ICCJ. Decizia nr. 1216/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1216/2010
Dosar nr. 1296/57/2007
Şedinţa de la 14 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Revizuenta SC S. SA Copşa Mică, prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie şi Agricultură a Judeţului Sibiu – Tribunalul Arbitral a solicitat în contradictoriu cu intimata SC C.I. SRL Braşov prin lichidator SC C.C. SRL Săcele ca prin cererea de revizuire promovată, schimbarea în totalitate a hotărârii arbitrale nr. 2 din 10 aprilie 2003 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial – C.C.I.A. Sibiu, în sensul respingerii cererii formulată de intimată.
Prin Hotărârea arbitrală nr. 4 din 26 iulie 2007, Curtea de Arbitaj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură a Judeţului Sibiu - Tribunalul Arbitral, pronunţată în dosarul nr. 2/2007, s-a admis cererea de revizuire formulată de revizuentă SC S. SA Copşa Mică în contradictoriu cu intimata SC C.I. SRL Braşov prin lichidator SC C.C. SRL Săcele şi s-a anulat Hotărârea nr. 2/2003 a Curţii de Arbitraj Comercial Sibiu, prin care pârâta SC S. SA Copşa Mică a fost obligată să plătească reclamantei contravaloarea actualizată a cantităţii de 661,735 kg zinc în sumă de 17.981.668.332 lei şi procedând la rejudecarea cauzei a respins cererea arbitrală formulată de reclamanta SC C.I. SRL Braşov.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa arbitrală a reţinut următoarele:
Cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire formulată împotriva unei hotărâri arbitrale, s-a apreciat că este competentă să judece o astfel de cerere de vreme ce aceeaşi instanţă arbitrală a judecat fondul litigiului, iar potrivit art. 322 C. proc. civ., cererea de revizuire este de competenţa instanţei care judecând cauza evocă fondul.
Referitor la îndeplinirea condiţiilor de revizuire pe temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv că s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, s-a apreciat că sentinţa civilă nr. 1207/C/2004 a Tribunalului Sibiu, prin care s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 5446/1998 şi a actelor ce derivă din acestea, reprezintă un act nou.
Rejudecând acţiunea de fond, în contextul sentinţei civile nr. 1207/2004, s-a apreciat ca aceasta este neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.
Cererea de suspendare a executării hotărârii arbitrale a fost respinsă ca rămasă fără obiect, având în vedere că la acel termen s-a judecat pe fond cererea de revizuire.
Hotărârea de revizuire a fost dată cu opinia separată a unuia dintre judecători în sensul respingerii cererii ca inadmisibilă, având în vedere dispoziţiile imperative ale art. 364 C. proc. civ., care consacră o singură cale de desfiinţare a unei hotărâri arbitrale, respectiv acţiunea în anulare.
În situaţia în care, s-ar trece peste dispoziţiile art. 364 C. proc. civ., cererea de revizuire este neîntemeiată, întrucât în speţă nu sunt aplicabile cele două ipoteze ale pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărârii, reclamanta SC C.I. SRL prin lichidator SC C.C. SRL Săcele a formulat cerere de anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 364 C. proc. civ.
Prin sentinţa comercială nr. 2/ F din 6 iunie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, a admis acţiunea în anulare formulată de SC C.I. SRL prin lichidator SC C.C. SRL Săcele; a dispus anularea Hotărârii nr. 4 din 26 iulie 2007 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură a Judeţului Sibiu şi procedând la rejudecarea cererii de revizuire formulată de revizuenta SC S. SA Copşa Mică împotriva Hotărârii arbitrale nr. 2 din 10 aprilie 2003 a Curţii de Arbitraj de pe lângă C.C.I.A. a Jud. Sibiu, a respins-o ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de apel a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 364 C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată exclusiv („numai”) pe calea acţiunii în anulare, fiind exclusă orice posibilitate de exercitare a căilor de atac din dreptul comun.
Prin urmare, instanţa de apel a apreciat că, judecarea de către instanţa arbitrală a unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., reprezintă o încălcarea a dispoziţiilor imperative ale legii.
Totodată, s-a apreciat că, chiar dacă, contrar celor menţionate, s-ar reţine admisibilitatea revizuirii de drept comun reglementată de art. 322 C. proc. civ., împotriva unei hotărâri arbitrale, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de aplicabilitate a revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocat de revizuentă, cererea acesteia fiind neîntemeiată.
S-a constatat că sentinţa civilă nr. 1207/2004 a Tribunalului Sibiu invocată cu titlu de act nou nu a existat la data pronunţării hotărârii arbitrale a cărei revizuire se cere, astfel încât această primă condiţie de revizuire nu este aplicabilă în cauză.
S-a mai avut în vedere că nici cea de-a doua situaţie prevăzută de dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., privitoare la cazul în care a fost desfiinţată sau modificată o hotărâre a unei instanţe, pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere nu se regăseşte în cauză de vreme ce prin sentinţa nr. 1207/2004 a Tribunalului Sibiu nu s-a modificat sau desfiinţat o hotărâre judecătorească, ci unele înscrisuri sub semnătură privată.
Sub acest aspect, este de observat şi faptul că sentinţa invocată de revizuentă cu titlu de act nou trebuia să existe înainte de darea hotărârii arbitrale a cărei revizuire se cere (şi care să nu fi putut fi înfăţişată instanţei pentru un motiv mai presus de voinţa sa) ceea ce nu este cazul în speţă, fiind evident că această sentinţă este ulterioară hotărârii arbitrale.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta SC S. SA Copşa Mică a formulat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi reţinerea cauzei spre judecare cu consecinţa respingerii acţiunii în anulare.
Prin completarea motivelor de recurs, depuse la dosarul cauzei, la data de 27 iunie 2008, recurenta şi-a întemeiat recursul şi pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurenta consideră că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor procedurale privind judecata în prima instanţă a dispoziţiilor privind soluţionarea excepţiilor invocate, respectiv excepţia necompetenţei materiale, litispedenţei, netimbrării şi tardivităţii.
Astfel, se arată că din notele grefierului cât şi din conţinutul încheierii din data de 30 mai 2008 rezultă că instanţa a rămas în pronunţare pe excepţia tardivităţii la ora 1130, rămânând astfel în deliberare pe această excepţie dirimantă, însă, instanţa a dispus continuarea dezbaterilor, în aceeaşi zi, la ora 1500, când de fapt acestea au fost închise la ora 1130.
Recurenta, mai arată că, prin încheierea din 30 mai 2008 instanţa recunoaşte faptul că nu avea cunoştinţă de repunerea cauzei pe rol sau a deschiderii dezbaterilor printr-o deducţie total nejuridică.
Se susţine că după respingerea excepţiei tardivităţii, ca urmare a celor două înscrisuri depuse de reclamantă după închiderea dezbaterilor, respectiv dovada comunicării hotărârii şi o adeverinţă, care fără a mai fi puse în discuţia părţilor, instanţa a trecut la judecata celorlalte două excepţii invocate, necompetenţa materială şi litispedenţa care trebuiau soluţionate în condiţiile art. 137 C. proc. civ. şi nu prin aprecierea că invocând excepţia tardivităţii, intimata SC S. SA Copşa Mică a renunţat la susţinerea acestora. Instanţa, deliberând, a respins excepţiile ca nefondate însă fără a le motiva, după care a trecut la judecarea cauzei în fond.
Prin urmare, recurenta consideră că prima instanţă a încălcat în mod flagrant dreptul cu privire la apărare prevăzut de art. 21 din Constituţie, art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., art. 156 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile procedurale cu privire la închiderea dezbaterilor prevăzute de art. 150 C. proc. civ., repunerea pe rol a cauzei prevăzută de art. 151 C. proc. civ., cu referire la art. 153 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., precum şi cele referitore la excepţiile de necompetenţă prevăzute de art. 158 şi art. 162, de litispendenţă prevăzute de art. 163 C. proc. civ. şi timbraj prevăzute de art. 20 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997 şi Regulamentul Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ Industrie şi Agricultură Sibiu.
Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs depuse în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente:
Din examinarea practicalei din data de 30 mai 2008, rezultă că instanţa de anulare a pus în discuţia ambelor părţi excepţia tardivităţii acţiunii în anulare invocată verbal de pârâta SC S. SA Copşa Mică, rămânând astfel în pronunţare pe această excepţie.
Ulterior, după înregistrarea la registratura instanţei a unor înscrisuri în combaterea excepţiei tardivităţii depuse de către reclamantă, instanţa a reluat dezbaterile la ora 1500, când în loc să se pronunţe pe excepţia tardivităţii acţiunii în anulare s-a pronunţat pe fondul cauzei, fără a fi pusă în discuţia ambelor părţi. Astfel că, prin sentinţa pronunţată, instanţa de apel a soluţionat în mod nelegal pricina pe fond, încălcând astfel dreptul la apărare al pârâtei.
Procedând în acest mod, instanţa a încălcat principiul contradictorialităţii, care asigură implicit şi respectarea dreptului la apărare, ceea ce atrage nulitatea hotărârii pronunţate.
Instanţa de anulare, în virtutea rolului său activ, astfel cum acesta este reglementat de dispoziţiile art. 129 C. proc. civ., constatând că pârâta nu era prezentă la redeschiderea dezbaterilor avea obligaţia să repună cauza pe rol şi să dispună citarea tuturor părţilor, tocmai pentru a fi asigurat dreptul la apărare şi la contradictorialitatea dezbaterilor.
Prin urmare, se apreciază că instanţa a aplicat în mod eronat prezumţia cunoaşterii pârâtei a unei eventuale repuneri a cauzei pe rol sau a redeschiderii dezbaterilor, precum şi raţionamentul potrivit căruia prin invocarea în şedinţă publică a excepţiei tardivităţii se poate trage concluzia că pârâta a renunţat la celelalte excepţii invocate prin întâmpinare, respectiv cea a necompetenţei materiale a curţii de apel şi cea a litispedenţei.
În raport cu cele arătate şi având în vedere dispoziţiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul pârâtei, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC S. SA Copşa Mică împotriva sentinţei nr. 2/ F din 6 iunie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1214/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1219/2010. Comercial → |
|---|
