ICCJ. Decizia nr. 1784/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1784/2010
Dosar nr. 2355/112/2007
Şedinţa publică de la 19 mai 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 623 din 3 iulie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2355/112/2007 al Tribunalului Bistriţa - Năsăud, s-a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei C.M.P., ridicată de pârâta SC E. SRL Beclean, cu privire la contractul de colaborare încheiat între părţi la 11 mai 2004, şi la contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 7 iunie 2004 de notarul public C.C.D.
S-a respins ca neîntemeiată acţiunea în rezoluţiune formulată de reclamanta C.M.P. Beclean în contradictoriu cu pârâta SC E. SRL Beclean, cu privire la contractul de colaborare din 11 mai 2004, contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 7 iunie 2004 de Biroul notar Public C.C.D., antecontractul de vânzare - cumpărare şi contractul de schimb, ambele din 5 septembrie 2006.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 7.100 lei.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel ambele părţi.
Prin Decizia civilă nr. 199 din 10 decembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ambele apeluri, ca nefondate, menţinând hotărârea primei instanţe şi compensând cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel a reţinut, în esenţă, în privinţa apelului formulat de SC E. SRL Beclean că cu privire la contractul de vânzare - cumpărare şi incidenţa rezoluţiunii acestuia curtea de apel a observat că reclamanta şi pârâta au încheiat contractul de colaborare cu obiectul precizat în contract că din această perspectivă poate fi calificată obligaţia stipulată sub condiţie rezolutorie ca fiind îndeplinită, iar în privinţa contractului de colaborare se poate reţine că acesta a fost executat sau cel puţin nu se poate reţine o culpă serioasă pârâtei pentru imposibilitatea executării complete a acestuia dat fiind culpa reclamantei, aşa cum s-a arătat în precedent. De altfel, acest din urmă contract presupunea cooperarea şi colaborarea dintre părţi cu privire la executarea întocmai a clauzelor sale. Or, reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor presupunea o acţiune şi colaborare din partea reclamantei care aşa cum s-a relevat anterior a lipsit.
În ceea ce priveşte celelalte două contacte încheiate la 5 septembrie 2006: antecontractul de vânzare - cumpărare şi respectiv contractul de schimb, curtea de apel a constatat că reclamanta nu a invocat niciun motiv care să afecteze fiinţa acestora şi nici care să fie compatibil cu instituţia rezoluţiunii judiciare. De altfel, acestea nici nu au fost afectate de vreo condiţie specială de rezoluţiune afară de condiţia de drept comun consacrată la art. 1020 C. civ.
De altfel, din conţinutul celor două contracte se constată că acestea nu au o dependenţă de primele două şi drept urmare nu se poate reţine cu temei ca ar fi incident principiul de drept consacrat de adagiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis.
În privinţa apelului formulat de pârâtă a reţinut că această parte deşi invocă aspecte legate de excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în privinţa cererii de rezoluţiune a contractelor încheiate în 2004, aceasta nu justifică interesul în promovarea cererii de apel, necăzând în pretenţii.
Ca urmare, reclamanta C.M.P. Beclean a formulat, în termenul legal, recurs, invocând ca temei de drept, dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. arătând, în esenţă, în dezvoltarea criticilor formulate că instanţa de apel a reţinut greşit prin interpretarea trunchiată a probelor, că nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi nu a reţinut, dimpotrivă culpa celeilalte părţi, faţă de obligaţiile asumate prin contractele încheiate, pe care le-a analizat, nejustificat, în mod separat.
Intimata - pârâtă a formulat întâmpinare solicitând respingerea acestuia, ca nefondat.
Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţie excepţia nulităţii recursului, conform art. 3021alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Potrivit acestui text de lege, cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Pentru a se casa sau modifica hotărârea, recursul nu se poate limita doar la indicarea textului de lege, condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând posibilitatea încadrării lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Din observarea cererii de recurs, rezultă că recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., potrivit cărora modificarea se poate cere când instanţa interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia (pct. 8) respectiv când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (pct. 9).
Din dezvoltarea motivelor rezultă că recurenta se referă la modul de interpretare al probelor inclusiv a obligaţiilor din contracte privite tot ca probă, nearătând în concret în ce a constat eventual interpretarea eronată a voinţei părţilor pentru a le putea încadra în motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., respectiv în ce a constat aplicarea greşită a legii, critică incidentă motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Constatând, deci, că recurenta nu s-a conformat cerinţelor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., nefiind posibilă reaprecierea probelor, faţă de natura căii de atac a recursului, care nu are caracter devolutiv, Înalta Curte va da eficienţă textului de lege şi se va constata nulitatea cererii de recurs.
Văzând şi art. 274 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta C.M.P. Beclean, împotriva Deciziei Curţii de Apel Cluj nr. 199 din 10 decembrie 2009.
Obligă recurenta să plătească intimatei - pârâte SC E. SRL Beclean suma de 5.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1782/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1785/2010. Comercial → |
|---|
