ICCJ. Decizia nr. 1113/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1113/2010
Dosar nr. 10157/1/2010
Şedinţa publică din 15 martie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, creditoarea SC E.F.I.F.N.B. SA, în contradictoriu cu lichidatorul judiciar E.X.I.P.U.R.L., desemnat să administreze procedura insolvenţei debitoarei SC B.R.A.P. SRL, a solicitat instanţei a se dispune ridicarea suspendării acţiunilor judiciare şi extrajudiciare pentru realizarea creanţei creditoarei asupra averii debitoarei şi valorificarea imediată a bunului imobil proprietatea debitoarei, constând în teren arabil în extravilan cu casă şi sere, situat în Salonta, Judeţul Bihor, conform contractului de garanţie imobiliară din dosarul 2876/2008, Biroul de Carte Funciară Salonta.
Prin sentinţa nr. 2219 din 11 noiembrie 2009 Tribunalul Bihor, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea formulată de creditoare şi pe cale de consecinţă, a dispus suspendarea acţiunilor judiciare şi extrajudiciare pentru realizarea creanţei creditoarei asupra averii debitoarei şi valorificarea imediată a bunului imobil proprietatea debitoarei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs debitoarea SC B.R.A.P. SRL, iar Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis ca fondat recursul debitoarei, în sensul că a respins cererea formulată de creditoarea SC E.F.I.F.N.B. SA TIMIŞOARA.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, debitoarea SC B.R.A.P. SA a solicitat instanţei prelungirea termenului pentru depunerea intenţiei de reorganizare, întrucât până la această dată nu a avut cunoştinţă despre deschiderea procedurii insolvenţei, deoarece notificările trimise de administratorul judiciar nu au ajuns niciodată în posesia administratorului.
Creditoarea SC E.F. a invocat în faţa tribunalului, excepţia inadmisibilităţii planului de reorganizare, având în vedere dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006.
Prin sentinţa comercială nr. 1511/F din 28 mai 2010 Tribunalul Bihor, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins cererea debitoarei pentru prelungirea termenului pentru depunerea intenţiei de reorganizare a activităţii, a admis excepţia inadmisibilităţii depunerii planului de reorganizare de către debitoarea SC B.R.A.P. SRL şi a respins ca inadmisibilă cererea debitoarei de propunere şi depunere a planului de reorganizare a activităţii; în baza art. 94 alin. (5) din Legea nr. 85/2006 a dispus trecerea debitoarei în procedura generală a falimentului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs debitoarea SC B.R.A.P. SRL, iar Curtea de Apel Oradea, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 598/C din 11 octombrie 2010 a admis ca fondat recursul debitoarei, a casat cu trimitere pentru o nouă judecare la instanţa de fond, sentinţa atacată.
Creditoarea SC E.F.I.F.N.B. SA TIMIŞOARA a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 598/C din 11 octombrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, solicitând schimbarea în tot a deciziei atacată, cu consecinţa respingerii recursului declarat de debitoarea SC B.R.A.P. SRL SALONTA, şi menţinerea sentinţei nr. 1511/2010.
Prin criticile formulate, revizuenta a susţinut că pronunţând Decizia sus evocată, instanţa a ignorat autoritatea de lucru judecat existentă în speţă şi semnalată prin notele de şedinţă, având în vedere următoarele motive:
Prin sentinţa nr. 2219/2009, Tribunalul Bihor a admis cererea de ridicare a suspendării acţiunilor judiciare şi extrajudiciare şi valorificarea imediată a bunului imobil aparţinând debitoarei, constatând că debitoarea este decăzută din dreptul de a depune un plan de reorganizare.
Prin Decizia nr. 248/2010 pronunţată în cadrul recursului declarat împotriva sentinţei sus menţionată, instanţa de recurs a apreciat că nu se poate pronunţa asupra cererii privind repunerea în termenul de a propune un plan de reorganizare, deoarece obiectul cauzei este reprezentat de ridicarea suspendării acţiunilor judiciare şi extrajudiciare, iar nu respingerea ca tardiv a unui plan de reorganizare. Prin urmare, dispoziţia instanţei de fond, a rămas nemodificată prin Decizia pronunţată în recurs.
Înalta Curte, a luat în examinare excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, în raport de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. şi a reţinut:
În raport de actul de investire al instanţei, respectiv cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în ceea ce priveşte termenul în care se poate promova revizuirea sunt aplicabile dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care dispun în sensul că termenul este de o lună şi se socoteşte de la data comunicării hotărârii definitive, iar în cazul în care hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare.
În speţa dedusă judecăţii, Decizia nr. 598/C din 11 octombrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, prin care a fost admis ca fondat recursul declarat de debitoarea SC B.R.A.P. SRL SALONTA, fiind casată sentinţa nr. 1511/F/2010 a Tribunalului Bihor, cu trimitere spre rejudecare, a fost pronunţată la data de 11 octombrie 2010, termen de la care se socoteşte termenul de o lună prevăzut pentru formularea cererii de revizuire.
În raport de aceste considerente, formularea cererii de revizuire la data de 10 decembrie 2010, peste termenul de o lună instituit de dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., atrage sancţiunea tardivităţii cererii de revizuire.
În consecinţă, Înalta Curte constată că revizuenta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de lege, astfel încât în raport de dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca tardiv formulată.
Constatând culpa procesuală a revizuentei în declanşarea litigiului de faţă şi în raport de cererea formulată de intimata SC B.R.A.P. SRL SALONTA, în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga revizuenta la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum au fost dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta SC E.F. – I.F.N.B. SA TIMIŞOARA împotriva deciziei nr. 598/C din 11 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulată.
Obligă revizuenta la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC B.R.A.P. SRL SALONTA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1112/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1114/2010. Comercial → |
|---|
