ICCJ. Decizia nr. 1912/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1912/2010
Dosar nr. 6930/100/2008
Şedinţa publică de la 25 mai 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1046 din 17 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Maramureş în Dosarul nr. 6930/100/2008 s-a respins acţiunea promovată de reclamantele F.M.V. şi F.V.Z. în contradictoriu cu pârâtele SC C.E.C.B. SA şi Sucursala SC C.E.C.B. SA Baia Mare.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamantele, moştenitoare ale defunctului F.G., sunt titularele CEC-ului privind suma de 70.000 lei vechi, depusă în vederea achiziţionării unui autoturism D.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, reclamantele, solicitând schimbarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii, în sensul de a se constata calitatea lor de deponent pentru suma de 70.000 lei actualizată, conform filei CEC depusă în anul 1986, în vederea achiziţionării unui autoturism D. şi să se constate dreptul lor de a primi despăgubiri băneşti conform O.U.G. nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la SC C.E.C. SA în vederea achiziţionării de autoturisme.
Prin Decizia comercială nr. 176 din 19 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins ca nefondat apelul reclamantelor.
S-a constatat că jurnalul de operaţiuni depus de pârâtă, care reprezintă un registru comercial, era legal ţinut, astfel încât poate face dovada celor susţinute de pârâtă, iar reclamantele nu au invocat neregularitatea ţinerii acestui jurnal şi nici nu au efectuat vreun alt demers legal care să pună sub semnul îndoielii veridicitatea înregistrărilor cuprinse în jurnalul de operaţiuni din data de 06 noiembrie 1992.
S-a mai constatat că acest jurnal de operaţiuni a dovedit faptul că la data de 06 noiembrie 1992 reclamantă F.V.Z. a retras suma de 89.035 lei, reprezentând suma depusă în vederea achiziţionării unui autoturism D. împreună cu dobânda legală.
În ceea ce priveşte susţinerile reclamantei C.F.M.V. referitoare la faptul că era minoră la data la care se susţine că s-ar fi retras suma de bani, astfel încât ar fi fost necesar avizul autorităţii tutelare în acest sens, au fost înlăturate ca fiind lipsite de relevanţă în soluţionarea cauzei.
Astfel, pe de o parte, retragerea sumei de bani de la CEC nu a reprezentat un act de dispoziţie care să conducă la necesitatea avizului autorităţii tutelare şi, pe de altă parte, chiar dacă reclamanta F.V. ar fi avut nevoie de un astfel de aviz pentru retragerea sumelor de bani, acest aspect nu ar fi fost de natură să conducă la o altă soluţie în speţă, în condiţiile în care nu erau îndeplinite premisele acţiunii, stipulate la art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 156/2007.
Prin urmare, având în vedere că soldul iniţial a fost afectat prin retragerea sumei de 89.035 lei, la data de 06 noiembrie 1992 nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 156/2000.
Împotriva acestei decizii reclamantele au declarat recurs criticând-o pentru aprecierea greşită a probelor vizând dreptul acestora la acordarea de despăgubiri în temeiul O.U.G. nr. 156/2007.
Înalta Curte, din oficiu, la acest termen a invocat nulitatea cererii de recurs în raport de dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi a rămas în pronunţare pe această excepţie.
În contra celei din urmă hotărâri reclamantul T.A. a declarat recurs susţinând că îşi menţine criticile formulate în apel şi să se admită recursul pentru motivele invocate în apel.
Cum aspectele sesizate vizează aspecte ce ţin de stabilirea situaţiei de fapt şi de aprecierea dată probelor ce reprezintă atributul instanţelor anterioare, ele nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală în care atribuţiile instanţei de recurs sunt limitate strict doar la motivele de nelegalitate.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte făcând aplicarea art. 3021 lit. c) C. proc. civ., va constata nulitatea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulă cererea de recurs declarată de reclamantele C. (F.) M.V. şi F.V.D. împotriva Deciziei nr. 176 din 19 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1910/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1913/2010. Comercial → |
|---|
