ICCJ. Decizia nr. 432/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 432/2009
Dosar nr. 11731/3/2006
Şedinţa publică din 12 februarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 14422 din 3 decembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost admisă acţiune precizată de reclamanta SC E. Bucureşti SA iar pârâta R.A.D.E.T. Bucureşti a fost obligată la plata sumei de 20.676.371,43 lei penalităţi de întârziere calculate pe perioada 1 aprilie 2003 – 30 iunie 2003 pentru neplata la scadenţă a facturilor emise în perioada noiembrie 2002 – iunie 2003, sumă actualizată cu indicele de inflaţie de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective.
Prin aceeaşi sentinţă pârâta a fost obligată şi la plata sumei de 212.455,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa a avut în vedere clauzele contractului nr. 1/2001 şi ale actului adiţional nr. 3/2003 la acest contract, în temeiul cărora reclamanta a vândut pârâtei energie termică din sistemul de alimentare centralizată cu energie termică din Bucureşti, întocmindu-se facturi fiscale. Cum în perioada 1 noiembrie 2002 – 30 iunie 2003 pârâta R.A.D.E.T. a avut restanţe în achitarea facturilor, restanţe ce însumau 337.498.214,07 lei, achitate abia la 28 februarie 2004, s-au calculat penalităţile contractuale de 0,06% pe zi întârziere, conform art. 23 din actul adiţional nr. 3/2003, ce însumează 20.676.371,43 lei conform expertizei C.Ş., pârâta fiind obligată la plata acestora, calculul făcându-se de către expert şi în raport de viramentele făcute în contul escrow încheiat în conformitate cu OUG nr. 115/2001.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia comercială nr. 164 din 15 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, iar hotărârea de fond a fost schimbată în tot în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca neîntemeiate.
În esenţă instanţa de apel, după ce a prezentat evoluţia raporturilor contractuale dintre părţi în temeiul contractului nr. 1/2001, modificat prin trei acte adiţionale nr. 1/2002, nr. 2/2003 şi nr. 3/2003, atât pe aspectul datei scadenţei facturilor cât şi al cuantumului penalităţilor reţine că pârâta R.A.D.E.T. avea obligaţia achitării facturilor emise de reclamantă în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii facturii la sediul său [art. 13 alin. (1) din contract, modificat prin actul adiţional nr. 3/2003] cuantumul penalităţilor de întârziere fiind de 0,07% conform art. 23 lit. a), astfel cum a fost modificat prin actul adiţional nr. 2/2003.
Soluţia instanţei de fond a avut în vedere exclusiv clauzele contractuale nu şi dirijismul contractual impus de dispoziţiile OUG nr. 115/2001 privind reglementarea unor măsuri de asigurare a fondurilor necesare în vederea furnizării energiei termice şi a gazelor naturale pentru populaţie, act normativ în temeiul căruia părţile au încheiat un contract de cont ESCROW la 11 octombrie 2001 ce şi-a produs efectele inclusiv pe perioada pentru care s-au calculat penalităţile de întârziere.
Prin anexa 2 din 6 noiembrie 2002 la contractul de cont ESCROW s-a convenit ca agentul escrow (banca) să efectueze plăţile către reclamantă în procent de 57% din încasările de la beneficiari, aşa încât R.A.D.E.T. nu putea singură să deblocheze sumele de bani virate în contul ESCROW şi să facă plăţi peste procentul convenit.
Cum reclamanta nu a ţinut cont în acţiunea formulată de clauzele obligatorii din contul ESCROW şi nici instanţa de judecată, instanţa de apel a apreciat că penalităţile acordate au fost greşit calculate în sarcina pârâtei căreia nu i se poate imputa nici o culpă.
În final, criticile apelantei privind greşita soluţionare a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune nu au fost primite, apreciindu-se că în mod temeinic şi legal s-a reţinut că prin plata debitului principal s-a întrerupt cursul prescripţiei pentru penalităţi, conform art. 16 lit. a) din Decretul 167/1958.
În consecinţă sentinţa de fond a fost schimbată în tot în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate.
Nemulţumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. recurenta critică interpretarea greşită a actului dedus judecăţii, respectiv a contractului nr. 1/2001 şi a actelor adiţionale la contract ale căror clauze erau clare şi neîndoielnice, aşa încât nici nu erau susceptibile de interpretare.
Întrucât clauza referitoare la penalităţi avea un conţinut clar, cert, art. 23 din actul adiţional nr. 2/2003, instanţa nu avea căderea să procedeze la interpretarea ei, cu atât mai mult cu cât nivelul penalităţilor a format obiectul de reglementare al A.N.R.E. prin Ordinul nr.22/2002 publicat în M.Of. nr. 686 din 17 septembrie 2002, act normativ ulterior OUG nr. 115/2001.
Dând prioritate clauzelor contractului de tip escrow instanţa a încălcat dispoziţiile art. 982 C. civ. deoarece o convenţie nu poate fi interpretată decât prin raportare la propriile clauze şi nu prin raportare la o altă convenţie, distinctă, cum este cazul în speţă.
Încheierea contractului de cont escrow, varietate complexă a depozitului neregulat, nu împiedica pârâta R.A.D.E.T. să efectueze plăţi şi dintr-un alt cont pentru a-şi onora la termen obligaţiile asumate prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamanta, chiar şi din cota de profit de 33,3% îi revenea în temeiul contractului de cont ESCROW.
În finalul criticii întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. recurenta apreciază că instanţa de apel a interpretat greşit modul în care acţionează clauza penală asupra raporturilor juridice între părţi, ignorând regulile speciale de interpretare a respectivei clauze instituite prin dispoziţiile art. 1069 C. civ.
Prin cea de-a doua critică întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta apreciază că Decizia din apel încalcă Ordinele A.N.R.E. nr. 22 din 21 august 2002 şi nr. 12/2002, ambele referitoare la modificarea cuantumului penalităţilor prevăzute în contractele cadru de furnizare a energiei electrice şi termice consumatorilor captivi.
De asemenea instanţa de apel a aplicat în mod greşit dispoziţiile OUG nr. 115/2001 care nu au nici o legătură cu contractul de vânzare-cumpărare a energiei electrice ci viza doar comportamentul financiar al R.A.D.E.T.
În final recurenta critică greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1068 C. civ. care nu transformă obligaţia cu clauză penală într-o obligaţie alternativă, cum lasă să se înţeleagă instanţa de apel prin formulările uzitate în argumentarea soluţiei („are facultatea", „are dreptul sau opţiunea").
Cât priveşte culpa R.A.D.E.T. recurenta consideră că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 1082 C. civ. sarcina probei fiind răsturnată atunci când debitorul invocă o cauză străină ce ar putea justifica întârzierea executării. Ori, în speţă, OUG nr. 115/2001 este un act normativ în favoarea R.A.D.E.T., uşurându-i încasarea contravalorii energiei termice aşa încât prezumţia legală relativă la culpa sa contractuală nu a fost răsturnată.
Alăturat recursului recurenta a depus şi alte două decizii ale aceleiaşi instanţe de apel, date în speţe similare, dar ce vizează alte perioade pentru care s-au solicitat penalităţi, în care soluţiile şi dezlegările problemelor de drept au fost diferite decât cele din cauza de faţă.
Intimata pârâtă a depus concluzii scrise la dosar odată cu susţinerile orale, în sensul respingerii recursului ca nefondat, considerând că în mod corect s-au aplicat dispoziţiile legale speciale, OUG nr. 115/2001, şi dispoziţiile art. 1082 C. civ., neexecutarea obligaţiei şi întârzierea executării datorându-se dispoziţiilor speciale ale OUG nr. 115/2001 şi clauzelor contractului de cont ESCROW aspecte ce nu-i sunt imputabile R.A.D.E.T.-ului.
Recursul reclamantei este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta.
Criticile recurentei privind interpretarea greşită a actului dedus judecăţii, schimbarea înţelesului vădit neîndoielnic al acestuia sunt întemeiate întrucât reclamanta şi-a fundamentat acţiunea pe clauzele contractului de vânzare-cumpărare energie termică încheiat între părţi sub nr. 1/2001, înregistrat în evidenţele sale sub nr. 156 din 5 ianuarie 2001 (filele 14-30 vol.I dosar fond).
Deşi instanţa de apel prezintă succesiunea cronologică a clauzelor privind plata preţului energiei livrate pârâtei, termenele de plată convenite de părţi, clauza penală în cazul întârzierii la plată, astfel cum au fost ele convenite, în contractul iniţial, modificat ulterior prin actele adiţionale nr. 1/2002, nr. 2/2003 şi nr. 3/2003 ajunge în final la înlăturarea acestora, interpretând şi apreciind îndeplinirea obligaţiilor contractuale prin prisma dispoziţiilor OUG nr. 115/2001 şi a contractului de cont escrow încheiat între părţi la 11 octombrie 2001.
Procedând astfel instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 982 C. civ. potrivit cărora clauzele convenţiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înţelesul ce rezultă din actul întreg şi nicidecum prin raportarea la clauzele altui contract, cum a procedat instanţa de apel în cauza de faţă.
Interpretarea clauzelor contractului de vânzare-cumpărare prin raportarea la clauzele contractului de cont escrow este greşită şi din perspectiva cronologică a succedării acestora cât şi din punctul de vedere al finalităţii fiecăruia dintre contracte.
Astfel, din actele depuse la dosar rezultă că, contractul de cont escrow încheiat în temeiul OUG nr. 115/2001 a fost încheiat anterior actelor adiţionale la contractul de vânzare-cumpărare, nr. 1/2002, nr. 2/2003 şi nr. 3/2003, ce fac parte integrantă din contract aşa încât era imposibil ca prin contractul de cont escrow să poată fi modificate clauzele privind termenele de plată a facturilor, art. 13 din actul adiţional nr. 3/2003, şi cuantumul penalităţilor, art. 23 lit. a) din actul adiţional nr. 2/2003.
De asemenea, contractul de cont escrow reprezintă doar un mecanism de plată încheiat tocmai în garantarea achitării obligaţiei de plată către furnizor în considerarea contractului de vânzare-cumpărare, neputându-se schimba sau modifica astfel contractul de vânzare-cumpărare iniţial, ce reprezintă legea părţilor.
Stabilirea în anexa 2 a contractului de cont escrow a unui procent de 57% în raport de care agentul escrow (banca) efectua plăţile către reclamanta furnizoare (vânzătoare) nu era de natură a o exonera pe pârâtă de plata penalităţilor de întârziere, cum greşit a apreciat instanţa de apel, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 1069 C. civ. clauza penală este o compensaţie a daunelor interese, pe care creditorul le suportă din neexecutarea obligaţiei principale, iar ulterior încheierii acestui contract, A.N.R.E. a reglementat prin ordin cuantumul acestor penalităţi.
Mai mult, potrivit aceloraşi clauze contractuale (a se vedea actul adiţional nr. 5 din 6 noiembrie 2002 la contractul de cont escrow) pârâtei îi revenea din sumele vărsate în acest cont, provenite din plăţile făcute de beneficiari, subvenţiile pentru acoperirea diferenţelor de preţ, ajutoarele băneşti pentru energia termică (a se vedea art.1 al.3 din OUG nr. 115/2001) o cotă de 33,35%, sumă din care ar fi putut onora la termen plăţile, cu atât mai mult cu cât expertiza a evidenţiat că s-au făcut plăţi nu numai prin contul escrow ci şi prin contul propriu al R.A.D.E.T.
Cât priveşte criticile referitoare la greşita interpretare şi aplicare a legii, Curtea apreciază că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor OUG nr. 115/2001 în cauza de faţă precum şi a dispoziţiilor art. 1068 C. civ. şi art. 1082 C. civ.
Astfel, fără a mai relua argumentările deja expuse cu ocazia analizării criticilor anterioare, Curtea apreciază că instanţa de apel greşit a înlăturat clauzele contractului de vânzare-cumpărare, cu modificările sale aduse prin cele trei acte adiţionale, prin aplicarea clauzelor contractului de cont escrow, ce nu putea modifica contractul de vânzare-cumpărare.
De asemenea instanţa de apel greşit a înlăturat obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere, făcând referire la dispoziţiile art. 1068 C. civ., câtă vreme, potrivit dispoziţiilor art. 1069 alin. (2) C. civ., atunci când penalitatea este stipulată pentru întârzierea executării, ea poate fi cerută de creditor alături de executarea obligaţiei principale.
Cât priveşte culpa R.A.D.E.T. în neefectuarea plăţii facturilor la termenul convenit, instanţa de apel greşit a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 1082 C. civ., reţinând că neexecutarea s-a datorat clauzelor contractului de tip escrow şi dispoziţiilor OUG nr. 115/2001 deoarece acest act normativ venea tocmai în sprijinul R.A.D.E.T. şi-i facilita colectarea sumelor datorate de beneficiari pentru energia termică şi cuprindea măsuri de asigurare a fondurilor necesare în vederea furnizării energiei termice pentru populaţie, după cum rezultă din însuşi titlul actului normativ.
În consecinţă, Curtea apreciază recursul ca fiind întemeiat urmând a-l admite în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. iar Decizia din apel modificată în sensul respingerii apelului pârâtei ca nefondat, sentinţa de fond urmând a fi menţinută ca temeinică şi legală.
Conform art. 274 C. proc. civ. intimata pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către recurentă în sumă de 104.980 lei, suma reprezentând taxele de timbru achitate, doar aceste cheltuieli fiind solicitate la termenul de astăzi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC E. Bucureşti SA prin sucursala E. Bucureşti împotriva deciziei nr. 164 din 15 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Modifică Decizia recurată în sensul că respinge apelul pârâtei R.A.D.E.T. Bucureşti.
Obligă intimata pârâtă la 104.980,00 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 430/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 433/2009. Comercial → |
|---|
