ICCJ. Decizia nr. 1727/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1727/2010
Dosar nr. 1082/1/2010
Şedinţa publică de la 13 mai 2010
Asupra contestaţiei în anulare, de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la 8 februarie 2010 contestatoarea D.G.F.P. a judeţului Iaşi a solicitat anularea Deciziei nr. 151 din 20 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, dată în contradictoriu cu intimata SC A.S.C. SA Tg. Frumos .
În motivarea contestaţiei, întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi art. 318 teza I C. proc. civ., se arată că prin decizia nr. 151 din 20 ianuarie 2010 a fost constatată nulitatea recursului său, formulat împotriva deciziei comerciale nr. 49 din 15 iunie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, instanţa de recurs reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Contestatoarea apreciază că această decizie a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale de citare a intimatei reclamante SC A.S.C. SA, societate faţă de care era deschisă procedura insolvenţei - sentinţa comercială nr. 136/S din 10 martie 2009 a Tribunalului Iaşi - şi pentru care fuseseră numit administrator judiciar, care însă nu a fost citat de instanţa de recurs, deşi instanţa de apel îl citase în mod corect şi în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 85/2006.
Prin cel de-al doilea motiv al contestaţiei, contestatoarea apreciază că dezlegarea dată de instanţa de recurs este rezultatul unei greşeli materiale deoarece, chiar dacă ea a indicat în antetul recursului său că cererea se adresează Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, acest fapt se datorează unei erori materiale, rezultând fără dubiu din conţinutul cererii de recurs că ea a înţeles să critice Decizia nr. 49 din 15 iunie 2009 a Secţiei comerciale a instanţei de apel.
Pe de altă parte cererea sa de recurs întruneşte toate cerinţele formale impuse de art. 3021C. proc. civ., inclusiv motivele de nelegalitate, recursul său fiind, de asemenea, motivat în termen, aşa încât nu se putea reţine că recursul său este nul.
În final, contestatoarea precizează că motivele contestaţiei sunt strict formulate în raport de normele legale procedurale ce sancţionează cu nulitate cererea de recurs şi nu în raport de argumentarea deciziei contestate, motivare care însă nu îi este cunoscută la data formulării contestaţiei, dar care, atunci când îi va ajunge la cunoştinţă, va determina complinirea criticilor aduse.
Ulterior, deşi dosarul în care s-a pronunţat decizia contestată s-a ataşat prezentei cauze, iar decizia a fost redactată încă din 10 februarie 2010, contestatoarea nu a complinit motivarea iniţială.
Contestaţia în anulare este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate pe calea contestaţiei în anulare atunci când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii.
În speţă, din dosarul de recurs, ataşat contestaţiei de faţă, rezultă că pentru termenul din 20 ianuarie 2010, când s-a judecat recursul, procedura de citare a recurentei contestatoare a fost legal îndeplinită la 6 octombrie 2009 (f. 8 dosar) citaţia fiind înmânată contestatoarei prin serviciul registratură, iar intimata SC A.S.C. SA a fost citată prin afişare, (f. 9 dosar), iar dovada că a luat cunoştinţă de termenul fixat pentru judecata recursului la 20 ianuarie 2010, o probează însăşi cererea acesteia formulată la 18 ianuarie 2010 pentru acordarea unui termen, cerere în care este menţionat expres termenul de judecată (f. 10).
În atare situaţie contestatoarea greşit susţine că intimata nu a fost legal citată, cu atât mai mult cu cât ea nu probează vătămarea pe care ar fi suferit-o, în condiţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., o eventuală viciere a procedurii de citare a părţii adverse.
În atare situaţie Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., contestaţia în anulare formulată pe acest aspect neputând fi primită.
Cât priveşte cel de-al doilea motiv invocat, întemeiat pe dispoziţiile art. 318 teza I C. proc. civ. Curtea îl apreciază ca nefondat deoarece instanţa de recurs a apreciat, având în vedere criticile invocate de recurentă, că acestea reprezintă o reiterare a apărărilor din prima fază procesuală şi nu o critică adusă deciziei din apel care ar putea fi încadrate în vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., caz în care ar fi putut deveni incidente dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
În atare situaţie contestatoarea, care de altfel a formulat contestaţia fără a fi în cunoştinţă de argumentarea instanţei de recurs, nu poate invoca greşeala materială avută în vedere de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., ci, eventual, o greşeală de judecată, aspect ce nu poate fi reformat pe această cale de atac.
În consecinţă, Curtea va respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată, apreciind că motivele invocate nu se încadrează în dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de D.G.F.P. a Judeţului Iaşi împotriva Deciziei nr. 151 din 20 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1726/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1728/2010. Comercial → |
|---|
