunea a fost promovată în calitate de asociat şi nu de administrator, că hotărârea privind numirea administratorului N.I.S. nu a fost publicată în Monitorul Oficial şi nici depusă la Oficiul Registrului Comerţului, iar cheltuielile de judecată nu sunt datorate deoarece avocatul T.A. nu a fost împuternicit legal, şi, pe cale de consecinţă a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

Prin Decizia nr. 4/CC din 13 iunie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul şi, în consecinţă a fost desfiinţată sentinţa atacată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în considerentele căreia s-a reţinut în esenţă că în mod greşit prima instanţă a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantei extinzând aplicarea dispoziţiilor prohibitive ale alin. (4) al art. 132 din Legea nr. 31/1990 şi la alte situaţii decât cele expres prevăzute de lege cu toate că anularea privea şi celelalte modificări hotărâte de adunarea generală.

În contra celei din urmă hotărâri pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 7 şi 9 C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 8 mai 2009, instanţa a constatat că părţile nu s-au înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 pct. 2 C. proc. civ. şi, drept urmare, prin încheiere, a dispus suspendarea judecăţii recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

De la această dată şi până în prezent nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură, cauza rămânând în nelucrare din vina părţii.

La data de 17 noiembrie 2009, constatându-se că pricina a fost suspendată mai mult de 6 luni, s-a propus fixarea unui termen de judecată în vederea constatării perimării.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an şi, respectiv, de 6 luni în materie comercială.

Conform art. 252 C. proc. civ., perimarea se constată la cerere sau din oficiu.

Condiţiile perimării, aşa cum se desprind din dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. sunt îndeplinite în cauză, de la data suspendării judecăţii recursului - 21 ianuarie 2009 şi până la data repunerii pe rol, din oficiu, trecând un termen mai mare de 6 luni, încheierea din 21 ianuarie 2009 fiind ultimul act de procedură îndeplinit de instanţă, dată de la care părţile nu au mai formulat nici o cerere, fiind în culpă procesuală.

Neintervenind în cauză suspendarea sau întreruperea termenului de perimare, în condiţiile prevăzute de art. 248 alin. (1), art. 249 şi art. 250 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata perimată cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată, perimat recursul declarat de pârâta SC E.D.A.M. G. SRL BACĂU prin reprezentant T.A. împotriva deciziei nr. 4/CC din 13 iunie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3361/2009. Comercial