ICCJ. Decizia nr. 1105/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1105/2010
Dosar nr. 524/1259/2009
Şedinţa publică de la 17 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.S. a chemat în judecată S.M. C.F. SA Piteşti şi a solicitat tribunalului C. Argeş ca prin sentinţa pe care o va pronunţa să constate nulitatea Hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 10 aprilie 2009 motivând că aceasta a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din actul constitutiv şi art. 117 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 întrucât acţionarii nu au fost convocaţi prin scrisoare recomandată, ci convocarea a fost realizată prin publicare în M. Of. şi în ziarul S. Argeşeană.
Tribunalul Comercial Argeş, prin sentinţa nr. 33/ CC din 9 iulie 2009, a admis acţiunea şi a constatat nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 10 aprilie 2009 a SC M. CF SA reţinând în considerente că nu s-au respectat prevederile actului constitutiv prin care era stabilit că adunările generale ordinare şi extraordinare se convoacă în condiţiile legii societăţilor comerciale sau a actului constitutiv potrivit căruia convocarea poate fi făcută numai prin scrisoare recomandată.
Instanţa de fond a analizat ordinea de zi şi măsurile luate în A.G.E.A. şi a stabilit că s-au încălcat prevederile art. 129 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 întrucât pe ordinea de zi s-a aflat punctul 3 referitor la anularea acţiunilor SC M. C.F. SA dobândite în urma tranzacţiei efectuate în baza art. 4 din A.G.E.A. nr. 4 din 1 septembrie 2006, punct care nu s-a discutat, iar la art. 3 al hotărârii atacate s-a dispus asupra unui lucru care nu a fost pe ordinea de zi. În fine, s-a stabilit că s-a încălcat şi art. 125 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 întrucât contrar acestor dispoziţii, care acordă dreptul de a participa şi vota prin reprezentare, prin A.G.E.A. atacată s-a impus reprezentarea la vot prin procură specială.
Sentinţa a fost confirmată de Curtea de Apel Piteşti care prin decizia nr. 97 din 14 octombrie 2009 a respins, ca nefundat, apelul pârâtei SC M. C.F. SA.
Curtea de Apel a examinat criticile aduse sentinţei şi a stabilit în ce priveşte convocarea că intenţia părţilor materializată în art. 18 din actul constitutiv a fost să restrângă modalitatea de convocare numai la scrisoarea recomandată. În continuare a reţinut că prin nerespectarea actului constitutiv în legătură cu convocarea, hotărârea A.G.E.A. este afectată în tot de nulitate. În privinţa art. 125 din L.S.C. în forma sa actuală s-a stabilit că textul acestui articol este incompatibil cu forma sa de redactare întrucât consacră o posibilitate la care părţile pot să recurgă, în sensul că pot decide modalităţi restrictive de reprezentare tocmai pentru a proteja societatea de participarea unor terţi în adunările generale. Verificând ordinea de zi, Curtea a constatat că în convocatorul republicat s-a menţionat la pct. 3 „anularea acţiunilor SC M. C.F. SA”, iar în A.G.O.A. s-a decis împuternicirea Consiliului de Administraţie al societăţii de a cere SC A.T. SA convocarea adunării generale extraordinare în vederea anulării acţiunilor deţinute de SC M. CF SA la SC A.T. SA. A mai stabilit Curtea de Apel, că prin punctul 3 al ordinii de zi s-a dorit să se stabilească situaţia acţiunilor deţinute de societate la SC A.T. SA, acţiunile acesteia neputând fi anulate de societatea SC M. C.F. SA, ci numai de A.G.E.A. convocată de SC A.T. SA aşa încât acest demers în opinia Curţii nu atrage nulitatea A.G.E.A.
Împotriva deciziei nr. 97/2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti a declarat recurs pârâta SC M. C.F. SA, prin care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (5) (8) şi (9) C. proc. civ.
- În argumentarea motivului prevăzut de art. 304 alin. (5) C. proc. civ., recurenta a susţinut că decizia a fost pronunţată cu încălcarea art. 89 C. proc. civ., întrucât a fost citată pentru termenul din 9 iulie 2009 cu mai puţin de 48 de ore înainte de termenul la care s-a judecat pricina. A criticat recurenta şi dezlegarea dată acestei critici formulată în apel, pe care Curtea i-a respins-o.
Pentru încălcarea art. 89 C. proc. civ., recurenta a solicitat casarea deciziei şi a sentinţei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Dovadă a relei credinţe, în instrumentarea cauzei, a mai susţinut recurenta, este faptul că instanţa de fond s-a pronunţat fără ca la dosar să se afle dovada achitării taxei de timbru fiind astfel încălcate prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997.
- În dezvoltarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (8) şi (9) C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de apel nu a analizat susţinerile reclamantului şi nici dacă acestea se înscriu în categoria motivelor de nulitate absolută sau relativă. În privinţa convocării, recurenta a considerat că nu s-a încălcat nicio normă legală care să ocrotească un interes general astfel că trebuia verificat dacă s-a respectat termenul de 15 zile pentru promovarea acţiunii, conform cerinţelor art. 132 din Legea nr. 31/1990.
- Nu s-a verificat potrivit autoarei recursului, dacă reclamantul este acţionar. Prin primirea certificatului de la fila xx, instanţa i-a admis numai reclamantului proba cu înscrisuri fără să-i încuviinţeze şi cererea sa de probe, care nici nu a fost luată în discuţie fiindu-i încălcat dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii. În susţinerea acestei critici a invocat şi încălcarea art. 167 şi 294 C. proc. civ. Potrivit recurentei încălcarea acestor drepturi rezultă şi din faptul că nu i-au fost comunicate înscrisurile depuse de intimat pentru a le putea combate iar în termenul de pronunţare nu i s-a permis accesul la dosar, ceea ce demonstrează că i-a fost încălcat dreptul de a propune probe.
- Cu referire la art. 18 din actul constitutiv, a criticat interpretarea acestuia de către instanţele anterioare care au încălcat, în opinia sa, art. 117 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 31/1990. La data aprobării actului constitutiv recurenta a arătat că era în vigoare art. 117 alin. (4) din L.S.C. în forma nemodificată, ceea ce înseamnă că prin conţinutul său, convocarea prin scrisoare recomandată era prevăzută ca alternativă. În acelaşi sens a afirmat că acţionarii SC M. C.F. SA nu au avut intenţia de a limita modalităţile de convocare prin art. 18 din actul constitutiv, ci doar să ofere şi o altă alternativă de convocare fără ca această reglementare să aibă caracter imperativ.
În opinia recurentei, instanţa de apel a reţinut corect intenţia legiuitorului de a permite convocarea şi prin scrisoare recomandată însă consideră că a interpretat greşit intenţia părţilor la momentul întocmirii actului constitutiv în sensul că această convocare a devenit exclusivă.
În concluzie, recurenta a considerat că prin actul constitutiv s-a oferit o posibilitate de convocare prin scrisoare recomandată, această posibilitate fiind recunoscută şi prin art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, astfel că, în raport de argumentele expuse a solicitat admiterea recursului modificarea soluţiilor anterioare şi în fond respingerea acţiunii.
Intimatul a răspuns punctual la criticile formulate de recurentă arătând că este acţionar al societăţii conform dovezii de la dosar, că se află în proces cu recurenta (dosar nr. 249/1259/2010) pentru obligarea acesteia la eliberarea unui nou certificat constatator. Instanţa de apel, în opinia sa, a analizat şi aplicat corect dispoziţiile art. 132 alin. (2) şi (3), art. 117 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, şi art. 18 alin. (1) din actul constitutiv. Convocarea prin scrisoarea recomandată era prevăzută în actul constitutiv astfel că nu pot fi folosite celelalte mijloace de convocare dacă nu au fost prevăzute de actul constitutiv.
Recursul este fondat.
Dispoziţiile din Legea nr. 31/1990 a căror aplicare a fost criticată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reglementează convocarea adunărilor generale extraordinare sau ordinare, în forma de la data când a fost convocată A.G.E.A., aceste dispoziţii fiind raportate la art. 18 din actul constitutiv al societăţii recurente.
Art. 117 alin. (3) şi (4) din Legea societăţilor comerciale la data redactării art. 18 din actul constitutiv avea următorul conţinut: Adunarea Generală este convocată de consiliul de administraţie, respectiv de directorat, ori de câte ori este necesar.
Alin. (3) „Convocarea se publică în M. Of. al României, Partea a IV-a şi în unul din ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societăţii sau din cea mai apropiată localitate”.
Alin. (4) „Dacă toate acţiunile societăţii sunt nominative, convocarea poate fi făcută numai prin scrisoare recomandată sau, dacă actul constitutiv permite, prin scrisoare transmisă pe cale electronică…”.
Din dispoziţiile mai sus enunţate rezultă cu evidenţă faptul că prin alin. (3) al art. 117 din L.S.C. se instituie regula generală a dublei publicităţi, iar alineatul 4 instituie pentru societăţile care deţin acţiuni nominative posibilitatea de a se realiza convocarea prin scrisoare recomandată, dacă prin actul constitutiv nu s-a interzis în mod expres această modalitate de convocare.
În raport de aceste prevederi, prin art. 18 din actul constitutiv s-a prevăzut:
„Convocarea adunărilor generale ale acţionarilor, ordinară şi extraordinară se realizează în condiţiile Legii societăţilor comerciale, republicată şi în vigoare la data prezentului act, dispoziţii care se vor prelua şi aplica în mod corespunzător. Convocarea poate fi făcută numai prin scrisoare recomandată expediată..”.
Din redactarea art. 18 teza 1, redat mai sus, rezultă că nu a fost abandonată convocarea prin dublă publicitate prevăzută de alin. (3) (art. 117 ), care constituie regula în această materie, ci, dimpotrivă, aceasta a fost menţinută stipulându-se expres că dispoziţiile „se vor prelua şi aplica în mod corespunzător”. Prin teza a doua a art. 18 din actul constitutiv, rezultă că acţionarii au recurs şi la posibilitatea oferită de alin. (4) din aceeaşi lege, ca alternativă, de a realiza convocarea adunărilor generale „numai prin scrisoare recomandată” dând eficienţă şi dispoziţiilor art. 117 alin. (6) din aceeaşi lege, dispoziţii care admit această derogare în măsura în care prin actul constitutiv nu s-a interzis modalitatea respectivă de convocare.
Aşadar, admiterea acestei modalităţi de convocare nu transformă opţiunea posibilă în „normă” exclusivă câtă vreme în actul constitutiv aceasta a fost instituită ca o posibilitate alături de convocarea prin dublă publicitate. În măsura în care s-ar fi urmărit ca această modalitate de convocare prin scrisoare recomandată să fie exclusivă, acest lucru s-ar fi menţionat în mod expres în actul constitutiv renunţându-se la expresia „poate fi făcută”. În acest context introducerea conjuncţiei „şi” în textul art. 117 alin. (4) nu schimbă semnificaţia posibilităţii de alegere prin actul constitutiv a modalităţii de convocare prin scrisoare recomandată, iar posibilitatea ca această convocare să devină exclusivă este lăsată la latitudinea voinţei exprimată în actul constitutiv.
Revenind la redactarea tezei 2 din actul constitutiv prin care s-a prevăzut că „poate fi făcută” convocarea numai prin scrisoare recomandată dar fără să se renunţe la regula convocării prin dublă publicitate, Înalta Curte va reţine că voinţa exprimată a fost aceea a convocării şi prin scrisoare recomandată. Aceasta înseamnă că nu a fost exclusă convocarea prin dublă publicitate cum greşit au apreciat instanţele anterioare, aşa încât se va reţine că utilizarea acestei modalităţi de convocare este legitimă şi în acord cu actul constitutiv.
Rezumând argumentele de mai sus se impune concluzia că în cazul A.G.E.A. a cărei nulitate se solicită nu au fost încălcate prevederile art. 117 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 31/1990 şi art. 18 din actul constitutiv, aşa încât criticile din recurs bazate pe motivele de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., sunt întemeiate, soluţiile fiind date cu aplicarea greşită a legii ca urmare a interpretării greşite a dispoziţiilor mai sus examinate.
2. Critica vizând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (5) C. proc. civ., este nefondată întrucât data înmânării actului de procedură se raportează la data înscrisă pe acesta şi nu la datele cuprinse în registrele părţilor. Prin urmare, dispoziţiile art. 89 alin. (1) C. proc. civ., nu au fost încălcate, faţă de data de 1 iulie 2009, citaţia fiind înmânată cu respectarea termenului de 5 zile.
3. În privinţa depunerii taxei de timbru, recurenta a arătat că s-au încălcat dispoziţiile legale, respectiv art. 20 din Legea nr. 146/1997, cu referire la momentului plăţii taxei de timbru. Critica nu va fi reţinută. Aspectele legate de timbraj în primă instanţă, în măsura în care taxa a fost achitată nu pot să constituie critică în recurs, o astfel de susţinere fiind doar speculativă, fără eficienţă în plan procedural din moment ce nu se poate solicita aplicarea sancţiunii anulării cererii ca netimbrată.
4. Celelalte critici privind verificarea calităţii de acţionar nu au nici un suport legal şi nu se înscriu în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., pentru a fi analizate. Combaterea probelor depuse în faţa celorlalte instanţe nu vizează chestiuni de nelegalitate prin raportare la cerinţele punctelor 8 şi 9 invocate. Fiind susţineri care vizează netemeinicia, în condiţiile în care punctul 10 al art. 304 a fost abrogat, acestea nu vor fi reţinute.
5. În fine, analiza art. 132 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990 nu se impune a fi făcută întrucât problema de drept esenţială din acest recurs a fost analizată la punctul (1). Totuşi, trebuie făcută precizarea că nulitatea care viza modalitatea de convocare nu este absolută şi că în măsura în care prin actul constitutiv s-au ales ambele modalităţi de convocare, iar A.G.E.A. a fost convocată fără să se apeleze la alternativa „prin scrisoare recomandată”, nu s-au încălcat dispoziţiile art. 117 alin. (3) şi (4) din aceeaşi lege şi nici actul constitutiv.
În consecinţă, potrivit art. 312 raportat la art. 304 alin. (8) şi (9) C. proc. civ., recursul se va admite în sensul dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC M. C.F. SA PITEŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 97/ A-C din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, modifică decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de pârâta împotriva sentinţei nr. 33/ CC din 9 iulie 2009 a Tribunalului Comercial Argeş, schimbă în tot sentinţa apelată şi respinge acţiunea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1982/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1136/2010. Comercial → |
|---|
