ICCJ. Decizia nr. 1916/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1916/2010
Dosar nr. 866/1/2010
Şedinţa publică de la 25 mai 2010
Deliberând asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Prin contestaţia în anulare înregistrată la această instanţă, în data de 2 februarie 2010, contestatoarea P.I.C. a solicitat în temeiul art. 318 C. proc. civ. anularea Hotărârii nr. 16 din 12 ianuarie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
În motivarea cererii contestatoarea susţine că instanţa de recurs dintr-o greşeală materială a fost obligat-o pe recurentă la 5.950 euro echivalentul în lei la data plăţii în loc de 11.900 euro cu titlu de cheltuieli de judecată.
Contestatoarea invocă eroarea materială arătând că la dosar a depus documente care fac dovada cheltuielilor de judecată în sumă de 11.900, iar nu de 5.950 euro la cât a fost obligată recurenta, aşa încât contestaţia în anulare este admisibilă în baza art. 318 C. proc. civ.
Mai critică contestatoarea obligarea la cheltuieli de judecată în euro, deşi nu a solicitat aceasta iar potrivit regulamentelor bancare plăţile se fac în lei.
Intimata CN I.N. SA a depus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant faţă de faptul că cererea de faţă este semnată de avocat şi de prevederile art. 82 şi respectiv art. 112 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi art. 133 C. proc. civ. şi excepţia inadmisibilităţii întrucât situaţia evocată nu se încadrează în art. 318 C. proc. civ., aceasta nefiind o greşeală materială ci o greşeală de judecată, de apreciere a probelor.
Pe fond susţine intimata, contestaţia în anulare este neîntemeiată în raport de prevederile art. 274 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., instanţa având dreptul de apreciere asupra cuantumului cheltuielilor de judecată.
Cu privire la excepţiile invocate de intimată şi la excepţia tardivităţii pusă în discuţia părţilor, Înalta Curte constată cele de urmează:
1. Prima din excepţiile invocate de intimată şi anume excepţia lipsei calităţii de reprezentant a fost soluţionată în sensul respingerii ei, conform practicalei hotărârii de faţă.
2. Excepţia tardivităţii nu se susţine deoarece dispoziţia cu privire la cheltuielile de judecată pin hotărârea irevocabilă contestată se aduce la îndeplinire pe cale de executare silită, situaţie în care potrivit art. 319 alin. (1) teza întâia, contestaţia se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit de art. 401 alin. (1) lit. b) sau c), or în cauza de faţă nu s-a început executarea.
3. Excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare este întemeiată.
Prin Decizia atacată cu contestaţie în anulare, nr. 16 din 12 mai 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins recursul declarat de pârâta CN I.N. SA Bucureşti ca nefondat şi a obligat-o către intimata - reclamantă P.I.C. la 5.980 euro.
Contestatoarea invoca ca temei al cererii sale art. 318 alin. (1), prima teză în sensul că dispoziţiile cu privire la cheltuielile de judecată este rezultatul unor greşeli materiale.
Din economia art. 318 C. proc. civ. ca de altfel şi din redactarea art. 317 alin. (1) C. proc. civ. rezultă fără echivoc că obiectul contestaţiei în anulare al unei hotărâri irevocabile pronunţată în recurs îl formează decizia dată asupra motivelor de recurs, conţinut al cererii de recurs - cale de atac extraordinară iar nu asupra unor cereri adiţionale cum este cererea de cheltuieli de judecată asupra cărora instanţa de recurs nu se pronunţă ca instanţă de control judiciar ci ca primă instanţă şi a căror îndreptare pentru eventuale greşeli materiale se poate realiza prin procedura stabilită de art. 281 C. proc. civ.
Cum se contestă numai dispoziţia cu privire la cheltuielile de judecată, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii ca nefondată.
Admite excepţia inadmisibilităţii invocată de intimată.
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea P.I.C. Bucureşti împotriva deciziei nr. 16 din 12 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în Dosarul nr. 4903/3/2008.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 25 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1915/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1928/2010. Comercial → |
|---|
