ICCJ. Decizia nr. 446/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 446/2009
Dosar nr. 3036/324/2008
Şedinţa din camera de consiliu de la 12 februarie 2009
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 iulie 2008 creditorul B.I.F. solicită, în contradictoriu cu debitoarea SC C. SRL Toflea, emiterea unei somaţii de plată cu privire la suma de 11.227,81 lei reprezentând contravaloarea pieselor furnizate debitoarei, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 7708 din 18 august 2008 Judecătoria Braşov, secţia civilă, admite excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Braşov, invocată din oficiu, şi declină competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Tulcea, reţinând că, deşi reclamanta apreciază că este competentă să soluţioneze cauza Judecătoria Braşov întrucât obligaţia a luat naştere la Braşov, conform convenţiei, şi plata, respectiv compensarea parţială, a avut loc tot la Braşov potrivit ordinelor de compensare anexate, între părţi nu a intervenit un contract care să prevadă în mod expres locul plăţii, ori locul naşterii obligaţiei pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 10 pct. 4 C. proc. civ., iar potrivit art. 59 C. com., în lipsă de clauză expresă, contractul trebuie să fie executat în locul unde cel ce s-a obligat îşi avea stabilimentul său comercial, sau cel puţin domiciliul ori reşedinţa, la formarea contractului, ori, în speţă, domiciliul debitoarei, aflat în localitatea Toflea, comuna Brăhăşeşti, judeţul Galaţi, atrage competenţa teritorială a Judecătoriei Tecuci.
Prin sentinţa comercială nr. 1780 din 22 septembrie 2008 Judecătoria Tecuci admite excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Tecuci, invocată din oficiu, şi dispune declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov şi, constatând intervenit un conflict negativ de competenţă, dispune înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând, pentru a decide astfel, că potrivit dispoziţiilor art. 12 C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, stabilite potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., în cererile privitoare la obligaţiile comerciale, în speţă reclamantul creditor sesizând corect Judecătoria Braşov ca instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află atât locul în care a luat naştere obligaţia, cât şi locul plăţii, legea prevăzând o competenţă teritorială alternativă.
Investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă în condiţiile în care Judecătoria Braşov şi Judecătoria Tulcea s-au declarat necompetente a judeca pricina prin hotărâri rămase irevocabile prin nerecurare, Înalta Curte reţine ca fiind competentă Judecătoria Braşov.
În cererile privitoare la obligaţii comerciale, cum este cazul acţiunii de faţă, art. 10 pct. 4 C. proc. civ. stabileşte o competenţă alternativă, reclamantul putând alege între instanţa locului unde obligaţia a luat naştere şi aceea a locului plăţii, pe lângă instanţa sediului principal al debitoarei, toate instanţele fiind deopotrivă competente.
În pricina de faţă, dând eficienţă dispoziţiilor art. 12 C. proc. civ., reclamantul creditor a ales competenţa instanţei locului unde obligaţia a luat naştere şi unde a avut loc şi plata, respectiv competenţa Judecătoriei Braşov la care a înregistrat cererea sa.
În mod neîntemeiat Judecătoria Braşov a reţinut că reclamantul ar putea invoca dispoziţiile art. 10 pct. 4 C. proc. civ. numai dacă ar fi inclus expres, în contractul încheiat cu pârâta, ca plata să se facă în contul reclamantei deschis la o bancă având sediul în raza sa de competenţă.
Astfel fiind, constatându-se că reclamantul în cauză a fructificat dreptul conferit de dispoziţiile art. 12 raportat la art. 10 pct. 4 C. proc. civ., urmează a fi soluţionat conflictul negativ de competenţă de faţă, cu aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., stabilindu-se competenţa soluţionării litigiului în favoarea Judecătoriei Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa soluţionării litigiului dintre contestatorul B.I.F. şi debitoarea SC C. SRL Toflea, în favoarea Judecătoriei Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 439/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 49/2009. Comercial → |
|---|
