ICCJ. Decizia nr. 1938/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1938/2010
Dosar nr. 6383/62/2008
Ședința publică de la 26 mai 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta E. RA, prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia civilă, împotriva pârâtei A.P. Făgăraş, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 322.112,33 lei reprezentând contravaloarea energiei termice pe perioada decembrie 2005 - februarie 2008 şi a sumei de 152.812,05 lei reprezentând majorări de întârziere.
Prin încheierea de şedinţă din 12 septembrie 2008, Tribunalul Braşov, secţia civilă, a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o secţiei comerciale, având în vedere faptul că pretenţiile reclamantei sunt de natură comercială, în conformitate cu art. 56 C. com.
Cauza a fost reînregistrată în 2008 pe rolul Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Prin sentinţa civilă nr. 1020/C din 3 iunie 2009, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei şi în consecinţă a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 322.112,33 lei reprezentând debit, suma de 152.812,05 Iei reprezentând majorări de întârziere, precum şi suma de 10.695 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul de furnizare a energiei termice pentru încălzirea şi prepararea apei calde menajere din 14 octombrie 1994, fiind emise în acest sens facturi în cuantum de 322.122,33 lei pentru perioada arătată în petitul acţiunii, iar în baza art. 21 din contract fiind calculate şi majorări de întârziere.
S-a mai avut în vedere că reclamanta a dovedit în condiţiile art. 46 C. com. existenţa dreptului său de creanţă corelativ obligaţiei pârâtei şi că aceasta din urmă nu a făcut dovada executării obligaţiei asumată prin contract, conform art. 1 C. com. raportat la art. 942, 962 şi urm.C. civ.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 104/Ap din 22 octombrie 2009 a anulat ca netimbrat apelul pârâtei A.P. Făgăraş, reţinându-se că pârâta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei în sensul de a timbra apelul cu suma de 4.430,12 lei taxă judiciară de timbru şi 5 lei timbru judiciar, fiindu-i aplicată sancţiunea anulării cererii conform dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta A.P. Făgăraş, fără a prezenta motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
În dezvoltarea recursului său, pârâta susţine că, contractul încheiat în anul 1994 nu este valid, iar între părţi nu există vreun contract valabil încheiat.
Recurenta mai arată că A.P. Făgăraş este o instituţie non-profit şi că aceasta gestionează o minimă activitate de salubritate şi cheltuieli comune. Prin urmare, sentinţa pronunţată nu are suport juridic, iar reclamanta se găseşte vinovată de gestionarea incorectă a unor valori.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata - reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
În actuala reglementare a recursului, astfel cum este configurată in Titlul V - Căile extraordinare de atac - Cap. 1 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar art. 3021 din acelaşi titlu instituie reguli obligatorii cu privire la conţinutul cererii de recurs, reguli care derivă din caracterul nedevolutiv al acestei căi extraordinare de atac, în condiţiile în care părţile au avut deschisă calea de atac a apelului.
Examinând cererea de recurs prin prisma acestor dispoziţii legale, Curtea constată sub un prim aspect că recurenta nu respectă exigenţele impuse de textele de lege menţionate, în condiţiile în care nu arată care sunt motivele de nelegalitate care au condus la soluţia pronunţată.
Astfel, se constată că recurenta a pus în discuţie aspecte legate de fondul cauzei, care sunt lipsite de relevanţă în speţă, dat fiind faptul că decizia recurată vizează excepţia netimbrării apelului şi nu fondul pricinii.
Argumentele recurentei cu privire la lipsa resurselor financiare întrucât A.P. este o instituţie non - profit şi că în aceste condiţii ar trebui să beneficieze de calea de atac a apelului fără a se achita taxele judiciare aferente, cât şi argumentele referitoare la nerespectarea Ordinului nr. 91/2007 şi a Legii nr. 230/2007 vor fi înlăturate.
Potrivit dispoziţiilor art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, legiuitorul a reglementat în mod expres situaţia în care o A.P. este scutită de plata taxei de timbru, respectiv acţiunea în justiţie împotriva oricărui proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul scadent.
În speţă, dispoziţiile Legii nr. 230/2007 nu-şi găsesc aplicabilitatea, întrucât prezenta acţiune este de natură comercială, parte în acest proces fiind o persoană juridică, respectiv SC E. SA Făgăraş şi nu proprietarul restanţier din cadrul asociaţiei.
Prin urmare, se constată că instanţa de apel în mod corect a aplicat prevederile art. 20 alin. (3) din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, anulând apelul pârâtei ca netimbrat, având în vedere că aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei în sensul de a timbra calea de atac a apelului cu taxa judiciară de timbru aferentă.
Pentru considerentele reţinute, conform dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de pârâta A.P. Făgăraş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.P. Făgăraş împotriva Deciziei nr. 104/Ap din 22 octombrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2478/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2163/2010. Comercial → |
|---|
