ICCJ. Decizia nr. 1982/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1982/2010
Dosar nr. 9252/1/2009
Ședința publică de la 27 mai 2010
Asupra contestației în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2886 din 12 noiembrie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. SA Constanța împotriva Deciziei nr. 10/MF din 28 octombrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.
A admis recursul declarat de pârâta CN A.P.M. SA Constanța împotriva aceleiași decizii, a modificat decizia în sensul admiterii apelului pârâtei CN. A. P. M. SA Constanța, a schimbat în parte sentința, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea reclamantei față de această pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive. A menținut în rest dispozițiile sentinței.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea SC A. SA Constanța solicitând anularea deciziei și fixarea unui termen pentru soluționarea recursurilor.
În dezvoltarea în fapt a contestației în anulare s-au susținut următoarele:
- Instanța de recurs nu a ținut seama de motivele de fapt și de drept invocate de recurenta-contestatoare în conformitate cu art. 616 C. civ., 617 C. civ. și O.G. nr. 43/1997, privind regimul drumurilor.
- A solicitat: a) să se precizeze de expert prejudiciul lunar echivalent lipsei de folosință a suprafeței de 8.100 mp reprezentând spații de depozitare; justificarea scăderii din circuitul economic a suprafeței de 8.100 mp pentru o proprietate de 3.200 mp fără a ține cont de legislația în vigoare; b) efectuarea unei noi expertize tehnice.
- Instanța a tratat diferit cele două fonduri aservite deși fac parte din platforma portuară, domeniu public al statului administrat de CN A.P.M. SA Constanța.
- Hotărârea este rezultatul unei greșeli materiale de acordare a unei servituți de trecere pe domeniul public al statului impunându-se casarea deciziei și analizarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Intimata, CN A.P.M. SA Constanța a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Intimata SC W. C. SRL Constanța a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată, cu 2.000 RON cheltuieli de judecată.
Contestația în anulare este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit art. 318 alin. (1) teza I-a C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor și interpretare a dispozițiilor legale.
În speță contestatoarea a invocat o greșită analizare a servituții de trecere pe domeniul public al statului și o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale, erori de drept ce nu pot fi analizate în cadrul contestației în anulare.
Cât privește cel de-al doilea motiv al contestației - art. 318 teza a II-a C. proc. civ. - Înalta Curte îl apreciază ca nefondat.
Conform art. 318 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Din considerentele deciziei atacate rezultă că au fost analizate și motivate criticile invocate de recurentă fundamentate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Promovarea acestei căi de atac extraordinare de către contestatoare este rezultatul unei interpretări greșite a dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.
Sub acest aspect este necesară sublinierea deosebirii dintre „motivele de casare sau de modificare”, la care se referă art. 318 C. proc. civ. și argumentele de fapt și de drept care oricât de larg ar fi dezvoltate sunt întotdeauna subsumate motivului de modificare sau de casare pe care îl sprijină.
De asemenea, instanța de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurentă în dezvoltarea unui motiv de modificare sau de casare pentru a răspunde printr-un considerent comun.
În speță contestatoarea reproșează instanței de recurs fie că nu a analizat anumite argumente, fie a aplicat și interpretat greșit dispozițiile legale - art. 616, 617 C. civ., O.G. nr. 43/1997.
Aceste aspecte nu pot fi considerate „omisiuni” în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. ci eventual greșeli de judecată ce nu pot fi invocate și cercetate pe calea contestației în anulare.
În consecință Înalta Curte apreciază contestația în anulare ca nefondată urmând a o respinge, nefiind întrunite cerințele și condițiile art. 318 C. proc. civ.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C. proc. civ. se va obliga contestatoarea să plătească intimatei SC W. C. SRL Constanța - 2.000 RON cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A. SA Constanța împotriva Deciziei nr. 2886 din 12 noiembrie 2009 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția comercială.
Obligă contestatoarea să plătească intimatei SC W.C. SRL Constanța suma de 2000 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1979/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1105/2010. Comercial → |
|---|
