ICCJ. Decizia nr. 1915/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1915/2010
Dosar nr. 3701/63/2009
Şedinţa publică de la 25 mai 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4554 din 26 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 19189/63/2007, au fost respinse atât acţiunea formulată de reclamantul T.A., împotriva pârâţilor Consiliul Local al Municipiului Craiova, Primăria Craiova şi R.A.A.D.P.F.L. Craiova, precum şi cererea de sechestru judiciar.
Pentru se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a solicitat să se constate legalitatea Hotărârea C.L. nr. 51/1998, a Dispoziţiei nr. 892/1991, a Ordinului de repartizare nr. 16569/1998; să se constate că pârâta R.A.A.D.P.F.L. Craiova nu a respectat dispoziţiile Hotărârea C.L. nr. 51/1998, prin aceea că nu i-a încheiat contract de închiriere, să fie obligată pârâta să-i încheie contract de închiriere şi să fie obligată să-i plătească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat in cuantum de 1000 lei pentru fiecare zi.
A apreciat instanţa de fond că, prin actele administrative a căror legalitate se solicită de către reclamant a se constata, i-a fost repartizat acestuia spaţiul comercial situat în Craiova, str. A. I. Cuza, Bl. Femina, Parter, care a fost vândut ulterior către SC R.I. SRL, fiind încheiat în acest sens, contractul de vânzare cumpărare din 28 martie 2003 cu plata preţului în rate.
A mai constatat prima instanţă că prin sentinţa civilă nr. 2800/1996 Judecătoriei Deva, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea apelului şi recursului, s-a constatat dreptul locativ al SC R.I. SRL Craiova asupra spaţiului comercial; s-au anulat Dispoziţia nr. 125/1994 şi Ordinul de repartiţie nr. 599/1994 emise de Consiliul Local Craiova numitului T.A. şi s-a anulat, totodată, contractul de închiriere nr. x/1994 încheiat între R.A.A.D.P.F.L. Craiova şi numitul T.A.
De asemenea, s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 15901/2000 Judecătoriei Craiova, menţinută prin Decizia civilă nr. 6469/2001 a Curţii Apel Craiova, decizie irevocabilă, a fost admisă acţiunea formulată reclamantul SC R.I. SRL, împotriva pârâţilor Consiliul Local Craiova, R.A.D.D.P.F.L. Craiova şi T.A., constatându-se nulitatea absolută ordinului de repartiţie nr. 16569/1998 şi a contractului de închiriere nr. x/1998 cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară.
S-a avut în vedere că prin sentinţa civilă nr. 311/1998 a Tribunalului Dolj pârâta R.A.A.D.P.F.L. Craiova a fost obligată să încheie cu reclamanta contractul de închiriere pe o perioadă de 3 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii pentru spaţiul din litigiu şi, prin sentinţa nr. 2484/2000, pronunţată de Tribunalul Dolj, definitivă şi irevocabilă, R.A.A.D.P.F.L. Craiova a fost obliga vândă spaţiul comercial ce face obiectul litigiului către SC R.I. SRL, apreciindu-se că aceasta este singura titulară a unui drept locativ valabil asupra spaţiului comercial.
Faţă de probele administrate, Tribunalul Dolj a apreciat ca spaţiul respectiv este proprietatea privată a SC R.I. SRL, astfel încât nu poate fi obligată pârâta R.A.A.D.P.F.L. Craiova să dispună de un bun care este proprietatea altei persoane. Cum la baza încheierii contractului de vânzare - cumpărare se afla o hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a reţinut că nu poate constata legalitatea unor acte administrative care au fost anulate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.
În motivarea cererii de recurs, recurentul a susţinut că Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal nu avea competenţa de a soluţiona litigiul, acesta având caracter comercial.
S-a mai susţinut că instanţa de fond nu a soluţionat cererea formulată la data de 04 octombrie 2007 în Dosarul nr. 16677/63/2007 şi că în mod greşit au fost conexate Dosarele nr. 19190/63/2007 şi nr. 19189/63/2007, încălcându-se astfel hotărârea instanţei comerciale din data de 12 septembrie 2007, prin care s-a dispus disjungerea cauzei.
Recurentul a mai arătat că în mod greşit nu s-a consemnat în hotărâre şi nu s-a luat în calcul cererea formulată la data de 25 septembrie 2007 în Dosarul nr. 16677/63/2007, cererile din 15 octombrie 2007 din Dosarele nr. 16677/63/201, nr. 12167/63/2007, precum şi concluziile scrise formulate la data de 08 octombrie 2007.
S-a mai susţinut că a făcut dovada că deţine acte juridice ce nu sunt lovite de nulitate cu privire la spaţiul comercial începând cu data de 01 aprilie 1998, respectiv Hotărârea nr. 51 din 31 martie 1998 a Consiliului Local Craiova, Dispoziţia nr. 892 din 22 aprilie 1998 a Primăriei Craiova şi Ordinul de repartizare nr. 16569 din 22 aprilie 1998 emis de Primăria Craiova.
A mai arătat că motivarea sentinţei instanţei de fond este eronată având în vedere că sentinţa nr. 2800/1996 a Judecătoriei Craiova se referă la alte acte juridice emise anterior datei de 01 aprilie 1998 şi care nu fac obiectul judecării cauzei, precum şi faptul că Sentinţa nr. 15901/2000 a Judecătoriei Craiova şi Decizia nr. 6469/2001 a Curţii de Apel Craiova se referă la anularea unui ordin de repartiţie emis de Consiliul Local Craiova şi a contractului de închiriere din 23 aprilie 1998 încheiat cu R.A.A.D.P.F.L. Craiova, iar acţiunea reclamantului are ca obiect constatarea legalităţii unui ordin de repartiţie emis de o altă instituţie, respectiv Primăria Craiova.
Prin decizia nr. 776 din 18 aprilie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis apelul şi casată în parte Sentinţa nr. 4554 din 26 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 19189/63/2007 cu trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Dolj, secţia comercială.
Referitor capetele de cerere având ca obiect : constatarea că pârâta R.A.A.D.P.F.L. Craiova nu a respectat prevederile art. 1 şi art. 2 din Hotărârea nr. 51 a Consiliului Local Craiova şi prevederile art. 1 şi art. 2 din Dispoziţia nr. 892 din data de 22 aprilie 1998 emisă de Primăria Craiova, că nu a încheiat cu reclamantul contract de închiriere începând cu 01 aprilie 1998 şi obligarea acestei pârâte să încheie contract de închiriere începând cu data de 01 aprilie 1998, obligarea pârâtei la despăgubiri pentru prejudiciul produs precum şi cererea de instituire a sechestrului judiciar, s-a reţinut că obiectul acestora nu este unul specific contenciosului administrativ, întrucât se concretizează de fapt într-o obligaţie de a face, iar pe de altă parte reclamantul nu a solicitat obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act de autoritate.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 3701/63/2009 pe rolul Tribunalului Dolj, secţia comercială.
Prin sentinţa nr. 1012 din 10 iunie 2009 a Tribunalului Dolj, secţia comercială, s-a respins cererea reclamantului T.A. având ca obiect instituirea sechestrului judiciar.
S-a respins cererea reclamantului T.A. împotriva pârâţilor Consiliul Local Craiova, Primăria Craiova şi R.A.A.D.P.F.L Craiova, având ca obiect constatarea că pârâta R.A.A.D.P.F.L Craiova nu a respectat prevederile art. 1 şi art. 2 din Hotărârea nr. 51 a Consiliului Local Craiova şi prevederile art. 1 şi art. 2 din Hotărârea nr. 51 a Consiliului Local Craiova şi a prevederilor art. 1 şi art. 2 din Dispoziţia nr. 892 din 22 aprilie 1998 emisă de Primăria Craiova; obligarea pârâtei să încheie contract de închiriere începând cu data de 01 aprilie 1998 şi să achite despăgubiri pentru prejudiciul produs.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamantului, ca beneficiar al Legii nr. 42/1990, în baza Hotărârii nr. 51 din 31 martie 1998 emisă de Consiliul Local al Municipiului Craiova, a Dispoziţiei 892 din 22 aprilie 1998 emisă de Primăria Municipiului Craiova şi a Ordinului de repartizare nr. 16569 din 22 aprilie 1998 emis de Primăria Municipiului Craiova, i-a fost atribuit spre închiriere spaţiul comercial în suprafaţă de 173,66 mp situat în Craiova, str. A. I. Cuza - Bl. Femina - parter, 150 ap., iar, urmare a acestor acte administrative, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 12/23 aprilie 1998 între pârâta RAADPFL Craiova şi reclamant, având ca obiect spaţiul sus menţionat durata închirierii fiind de 5 ani, începând cu data de 23 aprilie 1998 şi până la 23 aprilie 2003.
Prin sentinţa civilă nr. 15901/2000 a Judecătoriei, rămasă definitivă ş irevocabilă prin Decizia civilă nr. 6469/2001 a Curţii de Apel Craiova, s-a constatat nulitatea absolută a ordinului de repartiţie nr. 16569/1998 şi contractului de închiriere nr. x/1998, iar prin sentinţa civilă nr. 311/1998 Tribunalului Dolj, hotărâre rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 1344/1999 a Curţii Supreme de Justiţie, a fost obligată pârâta R.A.A.D.P.F. Craiova să încheie cu SC R.I. SRL Craiova contract de închiriere pe o durată de 3 ani, pentru spaţiul comercial în suprafaţă de 173,66 mp, situat în Craiova, str. A I Cuza, Bl. Femina - parter, 150 ap.
Ca urmare a punerii în executare a acestor hotărâri, a fost încheiat contractul de închiriere din 15 noiembrie 1998 pe un termen de 3 ani.
Prin Sentinţa nr. 2484 din 17 septembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, nr. 2611/COM/2002 au fost obligaţi pârâţii Consiliul Local Craiova şi R.A.A.D.P.F.L. Craiova să încheie cu SC R.I. SRL contract de vânzare - cumpărare pentru spaţiul comercial situat în Craiova, str. A.1.Cuza, Bl. Femina - parter, 150 apartamente, în condiţiile prevăzute de H.G. nr. 505/1998, hotărâre rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 2023 din 4 decembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Coroborând întregul material probatoriu, instanţa de judecată a reţinut reclamantului i-a fost încheiat un contract de închiriere, respectiv 12 din 23 aprilie 1998, pentru spaţiul comercial arătat mai sus, în baza Hotărârii Consiliului Local nr. 51/1998, Dispoziţiei nr. 892 din 22 aprilie 1998 şi Ordinului repartizare 16569 din 22 aprilie 1998, însă aceste acte administrative au fost anulate prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile.
De asemenea, s-a mai reţinut de către instanţa de fond că spaţiul comercial situat în Craiova, str. A 1 Cuza, Bl. Femina - parter, 150 apartamente, sunt proprietatea SC R.I. SRL, deci pârâta R.A.A.D.P.F.L. Craiova nu mai are un drept asupra acestui spaţiu, adică nu mai poate să dispună de un bun asupra căruia are un drept de proprietate altă persoană.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat apel reclamantul T.A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia comercială nr. nr. 244 din 16 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, a fost respins ca nefondat apelul reclamantului.
În privinţa contractului din 23 aprilie 1998 s-a reţinut corect, în raport cu probele administrate în cauză, că a fost încheiat în baza Hotărârii nr. 51 din 31 martie 1998 emisă de Consiliul Local al Municipiului Craiova, a Dispoziţiei nr. 892 din 22 aprilie 1998 a Primăriei Municipiului şi a Ordinului de repartizare nr. 16569 din 22 aprilie 1998 emis de Primăria Municipiului Craiova.
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică de la 10 octombrie 2007 în Dosarul nr. 12167/63/2007 al Tribunalului Dolj, secţia comercială, instanţa a scos de pe rol acţiunea formulată de către reclamant la data de 21 iunie 2007, a înaintat-o spre soluţionare în primă instanţă secţiei de contencios administrativ şi fiscal, din cadrul Tribunalului Dolj constatând că obiectul dedus judecăţii este de natura contencios actului administrativ iar nu de natură comercială.
Prin sentinţa nr. 4554 din 26 noiembrie 2007 - Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins cererea de sechestru judiciar şi acţiunea formulată de reclamant, iar prin Decizia nr. 776 din 18 aprilie 20008 pronunţată în Dosarul nr. 19189/63/2007 al Curţii de Apel Craiova, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis recursul formulat de reclamant împotriva sentinţei, s-a casat în parte sentinţa şi s-au trimis spre competentă soluţionare Tribunalului Dolj, secţia comercială, capătul de cerere având ca obiect constatarea că pârâta R.A.A.D.P.F.L. Craiova nu a respectat prevederile art. 1 şi art. 2 din Hotărârea nr. 51 din 31 martie 1998 a Consiliului Local Craiova şi art. 1 şi art. 2 din Dispoziţia nr. 892 din 22 aprilie 1998 emisă de Primăria Craiova şi că nu a încheiat cu reclamantul contractul de închiriere începând cu data de 01 aprilie 1998, de 1 aprilie 1998, obligarea pârâtei la despăgubiri pentru prejudiciul produs.
Cum competenţa secţiei comerciale a Tribunalului Dolj de a judeca capete de cerere a fost stabilită prin hotărârea instanţei de control judiciar, instanţa de fond a considerat corect că admiterea recursului lipseşte de efecte încheierea pe care a pronunţat-o în şedinţa publică de la 10 octombrie 2007 .
Prin cererea formulată la data de 25 mai 2009, existenţă la fila Dosarului nr. 3701/63/2009 a Tribunalului Dolj, secţia comercială, reclamanta a încunoştiinţat instanţa că a depus la dosar actele de care înţelege să se folosească în dovedirea cererii de chemare în judecată şi că s-a consemnat dispoziţiile încheierii din 6 mai 2009 şi a reiterat cererea ca instanţa să se pronunţe asupra cererii din 5 iulie 2007 formulată în Dosarul nr. 12/67/63/2007.
Din considerentele sentinţei rezultă că s-au avut în vedere înscrisurile existente la dosar, care au format convingerea instanţei, cauza a fost soluţionată în luna iunie 2009, deci nu a fost tergiversată, iar instanţa s-a pronunţat cererii privind instituirea măsurii asigurătorii, formulată la data de 5 iulie 2007, astfel cu a fost precizată la data de 25 septembrie 2007.
Cât priveşte ultima critică, se constată că este, de asemenea, neîntemeiată întrucât din analiza sentinţei rezultă că tribunalul, ca instanţă de trimitere a respectat hotărârea instanţei de recurs, obligatorie, conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs criticând-o pentru aprecierea greşită a probelor administrate în cauză sub aspectul raportului contractual al părţilor din litigiu.
Înalta Curte, din oficiu, la acest termen a invocat nulitatea cererii de recurs în raport de dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi a rămas în pronunţare pe această excepţie.
În contra celei din urmă hotărâri reclamantul T.A. a declarat recurs susţinând că îşi menţine cricitile formulate în apel şi să se admită recursul pentru motivele invocate în apel.
Cum aspectele sesizate vizează aspecte ce ţin de stabilirea situaţiei de fapt şi de aprecierea dată probelor ce reprezintă atributul instanţelor anterioare, ele nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală în care atribuţiile instanţei de recurs sunt limitate strict doar la motivele de nelegalitate.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte făcând aplicarea art. 3021 lit. c) C. proc. civ., va constata nulitatea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulă cererea de recurs declarată de reclamantul T.A. împotriva deciziei nr. 244 din 16 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, în temeiul art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1913/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1916/2010. Comercial → |
|---|
