ICCJ. Decizia nr. 1043/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1043/2010
Dosar nr. 39741/3/2006
Şedinţa publică din 16 martie 2010
Prin sentinţa comercială nr. 9662/23 septembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei calităţii procesuale pasive şi s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC M.P. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC R.N.R. SA şi SC B.I. SRL, obligând pârâtele, în solidar, să efectueze pe cheltuiala proprie repararea motorului şi a celorlalte componente constatate prin factura proforma C1526 din 2 martie 2006 emisă de SC B.I. SRL la autovehiculul Nissan Pik-up.
A obligat pârâtele la plata sumei de 3.208 lei cheltuieli către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta a încheiat cu locatorul SC H.V.B.L.R. SRL un contract de leasing având ca obiect dreptul de folosinţă asupra unui autoturism, predat acesteia de către pârâta SC B.I. SRL în calitate de reprezentant al furnizorului SC R.N.R. SA, căreia îi revine obligaţia legală de garanţie. Reclamanta are calitate procesuală în baza art. 12 din O.G. nr. 51/1997, iar pârâta SC B.I. SRL, în calitate de prestatoare a service-ului post vânzare şi întreţinere a autovehiculelor, inclusiv garanţia, service-ul gratuit pentru clienţi şi acţiunile de rechemare, în baza unui contract de reparator agreat, iar producătorul a condiţionat garanţia de efectuarea service-ului exclusiv de reparatorul agreat.
Pe fond s-a reţinut că, din probele administrate rezultă că defecţiunile apărute la autoturismul reclamantei nu se datorează modului de exploatare al acestuia, aşa încât, fiind în perioada de garanţie, pârâtelor le revine obligaţia de a efectua reparaţiile corespunzătoare, gratuit.
Apelul declarat de pârâte împotriva acestei sentinţe a fost respins prin decizia comercială nr. 275 din 1 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
În considerentele deciziei s-a reţinut că excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti a fost corect soluţionată în sensul respingerii acesteia.
Apelantele nu au invocat alte apărări sau noi argumente pentru a contracara acţiunea, altele decât cele formulate prin întâmpinarea de la fond, astfel că toate aspectele susţinute prin cererea de apel au fost analizate de prima instanţă, pe baza probelor administrate şi respinse ca nefondate.
S-a mai reţinut că pârâtele au executat deja în natură obligaţia stabilită prin sentinţa, care s-a pronunţat legal şi temeinic.
Împotriva acestei decizii pârâtele au declarat recurs.
1. În recursul declarat de pârâta SC B.I. SRL se arată că instanţa de apel în mod greşit a respins apărările pârâtei cu privire la lipsa calităţii sale procesuale pasive şi a solidarităţii pasive, menţinând dezlegarea dată acestor probleme prin sentinţa primei instanţe.
Recurenta susţine că prin decizie nu s-a analizat pe fond cauza, hotărârea nefiind motivată.
De asemenea, că nu are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, fiind un simplu executant al dispoziţiilor societăţii furnizatoare, SC R.N.R. SRL Bucureşti, un prestator care efectuează o reparaţie dispusă şi plătită ori de reprezentantul firmei constructoare, ori de utilizatorul autoturismului.
Recurenta arată că ea nu e parte în contractul de garanţie, şi deci, nu poate fi obligată în solidar, nefiind prevăzută o asemenea situaţie, în contract. Nu este singurul service agreat, cum greşit s-a reţinut, iar în materie contractuală solidaritatea pasivă trebuie expres stipulată.
2. În recursul declarat de pârâta SC R.N.R. SA se arată următoarele:
2.1 Hotărârea s-a dat cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Se învederează că temeiurile de drept pe care reclamanta şi-a fundamentat acţiunea, reţinute şi de prima instanţă sunt inaplicabile în speţă sau nu se mai află în vigoare şi nelegal instanţa de apel şi-a însuşit fără aceste obiecţiuni motivarea primei instanţe.
Astfel, H.G. nr. 394/1995 şi H.G. nr. 1219/2000 reglementează exclusiv raporturile juridice dintre agenţii economici şi consumatori, persoane fizice, ori reclamanta este persoană juridică, iar Legea nr. 449/2003 pe care instanţele de fond îşi motivează admiterea acţiunii nu era în vigoare la data promovării acţiunii, intrând în vigoare abia la 1 ianuarie 2007, şi, de asemenea vizează pe consumatorii persoane fizice.
2.2 Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive străine de natura pricinii.
Se arată că, deşi instanţele de fond reţin îndeplinirea condiţiilor de scoatere din garanţie a autoturismului, faptul că SC R.N.R. SA a respectat condiţiile normate în contractul de garanţie, că răspunderea constructorului nu poate fi antrenată negăsindu-se defecte de material rezultate din procesul de fabricaţie, culpa reclamantei în utilizare şi întreţinere, precum şi culpa pârâtei SC B.I. SRL pentru întreţinerea defectuoasă, totuşi se instituie obligaţia solidară a recurentei pentru o culpă care nu a fost dovedită ca aparţinând, fără dubiu şi cu certitudine acestei societăţi.
De asemenea, dispoziţiile art. 1000 alin. (3) C. civ., privind răspunderea comitentului pentru fapta prepusului nu îşi găsesc aplicabilitate în cauză, între cele două pârâte neexistând un raport de prepuşenie.
Prin întâmpinarea înregistrată la 10 martie 2010 intimata SC M.P. SRL a solicitat respingerea recursurilor şi obligarea recurentelor la suportarea cheltuielilor de judecată.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate se vor reţine următoarele:
Cu privire la recursul declarat de pârâta SC B.I. SRL, acesta este fondat, pentru următoarele considerente.
Obligaţia legală de garanţie pentru autoturismul în litigiu, obiect al contractului de leasing nr. 1-002 din 30 ianuarie 2004 în care reclamanta are calitatea de utilizator, revine reprezentantului producătorului N., respectiv pârâtei SC R.N.R. SA, în condiţiile stipulate de producător, Cartea de garanţie şi dispoziţiile legale în materie.
SC B.I. SRL nu este parte a contractului de garanţie, având doar calitatea de prestator al unor servicii de reparaţii în garanţie post vânzare, dispusă şi plătită fie de reprezentantul producătorului, fie de utilizatorul autoturismului.
Dreptul de dispoziţie nu îi aparţine, iar serviciile pe care le prestează necesită acordul reprezentantului constructorului, în speţă al SC R.N.R. SA.
Prin urmare, recurenta SC B.I. SRL nu are calitate procesuală pasivă în cauză şi de aici, rezultă că nici nu poate răspunde în solidar cu societatea care are calitatea de parte în contractul de garanţie.
Acestea sunt considerentele pentru care recurenta nu răspunde în solidar, expuse printre motivele de recurs, iar nu şi cele învederate cu privire la solidaritate, întrucât în materie comercială operează prezumţia de solidaritate a codebitorilor conform art. 42 C. com., afară de stipulaţie contrară. Or, în speţă, recurenta nu are calitatea de codebitor cu reprezentantul producătorului şi mai mult, nu are calitate procesuală pasivă, pentru cele expuse anterior.
Astfel, în temeiul art. 312 alin. (1), raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de pârâta SC B.I. SRL împotriva deciziei comerciale nr. 275/1 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, care va fi modificată în parte, în sensul admiterii apelului acestei societăţi împotriva sentinţei comerciale nr. 9662 din 23 septembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, care va fi schimbată în parte, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC B.I. SRL şi respingerii acţiunii formulată de reclamanta SC M.P. SRL faţă de această societate, pe acest temei.
Se vor menţine dispoziţiile deciziei cu privire la respingerea apelului declarat de pârâta SC R.N.R. SA împotriva aceleiaşi sentinţe, reţinându-se că recursul declarat de aceasta nu este fondat.
Astfel, din analiza celor invocate în recurs nu se poate reţine nici un motiv de nelegalitate al deciziei pronunţate în apel, societatea având obligaţia contractuală de a remedia defecţiunile apărute la autoturismul în litigiu, în perioada de garanţie şi care nu îi sunt imputabile utilizatorului, urmare a modului defectuos de exploatare a bunului utilizat.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu este incident în speţă; hotărârile instanţelor de fond cuprind motivele pe care se sprijină, reţin faptul că pârâtele nu au semnalat existenţa vreunei cauze de pierdere a garanţiei, că nu s-a probat existenţa unei legături de cauzalitate directă între defecţiunile apărute şi conduita reclamantei în exploatarea autoturismului şi că argumentele privitoare la pierderea garanţiei nu pot fi reţinute.
Între soluţia pronunţată şi considerentele care au stat la baza acesteia nu există nici o contradicţie, ele nefiind străine de natura pricinii, cum nefondat s-a susţinut prin recurs.
În drept s-a reţinut şi art. 969 şi 1073 C. civ., temeiul răspunderii pârâtei fiind de natură contractuală, instanţele neschimbând sub acest aspect temeiul juridic al acţiunii reclamantei.
Astfel se va reţine că s-a realizat corect calificarea juridică a acţiunii, pe temeiul răspunderii contractuale, în funcţie de care s-au verificat condiţiile de admisibilitate ale cererii, dezlegarea dată fiind cea legală, nefiind deci, incident, nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În baza considerentelor expuse, recursul pârâtei SC R.N.R. SA va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Conform art. 276 C. proc. civ., recurenta SC R.N.R. SA va fi obligată să-i achite intimatei SC M.P. SRL suma de 1500 lei cheltuieli de judecată parţiale în recurs, ocazionate cu plata onorariului avocaţial, în raport de împrejurările că recursul pârâtei SC B.I. SRL a fost găsit ca fondat şi s-a admis, în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC B.I. SRL BUCUREŞTI, împotriva deciziei comerciale nr. 275 din 1 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o modifică în parte, în sensul că admite apelul declarat de pârâta SC B.I. SRL împotriva sentinţei comerciale nr. 9662 din 23 septembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o schimbă în parte şi în consecinţă:
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC B.I. SRL Bucureşti şi respinge acţiunea formulată de reclamanta SC M.P. SRL Adunaţii Copăceni faţă de această pârâtă.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei, cu privire la respingerea apelului declarat de pârâta SC R.N.R. SRL Bucureşti împotriva aceleiaşi sentinţe.
Respinge recursul declarat de pârâta SC R.N.R. SRL Bucureşti, împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurenta SC R.N.R. SRL Bucureşti să-i achite intimatei SC M.P. SRL Adunaţii Copăceni, suma de 1500 lei cheltuieli de judecată parţiale în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2010.
| ← Admitere excepție lipsă calitate reprezentant societate... | ICCJ. Decizia nr. 1069/2010. Comercial → |
|---|
