ICCJ. Decizia nr. 438/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 438/2009
Dosar nr. 6282/2/2007
Şedinţa publică din 12 februarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 11 octombrie 2005 reclamanţii B.A.O.P. şi V.R., în contradictoriu cu pârâta SC T.N. SA Bucureşti, solicită instanţei să dispună anularea hotărârii AGA din 22 septembrie 2005, a procesului-verbal al şedinţei AGA din 22 septembrie 2005 şi a hotărârii redactate în baza procesului-verbal şi anularea oricăror efecte deja produse până la soluţionarea cererii.
La 26 ianuarie 2006 reclamantul B.A.O.P. precizează capătul doi de cerere solicitând anularea tuturor actelor juridice subsecvente hotărârii adunării generale a cărei anulare face obiectul capătului unu de cerere, a tuturor actelor juridice încheiate în baza respectivei hotărâri, în mod special a oricăror acte care au ca obiect împrumuturi contractate de societate, contracte de vânzare-cumpărare sau dare în plată de active ale societăţii şi orice acte de înstrăinare a unor bunuri ale societăţii.
Prin sentinţa comercială nr. 8104 din 14 iunie 2007 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, anulează capătul doi de cerere, precizat, respinge ca lipsită de interes cererea având ca obiect anularea procesului-verbal şi respinge acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată, reţinând, în acest sens, pe de o parte că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 112 pct. 3 C. proc. civ., în sensul că obiectul capătului doi de cerere nu este suficient de precizat întrucât reclamanţii nu au indicat precis actele juridice a căror anulare o solicită, precum şi că, faţă de motivele de nulitate a hotărârii AGA invocate, susţinerea cererii având ca obiect anularea procesului-verbal al şedinţei nu prezintă interes, iar, pe de altă parte, că sintagma „reconfirmarea membrilor consiliului de administraţie", cuprinsă în convocatorul AGA, nu este de natură să atragă nulitatea absolută a convocării nepunându-se problema alegerii unui nou consiliu de administraţie ca urmare a expirării mandatului, ci doar a analizei activităţii membrilor aleşi de Adunarea Generală Ordinară din 15 iunie 2005, că reclamanţii nu au făcut dovada că au solicitat organelor societare punerea la dispoziţie a informaţiilor privind planul de restructurare şi studiul de piaţă în exercitarea dreptului la informare, conferit de Legea nr. 31/1990 şi Legea nr. 297/2004, aprobarea respectivelor documente în adunarea generală neatrăgând incidenţa dispoziţiilor art. 13.3 din actul constitutiv, respectiv ale art. 113 din Legea nr. 31/1990, că faptul că reprezentantul acţionarului majoritar nu a făcut dovada mandatului special de reprezentare nu atrage nulitatea absolută a hotărârii adoptate putând fi cel mult sancţionat cu nulitatea relativă, că s-a făcut dovada că acţionarul SIF Moldova a dat mandat de reprezentare reprezentantului său, că termenul de 25 de zile, referitor la publicarea convocatorului, prevăzut de art. 140 din Regulamentul nr. 13/2004 al C.N.V.M. este un termen de recomandare, a cărui nerespectare, spre deosebire de nerespectarea dispoziţiilor de principiu prevăzute de Legea nr. 31/1990 privitoare la termenul de convocare a adunării generale care sunt sancţionate cu nulitatea absolută, nu atrage nulitatea absolută a hotărârii adoptate în condiţiile convocării ei într-un termen de cel puţin 15 zile, dat fiind că nerespectarea termenului prevăzut de art. 140 evocat nu este sancţionată de menţionatele dispoziţii; mai reţine instanţa că nerespectarea prevederilor legale referitoare la registrul şedinţelor AGA, în sensul redactării procesului-verbal al acestor şedinţe, nu este de natură a atrage nulitatea absolută a hotărârii adoptate, ele apărând un interes privat şi nu unul general, precum şi că în AGA în cauză, punându-se în discuţie tragerea la răspundere a reclamantului pentru activitatea sa de director general, manager al societăţii, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 143 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, iar nu pentru activitatea sa desfăşurată în calitate de reprezentant al societăţii, nu era necesar votul secret, adoptarea măsurii cu vot deschis nefiind de natură a antrena nulitatea absolută a hotărârii.
Prin Decizia comercială nr. 144 din 31 martie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, anulează ca netimbrat apelul declarat de V.R. împotriva sentinţei primei instanţe şi admite apelul declarat de B.O.P.A. împotriva aceleiaşi sentinţe pe care o schimbă în parte în sensul că admite în parte acţiunea şi dispune anularea hotărârii AGA a societăţii intimate pârâte, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei comerciale atacate.
Pentru a decide astfel instanţa de apel reţine, cu privire la apelul reclamantei R.V. că, deşi apelanta a fost legal citată cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 10 lei şi timbru judiciar de 0,15 lei, aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, iar, cu privire la apelul reclamantului B.O.P.A., că şi nerespectarea normei speciale legale prevăzute de art. 140 din Regulamentul nr. 13/2004 al C.N.V.M., respectiv obligaţia de publicare a convocatorului cu cel puţin 25 de zile înainte de data de întrunire în prima convocare a adunării generale, este sancţionată cu nulitatea hotărârii AGA, deoarece art. 140 evocat s-a elaborat în aplicarea prevederilor art. 224 alin. (2) şi alin. (3) lit. a) din Legea nr. 297/2004 în scopul menţinerii unui climat de transparenţă a activităţii societăţii emitente pentru toţi acţionarii şi investitorii săi, dispoziţie adoptată ca urmare a transpunerii în dreptul român a Directivei 2001/34/CE, modificată prin Directiva 2004/109/CE, în sprijinul soluţiei fiind şi modificarea dispoziţiilor art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, la 27 noiembrie 2006, conform căreia „termenul de întrunire (al adunării generale) nu poate fi mai mic de 30 de zile de la publicarea convocatorului în Monitorul Oficial al României Partea a-IV-a"; mai reţine instanţa de control judiciar că pentru revocarea directorului general şi preşedinte al consiliului de administraţie şi atragerea răspunderii pentru managementul defectuos în perioada mandatului său este obligatoriu votul secret, conform dispoziţiilor art. 130 alin. (2) din Legea societăţilor comerciale, indiferent de prevederile actului constitutiv, dispoziţii imperative a căror nerespectare atrage nulitatea absolută a hotărârii AGA astfel adoptată, precum şi că, pe lângă aplicarea greşită a prevederilor anterior invocate, instanţa de fond a ignorat total şi alte dispoziţii de lege ca art. 243 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 şi art. 125 alin. (3) coroborat cu art. 123 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind obligativitatea reprezentării pe bază de procură specială, respectiv a depunerii procurilor în original cu cel puţin 5 zile înainte de adunare, art. 224 din Legea nr. 297/2004 privind asigurarea transparenţei şi informaţiilor necesare acţionarilor spre a-şi exercita drepturile în adunarea generală, prevederi detaliate de art. 141 alin. (2), art. 142 alin. (1) pct. 5 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, astfel că soluţia pronunţată de prima instanţă cu privire la nulitatea Hotărârii AGA a intimatei din 22 septembrie 2005 este nelegală şi netemeinică. Reţine, însă, instanţa de control judiciar că este judicioasă soluţia primei instanţe cu privire la nulitatea capătului doi de cerere, aşa cum a fost precizat, dat fiind că obiectul acestui capăt de cerere trebuia determinat, conform art. 112 pct. 3 şi 5 C. proc. civ., pentru a permite stabilirea taxelor de timbru, administrarea probelor, etc, precum şi soluţia privind nulitatea procesului-verbal al şedinţei AGA, dată fiind lipsa de interes a reclamantului întrucât efecte juridice produce hotărârea AGA şi nu procesul-verbal ce consemnează, doar, desfăşurarea şedinţei respectivei adunări.
Împotriva deciziei de mai sus pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia şi modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului reclamantului B.O.P.A., criticând instanţa de apel pentru greşita aplicare a legii, respectiv a art. 140 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, în condiţiile în care intimatul reclamant a fost reprezentat în adunare prin doi avocaţi, nefiind prejudiciat de nerespectarea termenului de 25 de zile prevăzut de norma evocată, termen care, de altfel, nu este imperativ, iar convocarea s-a făcut cu 19 zile anterior datei şedinţei, respectându-se astfel dispoziţiile Legii nr. 31/1990, reclamantul intimat nejustificând un interes aşa cum prevede art. 132 din Legea nr. 31/1990.
Recurenta reproşează instanţei de apel şi greşita aplicare a dispoziţiilor art. 130 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, în redactarea în vigoare la data AGA, în litigiu, ignorând că votul secret este obligatoriu pentru antrenarea răspunderii administratorilor şi nu a directorilor, ori în adunarea generală respectivă s-a pus în discuţie activitatea reclamantului intimat ca director general şi nu ca membru al consiliului de administraţie, acesta, prin reprezentanţii săi, exprimându-şi, de altfel, votul fără a obiecta asupra caracterului deschis al acestuia.
Critică, recurenta, instanţa de apel şi pentru a fi reţinut greşit că sintagma „reconfirmarea membrilor Consiliului de Administraţie", utilizată în convocator, este de natură a atrage nulitatea convocării şi a hotărârii adunării generale, întrucât, pe de o parte, reclamantul intimat votase, prin reprezentanţi, în favoarea ordinei de zi iar, pe de altă parte, Consiliul de administraţie fusese ales abia la 5 iunie 2005, noua hotărâre reprezentând doar acordarea unui vot de încredere ca rezultat al analizei activităţii actualilor membri.
În fine, recurenta reproşează instanţei de apel o eronată apreciere cu privire la nerespectarea dispoziţiilor art. 224 şi art. 243 alin. (5) din Legea nr. 297/2004 şi ale regulamentelor C.N.V.M., faţă de faptul că societatea recurentă nu dispune de „web-site", dar a ţinut la dispoziţia acţionarilor interesaţi, la sediul său, toate documentele ce s-au pus în discuţia adunării generale, documente pe care le-a şi pus la dispoziţia acţionarilor minoritari, la cerere, în ziua şedinţei, reclamantul intimat nedovedind că a solicitat respectivele documente şi acestea nu i-au fost furnizate, arătând şi că împrejurarea că procura dată de unul dintre acţionarii reprezentaţi în adunarea generală nu ar fi fost una specială, aspect nestabilit de instanţe ca fiind real, nu atrage nulitatea absolută a hotărârii AGA, cum eronat a reţinut instanţa, ci eventual nulitatea relativă, problema nefiind, de altfel, invocată de reclamantul intimat, care nici nu ar fi avut calitatea să o facă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat şi păstrarea deciziei atacate ca legală şi temeinică.
Examinând recursul pârâtei prin prisma motivului de nelegalitate invocat şi a criticilor formulate se constată că acesta nu este fondat.
Cum în varianta în vigoare la data adoptării hotărârii adunării generale a acţionarilor recurentei, în cauză, Legea nr. 31/1990 menţiona că preşedintele consiliului de administraţie poate fi şi director general [art. 143 alin. (2) din Legea nr. 31/1990], o decizie cu privire la atragerea răspunderii fostului director general şi membru al consiliului de administraţie pentru managementul defectuos al societăţii în perioada anterioară revocării acestuia din funcţie trebuia adoptată obligatoriu cu vot secret, conform dispoziţiilor art. 130 alin. (2), astfel că încălcarea menţionatei dispoziţii imperative atrage, cum judicios a stabilit şi instanţa de apel, nulitatea absolută a hotărârii AGA luată prin vot deschis, cum rezultă a se fi procedat din actele dosarului.
De asemeni se constată că în mod întemeiat a stabilit instanţa de control judiciar că au fost încălcate dispoziţiile art. 224 din Legea nr. 297/2004 şi ale art. 243 alin. (3) din aceeaşi lege, ca şi ale art. 125 alin. (3) coroborat cu art. 123 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, întrucât, pe de o parte, recurenta nu a ţinut la dispoziţia acţionarilor toate materialele supuse dezbaterii adunării generale, ea însăşi recunoscând, în întâmpinarea depusă la fond, că nu a fost elaborat un program de restructurare şi un studiu de piaţă pentru societate, în adunarea contestată procedându-se la discuţii de principiu şi obţinându-se un acord de principiu, iar, pe de altă parte, procurile speciale de reprezentare în adunare nu au fost depuse la societate cu cel puţin 5 zile înainte de şedinţă, în condiţiile în care, cel puţin procura dată de acţionarul A.S.T.N. a fost întocmită chiar în ziua şedinţei AGA.
Corect a stabilit instanţa criticată că sintagma „reconfirmarea membrilor consiliului de administraţie", care nu are suport în legislaţia societăţilor comerciale şi nici în actul constitutiv al recurentei, acoperă în fapt realegerea membrilor consiliului de administraţie situaţie raportat la care convocarea pentru AGA în litigiu s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale cu privire la modalitatea convocării şi cuprinsul convocatorului în cazul alegerii membrilor consiliului de administraţie al unei societăţi deţinute public, astfel că se constată nulitatea convocării ceea ce atrage şi nulitatea hotărârii adoptate de AGA astfel convocată.
În sfârşit, recurenta fiind o societate comercială pe acţiuni deţinută public, supusă, deci, şi reglementărilor speciale ale Legii nr. 297/2004 şi, uneori, derogatorii prin raportare la Legea nr. 31/1990, nerespectarea termenului de 25 de zile anterioare datei primei convocări a adunării generale, ce trebuie observat de la publicarea convocatorului, prevăzut de art. 140 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, este de natură să afecteze regularitatea respectivei convocări, cum judicios a reţinut instanţa de apel.
Faţă de cele de mai sus, constatându-se că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică, fiind pronunţată cu aplicarea corectă a legii, urmează ca, făcându-se aplicare dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul promovat de recurenta pârâtă împotriva acesteia să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC T.N. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 144 din 31 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 433/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 439/2009. Comercial → |
|---|
