ICCJ. Decizia nr. 1737/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1737/2010
Dosar nr. 46015/3/2009
Şedinţa de la 13 mai 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Creditoarea Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Vaslui a solicitat intrarea în procedura generală a insolvenţei a debitoarei SC P.I. SRL Vaslui pentru creanţa certă, lichidă şi exigibilă în sumă de 37.383 lei, desemnarea unui administrator judiciar, stabilirea datei Adunării Generale a Creditorilor, lichidarea averii, recuperarea pe calea procedurii de insolvenţă a creanţelor bugetare, majorărilor şi penalităţilor de întârziere pentru sumele pe care le datorează bugetului consolidat al statului.
Tribunalul Vaslui, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că debitoarea şi-a schimbat sediul în localitatea Măgurele, str. Călugăreni, jud. Ilfov şi cum potrivit dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 85/2006, toate procedurile prevăzute de această lege, cu excepţia recursului prevăzut de art. 8, sunt de competenţa tribunalului în a cărei rază teritorială îşi are sediul debitoarea, a apreciat că litigiul este de competenţa Tribunalului Bucureşti în a cărei rază teritorială se află debitoarea după schimbarea sediului.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a comercială, a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, ridicată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, pentru efectuarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a comercială, a reţinut că art. 6 din Legea nr. 85/2006 stabileşte competenţa de judecată a tribunalului în raza căruia se află sediul debitorului la data introducerii cererii creditorului, schimbarea ulterioară a sediului nefiind în măsură să aducă modificări în competenţa de soluţionare a cauzei.
Asupra conflictului negativ de competenţă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Conform art. 6 alin. (1) din Legea 85/2006 „toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepţia recursului prevăzut de art. 8 sunt de competenţa secţiei de insolvenţă a tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul comerţului ... şi sunt exercitate de judecătorul sindic”. Ca urmare art. 6 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 reglementează competenţa teritorială de soluţionare a litigiilor prevăzute de legea privind procedura insolvenţei, stabilind instanţa care trebuie sesizată cu cererea de chemare în judecată.
Textul invocat nu cuprinde o dispoziţie expresă în sensul modificării competenţei teritoriale a instanţei care a fost investită cu soluţionarea cererii şi cum acesta nu distinge o astfel de situaţie, instanţa nu se poate substitui legiuitorului sau adăuga la lege.
Este de netăgăduit că normele privind competenţa teritorială îşi produc efectele la momentul sesizării instanţei cu cererea de chemare în judecată, fapt confirmat şi de art. 5 C. proc. civ., care este reglementarea generală în materia procedurii civile şi care prevede că: „cererea se face la instanţa domiciliului …”.
Ca urmare, în situaţia modificării sediului debitoarei, ca în cazul de faţă, dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 85/2006 nu mai sunt incidente analizei competenţei teritoriale, deoarece competenţa teritorială este determinată de domiciliul debitoarei la data sesizării instanţei cu cererea introductivă, împrejurare faţă de care Tribunalul Vaslui este competent teritorial în soluţionarea litigiului.
În aceste împrejurări,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Vaslui.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1730/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1780/2010. Comercial → |
|---|
